Evangelia zilei:

Cautã:

Povestea monahului

Iosif Koura

(Un monah cu rugăciune adâncă, de la Vechiul Russikon, povesteşte Părintelui Sofronie Saharov despre copilăria lui)

Familie săracă într’un sat din Rusia (pe la sfârşitul veacului al XlX-lea); tatăl murise, fratele cel mare poartă povara familiei; feciorul cel mic (poate copilul cel mai mic), este mereu bolnav, dar… vrea să intre la mănăstire.

Fratele cel mare îi spune:

– Stai cu noi; în mănăstire n’o să te poată primi – acolo trebuie să munceşti. Tu eşti mereu bolnav… Ră­mâi tu cu noi…

Dar de săraci ce erau, nu mai puteau să se îngri­jească de el.

Se duce mama la biserică cu pruncul, şi merge îna­intea icoanei Maicii Domnului, şi ia pruncul în braţe, şi-l tinde Ei:

– Tu vezi, Stăpână…, nu mai pot să mă îngrijesc de el. Ţie ţi-l dau. De acum este fiul tău: Rogu-Te, Stăpână bună, primeşte-l întru grija Ta.

În noaptea aceea visează feciorul un vis: o Doam­nă, strălucind cu lumină, preaslăvită, măreaţă. Ştie că este Împărăteasă, dar ştie că este şi mama lui…

Împărăteasa îi dă o mică legătură, o basma cu ceva înfăşurat în ea, şi îi zice:
– Mergi la Împăratul şi-I dă acestea.

Se duce feciorul. Şi intră într’o sală mare, foarte lungă, plină de lumini. La capătul ei sade pe Scaun – Împăratul, înconjurat de... Citește mai departe...»

Biblia Refacutã – Facere: 171–11 (partea 1)

BIBLIA

sau

SFÂNTA SCRIPTURĂ

Biblia Ortodoxă

EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Continue reading

... Citește mai departe...»

Film Ortodox – Pãpuşa copilei nãscute în seara de Crãciun


Un film de scurt metraj. Personajul principal este o mică fetiţă de șapte anişori, a cărei zi de naștere cade în ajunul Crăciunului. Din cauza sărăciei ea decide să-şi vândă păpuşa preferată pentru a putea procura o plapumă pentru mama bolnavă. Dorind să dea un anunţ, se adresează la editorul unui ziar, istoria evoluând neașteptat. Vizionare plăcută. Doamne ajută.

... Citește mai departe...»

Ce facem când celãlalt nu e credincios?

Ne întoarcem la Hristos. Şi dacă ne întoarcem după căsătorie, cum mă întreba cineva astăzi, şi ne trezim aşa, după o vreme, că ne apucă pe unul să ne ducem la biserică, şi pe celălalt nu îl apucă, ce să facem? Să nu Îl ducem pe Dumnezeu la celălalt sub formă de predici şi morală, pentru că va fugi!

Să Îl ducem pe Dumnezeu în inima noastră, în viaţa noastră, în gândul nostru. Noi să vorbim cu Dumnezeu despre persoana iubită, nu cu persoana iubită despre Dumnezeu. Pentru că dacă el vrea să te ia în braţe şi tu începi să îi spui despre perihoreză, nu va înţelege. Sau dacă îi spui: „Ştii ce frumos a spus azi la Sfânta Liturghie?” – nu va auzi, el aude cum îţi bate ţie inima, el ar vrea să pui capul pe pieptul lui, că aşa ai făcut „până te-a apucat chestia asta”.
Ei, dar dacă tu pui capul pe pieptul lui cum făceai până ieri-alaltăieri, înainte de a te duce la Biserică, şi zici: „Doamne, binecuvântează-ne, Doamne, iubeşte-ne! Doamne, pune harul Cununiei în noi! Doamne miluieşte-ne!”, să vezi ce o să se întâmple! Să ne rugăm la Dumnezeu şi când mâncăm, şi când ne spălăm, şi când ne iubim bărbatul, şi când facem de mâncare, nu doar când mergem la Liturghie, că aţi văzut că şi atunci ne zboară gândul! Toate femeile pe care le-am învăţat cum să îşi cucerească bărbaţii cu care sunt căsătorite de mult şi au făcut lucrul acesta au avut un succes teribil. S-au rugat şi şi-au „bombardat” bărbatul cu binecuvântare, în gând: îi binecuvântează perna,... Citește mai departe...»

Noi Minuni ale Sfântului Nicolae (4)

Întoarcerea
Sfântul Ierarh Nicolae 2Am o iconită cu chipul Sfântului Nicolae. Simplă, dar cu mare har. Am decupat-o dintr-un calendar şi mi s-a părut - iartă-mă, Doamne! - nu prea reuşită: parcă avea chipul prea întunecat. Dar când am privit ochii sfântului, m-am simtit vinovată: privirea lui severă îmi pătrundea până în adâncul sufletului. Nu puteam să mă ascund nicăieri de ea. Aveam exact aceeaşi senzatie pe care multi dintre noi o încercam în copilărie, când ne aflam în fata părintilor şi simteam că ei ne ştiu deja greşeala, însă aşteaptă să ne-o recunoaştem singuri.
Această iconită simplă, de carton, am agătat-o pe perete. Peste câteva zile am aflat că unei prietene de-a mamei mele i-a dispărut fiul de patru zile. A plecat într-o dimineată la serviciu şi nu s-a mai întors. Am îngenuncheat ca să mă rog. Dar cui să mă rog? Cum? De obicei, în momentele cele mai grele, eu mă rog fericitei Xenia, dar atunci am simtit o căldură aparte când mă rugam Sfântului Nicolae. Cu lacrimi îl rugam să ajute pe cel dispărut. Nu mă aşteptam să se rezolve atât de repede. Peste o jumătate de oră m-a sunat mama şi mi-a spus... Citește mai departe...»

Pagina 1 din 59
1 2 3 4 59