Evangelia zilei:
Cautã:

Sfaturi Duhovniceşti

Page 3 of 13
1 2 3 4 5 6 13

Sfântul Epitaf

În Sfânta şi Marea Vineri, în Biserică Ortodoxă se săvârşeşte după slujba Ceasurilor împărăteşti, slujba Vecerniei Mari în cadrul căreia se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf, o icoană pictată pe pânză, reprezentând punerea în mormânt a Domnului. Acesta este aşezat de obicei pe o masă mai înaltă. Potrivit tradiţiei, credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaf, apoi trec pe sub masă pe care este aşezat.

Sfântul Epitaf rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la sfârşitul slujbei Deniei Prohodului (Utrenia Sâmbetei celei Mari), oficiată în cursul serii. In cadrul acestei slujbe, preoţii şi credincioşii poartă în procesiune Sfântul Epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Mântuitorului. După încheierea procesiunii Sfântul Epitaf este este dus în Sfântul Altar, fiind aşezat pe Sfântă Masă. Aici va rămâne în toată perioada pascală până în ajunul sărbătorii înălţării Domnului când este aşezat la locul sau în biserică.

Sfântul Epitaf (gr. epi tafos = pe, deasupra, şi substantivul mormânt; ), numit şi Sfântul Aer sau Plascenita (slv.), este un obiect bisericesc de cult de formă dreptunghiulară, confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării lui Hristos.

Epitaf

Citește mai departe...»

Despre cele 7 spuse ale lui Hristos de pe Cruce, Sfântul Nicolae Velimirovici

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)

Încă mai este loc la cruce

Scrisoarea a 28-a. Despre cele 7 spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Aţi vrut să ştiţi înţelesul celor şapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ”. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa faţă de ucigaşi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe Cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap – şi anume: că făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îşi preschimbă propria faţă în bot de animal. îmbătaţi de rău, ei niciodată nu ştiu ce fac.

     

A doua:... Citește mai departe...»

De ce s – a speriat Hristos?

Cina cea de taină 5
“Zilele trecute, în timp ce beam un ceai, verişoara mea, femeie în toată firea, a început a plînge, zicînd că vrea să-mi pună o întrebare pe care nu a mai pus-o nimănui. În sfîrsit, după ce s-a scuzat de multe ori: „că este o hulă”, „că îi este ruşine că are astfel de gînduri” şi-a luat inima în dinţi şi a vorbit. „De ce – zice ea plîngînd -, Iisus s-a speriat în grădină?
El era de la Dumnezeu, El ştia toate – ştia că va muri, că va învia, ştia că prin jertfa Lui El va aduce atîta bine omenirii! De ce, dar, s-a temut? Orice om, dacă ar şti dinainte că el va învia, ar accepta cu bucurie să moară pentru semenii săi. De ce tocmai El s-a temut?”

Nu ştiu în ce măsură creştinii de azi sînt obsedaţi de moartea lui Hristos, dar mie mi se pare că moartea Lui stîrneşte mai multe neîntelegeri decît învierea. Dacă toate denominaţiunile creştine, inclusiv sectele, sînt de acord în ceea ce priveşte învierea Lui, în ceea ce priveşte moartea mulţi se contrazic. De exemplu, iehovistii au hotarît că, de vreme ce Iisus s-a speriat în grădina şi a murit pe cruce, înseamna că El nu este Dumnezeu. Monofiziţii au căzut în extrema cealaltă, zicînd... Citește mai departe...»

Miercurea Mare a Patimilor – Zgomotul argintilor

Pildă

Un tată bătrân, care agonisise în viaţa destul de multă avere, ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăieşte, contând bineînţeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. Aceştia i-au promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecată, în cea mai proastă, în cea mai mirositoare cameră, dandu-i din când în când doar câte un blid de mâncare.

Ce s-a gândit atunci bătrânelul? Şi-a confecţionat o ladă, pe care a băgat-o sub pat. S-a dus la un vechi prieten căruia i-a spus cu durere cum îl tratează copiii după ce le-a dat totul, şi l-a rugat:

- Împrumută-mi un sac cu monede de argint şi mâine ţi-l aduc înapoi.

Monede de argint puritate 999 la mie

Acela i-a împrumutat banii. Bătrânul a venit acasă şi a început să-şi numere arginţii cu mare zgomot, aşa încât fiii, aflaţi în aceeaşi casă, să audă. Au privit prin gaura cheii şi au văzut că bătrânul are foarte mulţi bani. L-au văzut şi cum i-a pus în ladă... Citește mai departe...»

Page 3 of 13
1 2 3 4 5 6 13