A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu mai asculta muzică, ci a asculta muzică bună. Bună pentru suflet, cel prin firea sa însetat de liniştire, de despătimire, de limpezime interioară, de care are nevoie pentru a putea iubi curat...

A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu te distra, ci a nu te arunca, în numele divertismentului, în mocirla păcatului...

A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu avea prieteni, ci a nu te face prin ceilalţi prieten cu păcatul...

A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu face voia părinţilor, ci a refuza cu o fermitate smerită doar ceea ce e păcătos în ea...
Într-un cuvânt, tânărul ortodox face orice, dar fără de păcat ...

Ei nu-şi refuză părinţii sau prietenii, ci păcatul... Căci păcatul desparte de Hristos... Iar despărţirea de Hristos e despărţire de adevăr şi lumină... Şi ce viaţă e aceea lipsită de adevăr şi lumină?
...................................................................

Ştiu, cititorule, că noţiunea de păcat plictiseşte, pentru că a fost burduşită, timp de secole, cu moralism sec.... Ce diversiune!

Sf. Scriptură numeşte păcatul " boldul morţii"; PĂCATUL E DE FAPT ACUL DE LA SERINGA MORŢII, CEL PRIN CARE SE SCURGE MOARTEA ÎN NOI!!!!

Şi, culmea, părinţii tinerilor care se întorc astăzi în Biserică, sunt revoltaţi... Citește mai departe...»

Un om, prins în cumpenele cele mari ale vieţii, se gândea adânc: Cine oare mă va mângâia pe mine în ceasurile cele mai grele ale vieţii mele?! Şi cu acest gând adormi.

În vis, îi apăru un bărbat strălucitor şi mândru, care-i zise:
- Eu te voi mângâia…
- Dar cine eşti tu?
- Eu sunt ştiinţa lumii acesteia.
Omul îi răspunse:
- Nu, nu mă poţi mângâia, căci adeseori te-am urmat şi mi-ai otrăvit cugetul şi sufletul.

Veni atunci o femeie orgolioasă şi atrăgătoare şi-i zise:
- Eu îţi voi putea aduce mângâierea.
- Dar, cine eşti tu?, întrebă omul.
- Eu sunt slava oamenilor…
Omul îşi acoperi faţa să n-o mai vadă şi zise:
- O, te-am ascultat de multe ori şi numai rău mi-ai făcut; pleacă din faţa mea!

Atunci veni un bărbat voinic, strălucitor, cu haină aurită, având în mână un buzdugan cu pietre scumpe şi-i zise:
- Eu te voi putea mângâia…
- Dar cine eşti?
- Eu sunt Banu-Averea-Puterea.
- Piei din faţa mea, că tu mi-ai adus cele mai multe şi mai grele suferinţe.

După ce plecă şi acesta, apăru o femeie umilă, îmbrăcată simplu şi cuviincios, dar care răspândea o lumină cerească şi o pace binefăcătoare, şi-i zise cu glas cald şi blajin:
- Eu sunt... Citește mai departe...»

Îngerii Purei Contemplări
Guvernează întreaga Creaţie
Serafimi
Heruvimi
Tronuri

Îngerii Cosmosului
Guvernează întregul Cosmos
Domenii
Puteri
Virtuţi

Îngeri ai Lumii
Guvernează întreaga Lume
Principatele
Arhangheli
Îngeri

Primul Cor
Grupat iî jurul centrului purităţii

Serafimii

Cea mai înalta secţiune a ierarhiei, aceşti îngeri sunt cel mai aproape de tronul Domnului. Ei sunt cei ce cântă Trisagionul “Sfânt, Sfânt, Sfânt…” şi încercuiesc tronul existent datorită dragostei emanate de Dumenzeu. Această dragoste aprinsă le da numele de “şerpi aprinşi”. În aceasta formă de şerpi aprinşi, se spune că lumina emanată este atât de puternică, încât nici o altă creatură divină nu îi poate privi. Se spune că exista patru fiinţe angelice de acest gen. Sunt caracterizaţi ca fiind cele patru animale sfinte în cartea Revelaţiilor şi sunt descrişi de asemenea ca îngeri cu patru feţe şi şase aripi.

Heruvimii

Heruvimii deţin... Citește mai departe...»

„Am să vă arăt acum cum lucrează Dumnezeu în lume, căci nouă ni se pare că nu după vrednicia omului îi dă. Oamenii au obiceiul de a se judeca unii pe alţii. Măi, de ce îi merge bine ăluia care înjură, bea, fumează, e desfrânat şi totuşi e bogat, are copii sănătoşi, iar cutare om deşi e drept, cuminte, evlavios, îi merge tot rău, îi bolnavă soţia, copiii, animalele din ograda… şi uite aşa judecăm noi, oamenii… “Planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, ci cât este de departe cerul de pământ, atât de departe sunt judecăţile Mele de judecăţile voastre, zice Domnul”…

Era un călugăr bătrân, cu viaţă înaltă, în pustia Schetică. Călugărul acesta l-a trimis pe ucenicul lui la Alexandria, iar acolo tocmai s-a întâmplat că prefectul cetăţii murise. Prefectul fusese un om rău, care prigonise şi omorâse creştini. Acum însă îl duceau la groapă cu muzică mare şi cu flori, lume multă, o zi frumoasă. Când a venit ucenicul acasă, la pustie, l-a găsit pe pustnicul bătrân, care trăise 50 de ani în pustie, mâncat de un leu… Atunci... Citește mai departe...»