Pãcatele împotriva celor 10 porunci
La porunca 1‑a gresesc:
Cei fara de Dumnezeu;
Cei cu multi dumnezei;
Cei ce se leapada de pronia lui Dumnezeu si cred în noroc, în superstitii, ursitori, fermecatori, vrajitori, descântatori, eretici;
Cei ce se nadajduiesc spre sine si spre alti oameni;
Cei care se deznadajduiesc de mila lui Dumnezeu;
Cei care se hotarasc de a pacatui pâna la moarte si a nu se pocai;
Cei ce urasc pe Dumnezeu si se leapada de El;
Cei care ispitesc pe Dumnezeu si cer de la El minuni fara de nevoie;
Cei care fura lucruri sfinte si bisericesti;
Cei care cumpara cu bani darul lui Dumnezeu;
Cei care se lenevesc si nu voiesc a învata tainele credintei celei dreptmaritoare;
Cei care citesc cartile eretice si care se împartasesc cu nevrednicie cu Sfintele si Preacuratele Taine ale lui Hristos.
La porunca a 2‑a gresesc:
Cei care se închina zidirii în locul Ziditorului;
Cei care prin împatimirea catre materie slujesc zidirii în locul Ziditorului, asa cum sunt iubitorii de argint, desfrânatii, lacomii cu pântecele, pe care Apostolul îi numeste închinatori de idoli, zicând: Omorâti madularele voastre cele de pe pamânt: desfrânarea, iubirea de argint si lacomia, care este slujire de idoli (Coloseni 3, 5) si carora dumnezeul lor este pântecele (Filipeni 3, 19);
Toti câti au evlavie fatarnica;
Cei care cred în viziuni si în vedenii desarte si înselatoare;
Toti iubitorii de dezmierdari, care iubesc chipurile si idolii patimilor cu mintea si cu inima lor.
La porunca a 3‑a gresesc:
Toti hulitorii, cei ce jura strâmb si pun pe altii sa jure;
Cei ce zic „zau” sau „Dumnezeu stie”;
Cei ce fac fagaduinte bune si le calca;
Proorocii cei mincinosi, dascalii cei mincinosi, ereticii;
Cei ce fac glume cu cuvintele Sfintei Scripturi;
Cei ce hulesc si cârtesc împotriva lui Dumnezeu la necazuri si la suparari;
Toti care nu sufera cu rabdare si multumire bolile, necazurile, pagubele si alte încercari care le vin prin îngaduinta lui Dumnezeu;
Toti care hulesc adevarul si Sfintele Scripturi si zic ca în Scriptura se afla basme si alte neadevaruri.
La porunca a 4‑a gresesc:
Toti care nu merg regulat la Sfânta Biserica în ziua Duminicii, întru care a mutat Dumnezeu sâmbata cea veche.
Cei ce lucreaza în Duminici si sarbatori;
Cei ce praznuiesc pagâneste si nu crestineste si se duc în Duminici si sarbatori la cârciumi, la baluri, la jocuri, la filme nepermise, la scrânciob, la jocuri de noroc;
Toti pastorii duhovnicesti care nu învata poporul în zile de Duminici si sarbatori, din Sfânta Evanghelie si din alte învataturi ale Sfintei Scripturi.
La porunca a 5‑a gresesc:
Toti copiii care nu cinstesc si nu asculta pe parintii lor;
Cei care nu asculta de parintii lor duhovnicesti, de arhierei, de duhovnici, de dascalii Bisericii;
Toti supusii care nu asculta de stapânii si conducatorii tarii lor;
Toti parintii trupesti si duhovnicesti care nu se îngrijesc de fiii lor trupesti si duhovnicesti;
Barbatii care nu îngrijesc trupeste si sufleteste de femeile lor si femeile care nu asculta de barbatii lor când aceia le învata pe ele cele bune.
La porunca a 6‑a gresesc:
Toti care omoara pe altii cu mâna lor sau prin alte mestesuguri, sau prin pâra si clevetire;
Toti care omoara sufleteste pe alti i, precum sunt ereticii si învatatorii cei mincinosi;
Cei ciumati care molipsesc pe altii în vremea ciumei sau holerei sau a altor boli molipsitoare;
Cei care se arunca în primejdie de moarte fara de socoteala si se omoara singuri în orice fel;
Femeile care omoara pe pruncii lor si cei cele ajuta pe ele la acest mare pacat;
Toti cei care fac sminteala prin pilda vietii lor celei rele;
Toti care se bucura de raul si primejdia aproapelui lor;
Toti care zavistuiesc si se mâhnesc pentru binele si sporirea aproapelui lor;
La porunca a 7‑a gresesc:
Toti câti preacurvesc cu femei straine, maritate sau nemaritate;
Monahii care au cazut din fagaduinta;
Cei ce se sulemenesc cu scopul de a atrage pe altii în cursa desfrânarii;
Cei ce au cazut în desfrânare duhovniceasca (eres);
Toti câti au îndemnat pe altii sa pacatuiasca, i‑au ajutat sau i‑au sfatuit prin scrisori si prin alte mijloace spre pacatul desfrânarii.
La porunca a 8‑a gresesc:
Toti furii, tâlharii, rapitorii cei ce iau cu sila lucrurile sau viata altora;
Toti care fura din averea altora;
Toti negustorii care fura cu viclesug prin cumpene nedrepte si înseala la cântar;
Toti care cumpara lucruri de furat stiind aceasta;
Toti care iau amanet lucru strain si îl strica sau nu‑l dau înapoi în starea în care a fost;
Toti care fura prin acte false de la stat, de la Biserica sau de la oricine;
Cei ce lucreaza cu viclesug si cu nepasare la lucrul aproapelui si îl fac în paguba în loc de folos;
Toti care nu platesc, cât s‑au învoit, la cei ce le-au lucrat;
Toti câti amesteca cele bune cu cele rele (cum ar fi vinul curat cu apa, laptele cu apa, smântâna cu lapte, mierea cu zahar, semintele de grâu cu alte seminte, cu corpuri straine, spre a trage mult la cântar s.a.m.d.).
Cizmarii, croitorii, lemnarii, cojocarii si alti meseriasi care fac lucrul rau sau fura din materialul care li s‑a încredintat, spre a face lucrul cerut.
Toti care muta gardul sau hotarul s.a.
La porunca a 9‑a gresesc:
Cei ce marturisesc strâmb asupra altora;
Cei ce jura strâmb spre paguba altora;
Cei ce primesc si se învoiesc cu minciunile mintii, adica cu pareri gresite asupra altora;
Cei ce râd de sluteniile si neajunsurile firesti ale altora;
Cei ce îndeamna pe altii sa jure strâmb;
Cei ce clevetesc pe fratii lor si îi pârasc pe ei la altii spre a le face rau sau paguba sau necinste;
Judecatorii care luând mita judeca strâmb;
Toti cei care spun minciuni sau îndeamna pe altii sa spuna minciuni sau sa jure strâmb;
Toti care din zavistie pun piedica altora care au dregatorii spre folosul de obste al poporului.
La porunca a 10‑a gresesc:
Toti care poftesc lucru strain, ca de exemplu: femeie, casa, tarina, bou, sluga, slujnica, haine, avere si toate câte sunt ale aproapelui.
Din cele zece porunci, patru învata dragostea si datoriile noastre fata de Dumnezeu, iar celelalte sase porunci învata dragostea si datoriile noastre fata de aproapele.
Din acestea sase, primele cinci opresc pacatul cu lucrul: cinsteste pe tatal si pe mama, sa nu ucizi, sa nu desfrânezi, sa nu furi, sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui, iar porunca a zecea este cea mai subtire, caci opreste pacatul spre a nu se face nici cu gândul si nici cu pofta. Cu alte cuvinte aceasta porunca scoate pacatul din radacina lui.
Aceasta sfânta porunca ne învata pe noi si ne porunceste sa ne pazim inima noastra de poftele si gândurile cele rele care izvorasc din ea, caci dupa cuvântul Domnului: Din inima ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule (Matei 15,19). Si în alt loc zice: Cel ce cauta la femeie cu pofta, a si preacurvit cu ea în inima sa.
Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur zice: „Precum flacara aprinde pe trestie, asa pofta aprinde pe suflet. Precum fumul întuneca si vatama ochii, asa pofta întuneca si orbeste mintea”. Si iarasi zice: „Radacina a preacurviei este pofta cea neînfrânata”.
Lasã un Rãspuns: