Pomelnicul

În prac­ti­ca orto­do­xă exis­tă mai mul­te feluri de pomel­ni­ce şi anu­me: Sf. Litur­ghie pen­tru vii, Sf. Litur­ghie pen­tru ador­mi­ţi, Aca­tis­tul, Sf. Maslu şi Parastasul.

Din­tre aces­tea, cea mai impor­tan­tă este pome­ni­rea la Sf. Litur­ghie, căci, aşa cum spu­nea şi Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc, “nu poa­te expri­ma min­tea ome­neas­că valoa­rea şi foloa­se­le Sfin­tei Litur­ghii nici măcar în par­te”, iar vor­bind des­pre cele trei lucruri care sunt nece­sa­re ori­că­rui cre­ş­tin pen­tru a se mân­tui ară­ta că aces­tea sunt: spo­ve­da­nia, milos­te­nia şi pome­ni­rea la cât mai mul­te Sfin­te Liturghii.

În fie­ca­re moment al vieţii noas­tre, dar mai ales în cli­pe­le de grea încer­ca­re, fie­ca­re din­tre noi avem nevo­ie de aju­to­rul Prea Milos­ti­vu­lui Dum­ne­zeu, dar acest aju­tor îl putem pri­mi numai dacă îl cerem prin rugă­ciu­ne. În acest sens este foar­te impor­tan­tă atât rugă­ciu­nea noas­tră per­so­na­lă, cât şi a celor care şi-au închi­nat întrea­ga via­ţă slu­ji­rii lui Dum­ne­zeu – pre­o­ţii şi călu­gă­rii – care prin apro­pi­e­rea lor per­ma­nen­tă de Dum­ne­zeu pot fi mij­lo­ci­to­rii noş­tri în faţa Divi­ni­tă­ţii. Moda­li­ta­tea tra­di­ţio­na­lă de a cere rugă­ciu­ni­le aces­to­ra este alcă­tu­i­rea unui pomel­nic care cuprin­de nume­le de botez ale celor pen­tru care dorim să fie înă­lţa­te rugă­ciuni îna­in­tea lui Dum­ne­zeu, fie ei vii sau ador­mi­ţi, mem­brii ai fami­li­ei, rude, pri­e­te­ni şi chiar duşmani.

Când facem pomel­nic pen­tru Sfân­tul Altar, pe cine să tre­cem în pri­mul rând ?
Cel mai mare neam pe care îl avem pe faţa pămân­tu­lui, nu‑i tata şi mama, cât veţi trăi voi. Cel mai mare neam pe care îl avem nu‑i soţia, nu‑i soţul, ci este pre­o­tul care ne‑a bote­zat şi al doi­lea este naşul de botez, şi al tre­i­lea – pen­tru care sun­teţi cunu­na­ţi – este naşul de cunu­nie. Deci, când faci un pomel­nic, întâi şi întâi la morţi să faci. Şi dacă pre­o­tul care te‑a bote­zat este mort, pe el să‑l pui întâi. Apoi să pui naşul, dacă‑i mort, pe urmă pe ceilalţi.

Când faci pomel­nic la vii, tot aşa. Dacă tra­ieş­te pre­o­tul, pui pe pre­ot întâi şi apoi pe naşul de botez, naşul de cunu­nie şi apoi pui pe soţ, soţie, mamă, soră şi alte rudenii.

Ce per­soa­ne nu se pot tre­ce pe pomelnic ?
Pe pomel­nic nu se pot tre­ce nici­o­da­tă mai întâi sec­ta­rii, căci ei s‑au rupt defi­ni­tiv de Bise­ri­ca lui Hris­tos. Pe aceş­tia în veac nu‑i poţi tre­ce în pomelnic.

Al doi­lea sunt sinu­ci­ga­şii, care şi-au făcut sea­ma sin­guri; ori s‑au îne­cat, ori s‑au spân­zu­rat, ori au murit din beţie, au băut şi au murit beţi, ori au murit în duel, tot sinu­ci­ga­şi se socotesc.

Pe urmă nu se pun la slu­j­be cei ce tră­iesc necu­nu­na­ţi. În vea­cul vea­cu­lui nu‑i poţi pune par­ti­ci­ca în Sfân­tul Potir, celui ce tră­ieş­te în pre­a­cur­vie ! Nici­o­da­tă. Pen­tru pre­a­cur­vie se dă 15 ani opri­re de la împăr­tă­şa­nie, că tră­ieş­te necu­nu­nat. Cum să‑i pun păr­ti­ci­ca lui, să se împăr­tă­şeas­că cu Tru­pul şi Sân­ge­le Domnului?

De ase­me­nea nu se trec pe pomel­nic cei care refu­ză Sfin­te­le Tai­ne şi care nu se mai spo­ve­desc. Gata ! Pe aceş­tia nu‑i mai pui ! S‑au des­pă­rţit de Bise­ri­că pen­tru veşnicie !

Este de folos cre­ş­ti­ni­lor să ia par­ti­ce­le acasă?
N‑ai voie sa iei par­ti­ci­ca aca­să. Nici un pre­ot n‑are voie să dea par­ti­ci­ca aca­să. Este o mare greşe­a­lă a pre­o­ţi­lor care dau par­ti­ce­le aca­să! Nu‑i voie, Doam­ne fereş­te ! Sfân­tul Simion al Tesa­lo­ni­cu­lui zice : “ Pre­o­tul care va da păr­ti­ce­le din Altar popo­ru­lui să nu mai fie preot “.

Păr­ti­ci­ca ţi‑o scoa­te pre­o­tul în altar şi rămâ­ne în Sfan­tul Potir. Ţi‑a scos pen­tru vii şi pen­tru morţi. Ea rămâ­ne să se sfinţeas­că când se cobo­a­ră Preasfân­tul Duh la epi­cle­ză. După ce s‑a sfinţit, este pusă în dum­ne­ze­ies­cul Sân­ge, şi atunci ai împăr­tă­şi­re direct cu Tru­pul şi Sân­ge­le Dom­nu­lui . Nu să i‑o dea omu­lui aca­să s‑o pună prin cas­troa­ne. Vai de mine ce nebu­nie! Cine ţi‑a spus că ai voie să dai păr­ti­ce­le aca­să? Nici­o­da­tă nu se dau păr­ti­ce­le. Să vină la mine pre­o­tul care dă părticele!

Dar dacă un cre­ş­tin este beţiv, este bine să‑l tre­cem la pomelnic?
Este bine să‑l pui la Psal­ti­re, Sfân­tul Maslu, aca­tis­te, dar nu la Sfân­ta Liturghie.

Dar cel desfrâ­nat, se poa­te tre­ce la Sfân­ta Liturghie?
Desfrâ­na­ţii, dacă nu pără­sesc păca­tul şi nu se spo­ve­desc, nu se pun nici­o­da­tă! Dimi­nea­ţa, la Sfân­ta Pro­sco­mi­die, ai văzut că pre­o­tul are copia ace­ea de argint în mână, şi din pres­cu­ră întâi scoa­te dum­ne­ze­ies­cul Agneţ, care se pre­fa­ce în Tru­pul lui Hris­tos; din pres­cu­ra a doua se scoa­te par­tea Mai­cii Dom­nu­lui; din pres­cu­ra a tre­ia scoa­te pen­tru cti­to­rii mănăs­ti­rii, con­du­că­to­rii ţării, con­du­că­to­rii Bise­ri­cii; din a patra pres­cu­ră scoa­te păr­ti­ce­le pen­tru cei vii. Dar pen­tru cel care înju­ră, huleş­te şi tră­ies­te în desfrâu nu poţi scoa­te, că acea par­ti­ci­că repre­zin­tă faţa sufle­tu­lui lui.

Şi ace­le păr­ti­ce­le care le scoa­tem dimi­nea­ţa, sunt numai bla­go­slo­vi­te. Şi în tim­pul epi­cle­zei, atunci când se cân­tă în bise­ri­că: Pe Tine te lău­dăm, pe Tine Te bine­cu­vân­tăm…, pre­o­tul în Altar ridi­că mâi­ni­le la cer, se roa­gă în faţa Sfin­tei Mese şi se pogoa­ră Sfân­tul Duh pes­te Sfin­te­le Daruri. Atunci pe Sfân­ta Masă nu mai este pâi­ne, ci Tru­pul lui Iisus Hris­tos. În Sfân­tul Potir nu mai este vin, ci Sân­ge­le lui Iisus Hristos.