Iatã, Mirele vine, ieşiti în întâmpinarea Lui!

Atunci, toţi se deşteaptă din somn şi aprind candelele lor, adică îşi încordează luarea-aminte a sufletului.
Bine va fi atunci de creştinii cei inţe­lepţi, căci sufletele lor vor arde cu focul preadulcei iubiri de Domnul, dar va fi vai de cei nechib­zuiţi: sufletele acestora, ca nişte candele lipsite de untdelemn, se vor stinge, adică se vor intune­ca şi se vor răci de lipsa dragostei către Dumne­zeu, Izvorul iubirii, şi vor începe să preguste chi­nurile iadului.
Vor cere untdelemn, adică fapte bune, de la creştinii cei înţelepţi, însă aceia nu le vor da, că să nu rămână înşişi în lipsa; vor merge să cumpere de la cei ce vând, adică se vor apucă să facă fapte bune şi vor merge să caute prilej pentru asta, însă tocmai atunci va veni Mirele, adică tocmai atunci când vor dori să facă fapte bune îi va ajunge moartea şi îi va pune înaintea Judecătorului Ceresc fără nici un fel de virtuţi, cu mirosul urât al fărădelegilor. Vor dori să între în cămara Împărăţiei cerurilor, căreia toţi i-am fost meniţi de la naştere, pentru care şi trăim – Domnul nu-i va lăsă, ci le va zice: „Nu vă cunosc pe voi!”

Aşadar, privegheaţi, îşi încheie Domnul para­bola, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când Fiul Omului va veni.