La porunca 1-a gresesc:

Cei fara de Dumnezeu;
Cei cu multi dumnezei;
Cei ce se leapada de pronia lui Dumnezeu si cred în noroc, în superstitii, ursitori, fermecatori, vrajitori, descântatori, eretici;
Cei ce se nadajduiesc spre sine si spre alti oameni;
Cei care se deznadajduiesc de mila lui Dumnezeu;
Cei care se hotarasc de a pacatui pâna la moarte si a nu se pocai;
Cei ce urasc pe Dumnezeu si se leapada de El;
Cei care ispitesc pe Dumnezeu si cer de la El minuni fara de nevoie;
Cei care fura lucruri sfinte si bisericesti;
Cei care cumpara cu bani darul lui Dumnezeu;
Cei care se lenevesc si nu voiesc a învata tainele credintei celei dreptmaritoare;
Cei care citesc cartile eretice si care se împartasesc cu nevrednicie cu Sfintele si Preacuratele Taine ale lui Hristos.

La porunca a 2-a gresesc:
Cei care se închina zidirii în locul Ziditorului;
Cei care prin împatimirea catre materie slujesc zidirii în locul Ziditorului, asa cum sunt iubitorii de argint, desfrânatii, lacomii cu pântecele, pe care Apostolul îi numeste închinatori de idoli, zicând: Omorâti madularele voastre cele de pe pamânt: desfrânarea, iubirea de argint si lacomia, care este slujire de idoli (Coloseni 3, 5) si carora dumnezeul lor este pântecele (Filipeni 3, 19);Citește mai departe...»

Femeia şi cuvântul de astăzi

Conştiinţa creştină evoluează. Dacă pe timpul literaturii rabinice, un oarecare doctor din Israel declara că e preferabil să arzi cuvântul Legii decât să-l încredinţezi femeilor, încă şi astăzi unii repetă cuvintele sfântului Pavel: Mulier taceat in ecclesia.

Istoria Mariei şi a Martei arată că Evanghelia înalţă femeia până la acest vârf spiritual din care i se deschide accesul la « Unicul Necesar ». Sfântul Pavel, proclamând că « nu există în Hristos nici bărbat şi nici femeie », inspiră practica Bisericii şi el însuşi asociază mai multe femei la ministeriul sau apostolic.

Este suficient să reamintim nume celebre ca Foebe sau Priscila, nume de femei care au exercitat un  veritabil  apostolat.

Alte  femei  au  fost înduhovnicite şi au făcut proorociri (Faptele 21, 9). Dacă sfântul Pavel, grijuliu faţă de ordin, reglează condiţiile şi privează femeile de cuvânt în anumite situaţii, rămâne... Citește mai departe...»

Simbolurile şi istoria

Didascalia leagă în mod ontologic feminitatea de misterul Sfântului Duh: «Diaconul are locul lui Hristos şi îl veţi iubi; veţi cinsti diaconesele în locul Duhului Sfânt». De aceea, în simbolistica adunării liturgice, femeia este numită « altar » şi reprezintă rugăciunea. Imagine a sufletului în adoraţie, ea este însăşi fiinţa omenească devenită rugăciune, în cunoscuta frescă a sfântului Calixt, bărbatul întinde mâna deasupra pâinii pentru ofrandă iar sacrificatorul, episcopul este acela care acţionează, care celebrează. În spatele lui se află cea care se roagă, femeia cufundată în rugăciune, ofranda pură şi totala dăruire.

Prin harul său protector, femeia înalţă viaţa, lumea, oamenii spre Dumnezeu. Ea este sub semnul Duhului care « adăposteşte » – potrivit termenului ebraic din pilda Creaţiei – semn al Mângâietorului, Avocat şi Consolator.

Sacerdoţiul ordinului, episcopatul şi preoţia sunt o funcţie masculină de mărturie: episcopul atestă validitatea mântuitoare... Citește mai departe...»

Valoarea religioasa a femininului

Cuceritor, aventurier, constructor, bărbatul nu este patern prin esenţa sa. Un vechi text liturgic proiectează asupra maternităţii Fecioarei lumina paternităţii divine: « Tu ai dat naştere fără tată Fiului, acest Fiu căruia Tatăl i-a dat naştere fără mamă la începutul veacurilor ». Maternitatea Fecioarei trece astfel drept figura umană a Paternităţii divine.

Această ordine explică de ce principiul religios al dependenţei de ceea ce este dincolo, al receptivităţii, al comuniunii se exprimă în mod mult mai imediat prin intermediul femeii; sensibilitatea particulară faţă de elementul spiritual pur rezidă mai mult în anima decât în animus: Sufletul feminin este cel mai aproape de surse, de origini, de geneză.

Biblia înalţă femeia la rang de organ al receptivităţii spirituale a naturii omeneşti.

De fapt, promisiunea mântuirii a fost făcută femeii, ea este cea care primeşte înştiinţarea, ei îi apare... Citește mai departe...»