Sfaturi Duhovniceşti
Harismele femeii (1)
Harismele femeii
CHARISMELE FEMEII
Reflecţia nostră se inspiră din noţiuni antropologice extrase din Biblie, din gândirea patristică şi din spiritualitatea, zisă orientală, a Bisericii ortodoxe.
Potrivit imaginii luminoase oferite de sfântul Pavel, Biserica este un Trup «bine închegat şi strâns legat, (care) prin ceea ce-i dă fiecare încheietură îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi, în măsura ei » (Efeseni 4, 16).
Contextul acestui verset vorbeşte în mod clar despre charisme, despre darurile pe care fiecare le primeşte pentru a fi în serviciul întregului corp ecleziastic, în care fiecare parte este complementară celeilalte. Aceasta este deci realitatea charismatică a fiinţei ... Citește mai departe...»
Pãrintele Justin Pârvu: “Luptã-te, suflete, ca sã primeşti acest har!”
“ Este har: ”
- Să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rău aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- sa te jertfesti pentru dreptate…
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros
sa te lipseşti…
Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!”
(Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă)... Citește mai departe...»
Duminica iertãrii: “Cand mã necãjesc, degrab mã auzi…” – Pr. Alexander Schmemann
Duminica iertãrii
(a izgonirii lui Adam din Rai)
Pr. Al.Schmemann:
“… În cele din urmă vine ultima zi, numită de obicei Duminica Iertării, dar al cărei nume liturgic trebuie de asemenea menţionat: <<Izgonirea lui Adam din Rai>>. Această denumire totalizează, într-adevar, întreaga pregătire pentru Post. Acum ştim, că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe om de acea viaţă binecuvântată, iar existenţa lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Hristos, Mântuitorul lumii, deschide uşa raiului celui ce-L urmează, iar Biserica, prin dezvăluirea frumuseţii Împărăţiei lui Dumnezeu în viaţa noastră, un pelerinaj către patria noastră cerească. Astfel, la începutul Postului suntem ca şi Adam:
“Scosu-s-a Adam din Rai pentru mâncare; pentru aceasta şi şezând în preajma lui plângea tânguindu-se şi cu glas de umilinţă zicea: Vai mie, ce am pătimit eu, ticălosul. O poruncă am călcat a Stăpânului... Citește mai departe...»
Frumusetea ortodoxiei
Ortodoxia, asa cum e ea, este sublima traire a lui Dumnezeu de catre om, ca pe propria sa viata.
“Cum poate fi trait Dumnezeu?” m-a intrebat cineva. Facea yoga si imi vorbea despre “integrarea in absolut” – dar nu intelegea cum omul Il poate trai pe Dumnezeu. Caci, pana cand nu experiezi tu insuti o anumita ralitate – cu atat mai mult: pana cand nu Il experiezi tu insuti pe Dumnezeu! – pana atunci nu-I cunosti “gustul”, oricat de bine ti-ar fi el descris de catre altcineva. De aceea si zice Psalmistul: “Gustati si vedeti ca bun este Domnul…”
In Evanghelia Sa, Mantuitorul ne spune ca nu tot cel ce zice “Doamne, Doamne” face si voia lui Dumnezeu. Adica, nu oricine pomeneste de El Il si are pe El ca Dumnezeu al sau. Multi sunt astazi “calatori la iad cu Scriptura in mana” (dupa o inspirata expresie a parintelui Arsenie de la Prislop) sau cu o “scriptura” pe dos, care zic “Doamne, Doamne” si se duc dupa vrajmas.
E greu sa convingi pe cineva de grozavia erorii drumului sau cand omul are obisnuinta acelui drum; intunericul nu isi sesizeaza intunecimea, nici omul cazut sub puterea intunericului nu isi da seama de innoptarea din el, caci nu are... Citește mai departe...»