Atunci, toţi se deşteaptă din somn şi aprind candelele lor, adică îşi încordează luarea-aminte a sufletului.
Bine va fi atunci de creştinii cei inţe­lepţi, căci sufletele lor vor arde cu focul preadulcei iubiri de Domnul, dar va fi vai de cei nechib­zuiţi: sufletele acestora, ca nişte candele lipsite de untdelemn, se vor stinge, adică se vor intune­ca şi se vor răci de lipsa dragostei către Dumne­zeu, Izvorul iubirii, şi vor începe să preguste chi­nurile iadului.
Vor cere untdelemn, adică fapte bune, de la creştinii cei înţelepţi, însă aceia nu le vor da, că să nu rămână înşişi în lipsa; vor merge să cumpere de la cei ce vând, adică se vor apucă să facă fapte bune şi vor merge să caute prilej pentru asta, însă tocmai atunci va veni Mirele, adică tocmai atunci când vor dori să facă fapte bune îi va ajunge moartea şi îi va pune înaintea Judecătorului Ceresc fără nici un fel de virtuţi, cu mirosul urât al fărădelegilor. Vor dori să între în cămara Împărăţiei cerurilor, căreia toţi i-am fost meniţi de la naştere, pentru care şi trăim – Domnul nu-i va lăsă, ci le va zice: "Nu vă cunosc pe voi!"

Aşadar, privegheaţi, îşi încheie Domnul para­bola, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când Fiul Omului va veni.... Citește mai departe...»

Perioada dintre sărbătoarea de mâine, a Floriilor, şi duminica Învierii este cunoscută sub numele de Săptămâna Mare sau a Patimilor. Caracteristica esenţială a acesteia o reprezintă slujbele divine deosebite ce se săvârşesc în acestă perioadă şi care îi dau caracterul de unicitate. Este vorba, în primul rand, de minunatele slujbe ale Deniilor . Cuvântul “denie” provine din cel slav “vdenia” şi, pe scurt, defineşte slujba religioasă săvârşită seara sau în prima parte a nopţii, în săptămâna dinaintea Paştelui, dar separat de vecernie, slujba obişnuită de seară. Deniile din Săptămâna Patimilor au o rânduială deosebită, ele cuprinzând unele rugăciuni, cântări şi ceremonii care nu se săvârşesc decât o singură dată pe an.

Luni

În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire despre fericitul Iosif cel preafrumos, dar şi de smochinul neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului. Prin istoria vieţii Patriarhului Iosif, pomenit de Vechiul Testament şi vândut, trădat de fraţii lui pe 30 de arginţi, ca şi Iisus de Iuda, suntem îndemnaţi să trăim în curăţenie, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. O cântare deosebit de frumoasă care are loc începând cu Denia de duminică seara până joi este troparul:... Citește mai departe...»

Deniile din Săptămâna Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase şi înălţătoare slujbe creştine. Deniile au apărut odată cu creştinismul şi se ţin în Postul Mare al Paştilor, post care durează şase săptămâni.

Deniile din Săptămâna Mare atrag însă o mulţime de credincioşi; se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din duminica a şasea a postului, până vineri seara, când se cântă şi Prohodul Domnului.

Deniile sunt slujbe care se ţin după orele 18-19. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujba de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara. Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (prăznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de Canonul de pocăinţă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în forma întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de a doua compoziţie imnografică,... Citește mai departe...»

Deni­i­le se săvârşesc înce­pând cu sea­ra Flo­ri­i­lor, până în Vine­rea Mare, când se cân­tă Proho­dul Dom­nu­lui. Cuvân­tul “denie” vine de la sla­vo­ne­s­cul “vde­nie” şi înseam­nă pri­ve­ghe­re sau slu­j­ba noc­tur­nă. În Transil­va­nia, întâl­nim cuvân­tul “stras­te” pen­tru denii. Acest ter­men are sem­ni­fi­ca­ţia de “pati­mă”. Expre­sia “a mer­ge în strasti” însem­na “a mer­ge la denii”.

Deni­i­le se săvârşesc numai în două săp­tămâni din tim­pul unui an bise­ri­cesc şi anu­me: în săp­tămâ­na a cin­cea şi a şap­tea din Pos­tul Sfin­te­lor Paşti. S‑a păs­trat denu­mi­rea de Denie pen­tru Utre­ni­i­le din Săp­tămâ­na Pati­mi­lor, pen­tru că ele se săvârşesc sea­ra, potri­vit tro­pa­ru­lui: “Iată, Mire­le vine în mie­zul nopţii…”. Continue reading →