Calendarul slujbelor divine din Sãptãmâna Mare

Peri­oa­da din­tre săr­bă­toa­rea de mâi­ne, a Flo­ri­i­lor, şi dumi­ni­ca Învi­e­rii este cunos­cu­tă sub nume­le de Săp­tămâ­na Mare sau a Pati­mi­lor. Carac­te­ris­ti­ca esenţi­a­lă a aces­te­ia o repre­zin­tă slu­j­be­le divi­ne deo­se­bi­te ce se săvârşesc în aces­tă peri­oa­dă şi care îi dau carac­te­rul de uni­ci­ta­te. Este vor­ba, în pri­mul rand, de minu­na­te­le slu­j­be ale Deni­i­lor . Cuvân­tul “denie” pro­vi­ne din cel slav “vde­nia” şi, pe scurt, defi­neş­te slu­j­ba reli­gi­oa­să săvârşi­tă sea­ra sau în pri­ma par­te a nopţii, în săp­tămâ­na dina­in­tea Paş­te­lui, dar sepa­rat de vecer­nie, slu­j­ba obi­ş­nu­i­tă de sea­ră. Deni­i­le din Săp­tămâ­na Pati­mi­lor au o rân­du­ia­lă deo­se­bi­tă, ele cuprin­zând une­le rugă­ciuni, cân­tări şi cere­mo­n­ii care nu se săvârşesc decât o sin­gu­ră dată pe an.

Luni

În Sfân­ta şi Marea Luni se face pome­ni­re des­pre feri­ci­tul Iosif cel prea­fru­mos, dar şi de smo­chi­nul nero­di­tor care s‑a uscat prin bles­te­mul Dom­nu­lui. Prin isto­ria vieţii Patri­ar­hu­lui Iosif, pome­nit de Vechiul Tes­ta­ment şi vân­dut, tră­dat de fra­ţii lui pe 30 de arginţi, ca şi Iisus de Iuda, sun­tem îndem­na­ţi să tră­im în cură­ţe­nie, iar prin minu­nea uscă­rii smo­chi­nu­lui să adu­cem rod duhov­ni­cesc. O cân­ta­re deo­se­bit de fru­moa­să care are loc înce­pând cu Denia de dumi­ni­că sea­ra până joi este tro­pa­rul: “Iată Mire­le vine în mie­zul nopţii şi feri­ci­tă este slu­ga pe care o va afla pri­ve­ghind; iar nevred­ni­că este iară­şi cea pe care o va afla lene­vin­du- se. Vezi, dar, sufle­te al meu cu som­nul să nu te îngre­u­nezi, ca să nu te dai morţii şi afa­ră de împă­ră­ţie să te încui; ci te deş­teap­tă gră­ind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dum­ne­ze­u­le! Pen­tru rugă­ciu­ni­le Năs­că­toa­rei de Dum­ne­zeu, milu­ieş­te-ne pe noi”. De ase­me­nea, o altă cân­ta­re care ne chea­mă la pri­ve­ghe­re în pri­me­le trei zile ale Săp­tămâ­nii Pati­mi­lor este Luminân­da: “Căma­ra Ta, Mân­tu­i­to­ru­le, o văd împo­do­bi­tă şi îmbră­că­min­te nu am, ca să intru într-însa. Lumi­nea­ză-mi hai­na sufle­tu­lui meu, Dătă­to­ru­le de lumi­nă, şi mă mântuieşte”. 

Marţi

În ziua de marţi sunt pome­ni­te două pil­de deo­se­bi­te: cea a celor zece fecioa­re şi cea a talanţi­lor, bani­lor. Pri­ma ase­mu­ieş­te intra­rea în via­ţa veş­ni­că cu o nun­tă. Hris­tos este Mire­le care ne chea­mă pe toţi la ospă­ţul Său de nun­tă, dar pen­tru a intra împre­u­nă cu Mire­le, tre­bu­ie înde­pli­ni­te con­di­ţi­i­le ară­ta­te în pil­da celor zece fecioa­re: pri­ve­ghe­re, fecio­rie şi unt­de­lemn în can­de­le. Sfinţii Părinţi înţe­leg prin unt­de­lem­nul din can­de­le­le fecioa­re­lor evla­via însoţi­tă de milos­te­nie. Bise­ri­ca ne îndeam­nă să fim mai atenţi la oste­ne­li­le tru­peşti: post, nevo­inţă, meta­nii, care bine făcu­te duc la subţi­e­rea tru­pu­lui, la cură­ţa­re, la fecio­rie, fecio­ria fiind o sin­te­ză a vir­tu­ţi­lor tru­peşti, exte­ri­oa­re. Milos­te­nia însă, ca dra­gos­te de Dum­ne­zeu şi de aproa­pe­le, oglin­deş­te mai ales faţa lăun­tri­că, inte­ri­oa­ră, a vir­tu­ţii, sco­pul ei. Ade­vă­ra­ta vir­tu­te tre­bu­ie să le uneas­că pe amân­do­uă: oste­ne­li­le tru­peşti cu vir­tu­ţi­le sufle­teşti. Cân­te­cul bise­ri­cesc al zilei ne spu­ne aces­tea: “La cea­sul sfârşi­tu­lui, sufle­te, gân­dind şi de tăie­rea smo­chi­nu­lui temân­du-te, talan­tul cel dat ţie, cu iubi­re de oste­ne­a­lă lucrea­ză- l, tică­loa­se, pri­ve­ghind şi gră­ind: Să nu rămâ­nem afa­ră din căma­ra lui Hristos”. 

Mier­curi

Mier­cu­rea este ziua în care se pome­neş­te feme­ia cea păcă­toa­să care a uns cu mir pe Dom­nul, pen­tru că lucrul aces­ta s‑a întâm­plat cu puţin îna­in­te de mân­tu­i­toa­rea pati­mă a Cru­ci­fi­că­rii urma­tă de sfân­ta Învi­e­re. Evan­ghe­lia lui Matei (26, 6–16) ne vor­beş­te des­pre feme­ia păcă­toa­să care, la cina din casa lui Simon Lepro­sul, a tur­nat pe capul lui Iisus acel mir de mare preţ, cât pen­tru 300 de dinari de atunci, o zi de lucru fiind răs­plăti­tă cu un dinar. Pome­ni­rea ei s‑a pus în acea zi pen­tru ca, după cuvân­tul Mân­tu­i­to­ru­lui, să se pre­di­ce pre­tu­tin­deni şi tutu­ror fap­ta ei. În imnul zilei se spu­ne: “Feme­ia care era mai îna­in­te desfrâ­na­tă degra­bă s‑a ară­tat înţe­leap­tă, urând lucru­ri­le păca­tu­lui celui ruşi­nos şi plă­ce­ri­le tru­pu­lui; adu­cân­du-şi amin­te de ruşi­nea cea mare şi de osân­da pedep­sei, pe care o vor răb­da desfrâ­na­te­le şi risi­pi­to­rii, din­tre care cel din­tâi fiind eu, mă îngro­zesc, dar petrec în obi­ce­iul cel rău, eu, nebu­nul. Iar feme­ia cea desfrâ­na­tă, temân­du-se şi sâr­gu­in- du-se, a venit degra­bă gră­ind către Izbă­vi­to­rul: Iubi­to­ru­le de oameni, Îndu­ră- te, Izbă­veş­te-mă de înti­nă­ciu­nea fap­te­lor mele”. 

Joi

În Sfân­ta şi Marea Joi sunt prăz­nu­i­te patru lucruri: sfân­ta spă­la­re a picioa- relor uce­ni­ci­lor de către Dom­nul însu­şi, Cina cea de Tai­nă, rugă­ciu­nea cea mai pre­sus de fire pe care Iisus le‑a arătat‑o uce­ni­ci­lor în Gră­di­na Ghet­si­mani şi vân­za­rea Dom­nu­lui de către Iuda pen­tru 30 de arginţi. În aceas­tă zi, Iisus Hris­tos a săr­bă­to­rit împre­u­nă cu uce­ni­cii săi Paş­te­le vechi iudaic, iar apoi a insti­tu­it Paş­te­le cel nou, adi­că iden­ti­fi­ca­rea pâi­nii şi vinu­lui cu Tru­pul şi Sân­ge­le Său. La Denia din aceas­tă sea­ră se cân­tă ast­fel: “Când mări­ţii uce­nici la spă­la­rea Cinei s‑au lumi­nat, atunci Iuda cel rău cre­din­cios, cu iubi­re de argint bol­nă­vin­du- se, s‑a întu­ne­cat şi jude­că­to­ri­lor celor fără de lege pe Tine, Jude­că­to­rul cel drept, Te‑a dat. Vezi, iubi­to­ru­le de avu­ţii, pe cel ce pen­tru aceas­tă spân­zu­ra­re şi‑a ago­ni­sit; fugi de sufle­tul nesă­ţi­os, cel ce a îndrăz­nit une­le ca aces­tea asu­pra Invă­ţă­to­ru­lui. Cela ce eşti spre toţi bun, Doam­ne, mări­re Ţie”.

• Azi se împăr­tă­şesc cei care au pos­tit şi s‑au spovedit
• Bol­na­vii şi fete­le şi cei afla­ţi în necaz înnoa­dă mătă­nii sau sfori­ce­le ce se poar­tă apoi ca talis­ma­ne adu­că­toa­re de noroc
• Nu se fac tre­buri cas­ni­ce, cu exce­pţia vop­si­tu­lui ouă­lor în roşu.

Vineri

Vineri, numi­tă şi Vine­rea Nea­gră, se face pome­ni­rea chi­nu­ri­lor şi batjo­cu­rii păti­mi­te de Iisus Hris­tos. E ziua de doliu pen­tru cre­ş­tini, cea a răs­tig­ni­rii Dom­nu­lui. La Denia de joi sea­ra, soco­ti­tă ca fiind pen­tru ziua de vineri, se citesc cele două­spre­ze­ce Evan­ghe­lii (doar o dată pe an se citesc toa­te într‑o sin­gu­ră slu­j­bă), adi­că tot atâ­tea frag­men­te lua­te din cele patru evan­ghe­lii cano­ni­ce, cât numă­rul Apos­to­li­lor. Tot acum se scoa­te Sfân­ta Cru­ce din altar şi este aşe­za­tă în mij­lo­cul bise­ri­cii pen­tru închi­na­re. Astăzi se pos­teş­te total, încât nici chiar Sfân­ta Litur­ghie nu se săvârşeş­te: “În Sfân­ta şi Marea zi de Vineri, să nu se facă nici o Litur­ghie şi nici masă să nu se pună, nici să nu se mănân­ce în aceas­tă zi a răs­tig­ni­rii. Iar de este cine­va prea nepu­tin­cios sau prea bătrân şi nu va putea să petrea­că pos­tind, să i se dea numai pâi­ne şi apă, după apu­sul soa­re­lui”. Cân­te­cul zilei ne îndeam­nă: “Pe Cel ce s‑a răs­tig­nit pen­tru noi, veni­ţi toţi să‑L lău­dăm, că pe Aces­ta L‑a văzut Maria pe lemn şi a zis: Deşi rabzi răs­tig­ni­re, Tu eşti Fiul şi Dum­ne­ze­ul meu”.

• Azi nu se frămân­tă, nici nu coa­ce pâinea
• Dacă plo­uă, se spu­ne că anul va fi mănos, iar de nu, că va fi neroditor.

Sâm­bă­tă

În aceas­tă zi, prăz­nuim îngro­pa­rea tru­peas­că a Mân­tu­i­to­ru­lui şi pogorârea Lui la iad, pen­tru izbă­vi­rea de păca­te a ome­ni­rii şi tre­ce­rea la via­ţa veş­ni­că. Prăz­nu­i­rea Sâm­be­tei celei Mari şi Sfin­te înce­pe cu Denia Proho­du­lui Dom­nu­lui de Vineri sea­ra. Aceas­ta este de fapt slu­j­ba înmor­mân­tă­rii Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, având un carac­ter fune­bru. Prin ea e sim­bo­li­za­tă duce­rea la groa­pă şi odih­na Dom­nu­lui în mor­mânt. De ace­ea, şi ziua de astăzi tre­bu­ie să fie mai ales una de odih­nă şi cuge­ta­re la marea bucu­rie a Învi­e­rii de a doua zi. Este pome­nit şi Iosif din Ari­ma­te­ea, care cobo­rând de pe cru­ce Sfân­tul Trup al Dom­nu­lui l‑a îngro­pat în mor­mânt nou, punând o pia­tră mare la intra­rea lui. Sâm­bă­tă dimi­nea­ţa se săvârşeş­te şi Litur­ghia Sfân­tu­lui Vasi­le cel Mare, care ne îndeam­nă la medi­ta­ţie, la tăce­re şi rugă­ciu­ne până când Mân­tu­i­to­rul Hris­tos va Învia biru­i­tor, zdro­bind pute­rea morţii şi a iadului.

• Azi se coc pas­ca şi cozo­na­cii, care vor fi duşi la slu­j­ba de Învi­e­re pen­tru a fi sfinţiţiţi
• Se sacri­fi­că mie­ii, se pre­pa­ră dro­bul, frip­tu­ra şi borşul