În practica ortodoxă există mai multe feluri de pomelnice şi anume: Sf. Liturghie pentru vii, Sf. Liturghie pentru adormiţi, Acatistul, Sf. Maslu şi Parastasul.

Dintre acestea, cea mai importantă este pomenirea la Sf. Liturghie, căci, aşa cum spunea şi Părintele Arsenie Papacioc, “nu poate exprima mintea omenească valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii nici măcar în parte”, iar vorbind despre cele trei lucruri care sunt necesare oricărui creştin pentru a se mântui arăta că acestea sunt: spovedania, milostenia şi pomenirea la cât mai multe Sfinte Liturghii.

În fiecare moment al vieţii noastre, dar mai ales în clipele de grea încercare, fiecare dintre noi avem nevoie de ajutorul Prea Milostivului Dumnezeu, dar acest ajutor îl putem primi numai dacă îl cerem prin rugăciune. În acest sens este foarte importantă atât rugăciunea noastră personală, cât şi a celor care şi-au închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu – preoţii şi călugării – care prin apropierea lor permanentă de Dumnezeu pot fi mijlocitorii noştri în faţa Divinităţii. Modalitatea tradiţională de a cere rugăciunile acestora este alcătuirea unui pomelnic care cuprinde numele de botez ale celor pentru care dorim să fie înălţate rugăciuni înaintea lui Dumnezeu, fie ei vii sau adormiţi, membrii ai familiei, rude, prieteni şi chiar duşmani.

Când facem pomelnic pentru Sfântul... Citește mai departe...»

Mântuirea prin fapte trupeşti

Cea dintâi este LINIŞTEA(ISIHIA)-, sau petrecerea neîmpraăştiată, ferită de orice grijă a vieţii, ca astfel omul să poată, prin depărtarea de oameni şi de împrăştieri, să fugă de zgomot şi de cel ce umblă răcnind ca un leu căutând pe cineva să înghită prin întâlnirile şi prin grijile vieţii, şi să aibă o singură grijă, cum să placă lui Dumnezeu, şi să-şi facă sufletul neosândit în ceasul morţii.

A doua este POSTUL cu măsură, sau a mânca o dată pe zi şi a nu se sătura. Mâncarea să fie de un singur fel, din bucate modeste, care se găsesc fără bătaie de cap şi pe care nu le pofteşte sufletul, decât dacă nu este altceva.

A treia este PRIVEGHEREA cu măsură, adică a avea jumătate noapte pentru somn, iar jumătate pentru psalmodie şi rugăciune, pentru suspine şi lacrimi. Aceasta pentru ca prin postul şi privegherea cu măsură trupul să se... Citește mai departe...»

Sfintele Paşti şi Săptămâna luminată, culmea spiritualităţii ortodoxe

Ieromonah SERAFIM PATRUNJEL

“Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim”.[1]

Învierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezintă centrul de gravitaţie si axa lumii.[2] Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei creştine, fundamentul credinţei, al spiritualităţii noastre. Cuvântul “Paşti”, “Pasca”, este de provenienţă ebraică, însemnând trecere. La Paşti, evreii îşi aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roşie spre libertatea din pământul făgăduinţei (Canaan). Noi creştinii, serbăm Paştile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile, Moartea si Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului si a păcatului.[3] Paştile sunt cea mai veche sărbătoare creştină. Ele au început a fi serbate... Citește mai departe...»

Sfântul Tău Trup Doamne, să-mi fie mie pâine de viaţă veşnică iar scumpul Tău Sânge tănăduire de mulţimea păcatelor. Ce iubire gingaşă, minunată, sfântă, preaînţeleaptă, neapropiata, faţa de omenirea păcătoasă şi credincioasă în Biserica creştină ortodoxă!

Ce roade aduce împărtăşania: curăţire, sfinţire, înnoire, pace, bucurie, îndumnezeire, viaţa veşnică! De aceste bunătăţi fără seamăn nu se bucura schismaticii (răscolnicii) noştri. De aceste bunătăţi minunate s-a lipsit şi Lev Tolstoi, cel ce aduce injurii credinţei.

În ce anume constă marea iubire a lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui faţa de noi, păcătoşii? între altele, în aceea că Dumnezeu şi sfinţii Lui ne dau, neîntârziat, prin har, după rugăciunile şi cererile noastre bunătăţi duhovniceşti şi adeseori şi materiale, dacă ne sunt de neapărată nevoie. De aceea, roagă-te neîncetat cu convingerea că vei primi ceea ce ceri.

Ce educaţie (pedagogie) dă Sfânta Biserică omenirii prin învăţătură, Tainele şi rânduielile ei? Una duhovnicească, nestricăcioasă, pentru veşnica şi fericita împreună – împărăţie a omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi în ceruri. Pentru aşa ceva însă oamenii trebuie mai întâi pregătiţi,... Citește mai departe...»