Miercurea Mare a Patimilor – Zgomotul argintilor

Un tată bătrân, care ago­ni­si­se în via­ţa des­tul de mul­tă ave­re, ce s‑a gân­dit? S‑o împar­tă copi­i­lor săi cât mai tră­ieş­te, con­tând bine­înţe­les pe dra­gos­tea lor de fii, că vor avea gri­jă de el până la moar­te. Aceş­tia i‑au pro­mis. După ce s‑au văzut însă în stă­pâ­ni­rea tutu­ror bunu­ri­lor, l‑au luat pe bătrân, l‑au închis în cea mai întu­ne­ca­tă, în cea mai proas­tă, în cea mai miro­si­toa­re came­ră, dandu‑i din când în când doar câte un blid de mâncare.

Ce s‑a gân­dit atunci bătrâ­ne­lul? Şi‑a con­fe­cţio­nat o ladă, pe care a băgat‑o sub pat. S‑a dus la un vechi pri­e­ten căru­ia i‑a spus cu dure­re cum îl tra­tea­ză copi­ii după ce le‑a dat totul, şi l‑a rugat:

- Împru­mu­tă-mi un sac cu mone­de de argint şi mâi­ne ţi‑l aduc înapoi.

Ace­la i‑a împru­mu­tat banii. Bătrâ­nul a venit aca­să şi a înce­put să-şi nume­re arginţii cu mare zgo­mot, aşa încât fiii, afla­ţi în ace­ea­şi casă, să audă. Au pri­vit prin gau­ra che­ii şi au văzut că bătrâ­nul are foar­te mulţi bani. L‑au văzut şi cum i‑a pus în ladă res­pec­ti­vă, cum a încuiat‑o şi cum a pus‑o sub pat.

Din ziua ace­ea, sufle­te­le copi­i­lor s‑au trans­for­mat ca prin minu­ne. Şi-au adus amin­te că bătrâ­nul era tatăl lor şi au înce­put să se poar­te cu el cu cea mai mare gri­jă. Acum, în afa­ră de ceea ce pri­mi­se­ră, mai spe­rau să pri­meas­că şi banii de argint şi pen­tru aceas­tă tre­bu­iau să între în gra­ţi­i­le bătrânului.

De fapt, bătrâ­nul a doua zi a dus banii îna­poi pri­e­te­nu­lui său. Pes­te câte­va luni s‑a împru­mu­tat din nou pen­tru o zi, şi iar a făcut zgo­mot cu ei. Copi­ii au deve­nit şi mai atenţi cu el. Într‑o zi bătrâ­nul tată a murit, după ce s‑a bucu­rat de toa­tă atenţia copi­i­lor în ulti­mii ani ai vieţii.

S‑au hotă­rât să amâ­ne des­chi­de­rea lăzii cu comoa­ra până după înmor­mân­ta­re, când vor rămâ­ne sin­guri şi vor fi toţi de faţă. L‑au îngro­pat cu bucu­rie după care, venind aca­să, au cău­tat che­i­le, le-au găsit şi au des­cu­iat lada. În ladă n‑au găsit, însă, decât un bas­ton de care era lega­tă o hâr­tie pe care scria:

- Cu un bas­ton că aces­ta să fie bătut părin­te­le care îşi va da ave­rea fii­lor îna­in­te de vreme !