Evangelia zilei:
Cautã:

Predici

Page 4 of 9
1 2 3 4 5 6 7 9

Predicã la Duminica Infricoşatei Judecati (Pãrintele Ilie Cleopa)

Predică la Duminica lăsatului sec de carne

Enoh

În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paşti: Duminica Lăsatului sec de carne – Duminica Înfricoşatei Judecăţi (7 februarie) şi Duminica Lăsatului sec de brânză – Duminica izgonirii lui Adam din rai (14 februarie).

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea Judecăţii lui Hristos, că să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău (II Corinteni 5, 10)

Iubiţi credincioşi,

Astăzi am auzit toţi cei de faţa cuvintele Mântuitorului despre venirea Sa la prea Înfricoşata Judecată de apoi. Să ştiţi că nici un lucru de la întemeierea lumii şi pină la sfârşitul veacurilor nu este mai înfricoşat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu deamanuntul despre acea preainfricoşată venire a Domnului, când va judeca toate neamurile pământului de la Adam şi pină la sfârşitul lumii. Noi, fiind prea neputincioşi şi nepricepuţi, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă şi înfricoşătoare venire a Domnului.

Ziua Judecatii de apoiCitește mai departe...»

Predica la duminica a 34 – a dupa Rusalii – a fiului risipitor (Sfãntul Nicolae Velimirovici)

„Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul dintre locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi şi, mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când... Citește mai departe...»

Duminica Vameşului şi a Fariseului (a 33 – a dupa rusalii)

Vamesul şi fariseul - Duminica a 33-a dupa RusaliiDuminica de astăzi se numeşte “Duminica Vameşului şi a Fariseului“. Foarte probabil că mulţi dintre dumneavoastră nu ştiţi ce înseamnă acest titlu. Cuvântul fariseu vine de la cuvântul aramaic “faras” şi înseamnă ales, om mare, aşa că pe vremea lui Iisus, fariseii erau consideraţi oameni aleşi. Fariseii căutau laudele lumii, nu se rugau în casă, ci ieşeau la colţurile uliţelor şi se rugau cu voce tare, ca oamenii să spună: “Ce om bun, evlavios”, dar ei în suflet nu erau aşa. De aceea, Iisus le zice: “Vai vouă fariseilor făţarnici, că sunteţi ca mormintele spoite, care dinafară sunt curate, dar înăuntru sunt pline de putreziciune”.

Dacă mergem într-un cimitir, vedem cavouri frumoase de marmură, cu flori şi fotografii, candele care ard permanent, dar dacă am deschide un astfel de mormânt am vedea oase goale şi duhoare de cadavre, de aceea Iisus Hristos le zice fariseilor: “voi sunteţi ca mormintele (…)”. Mântuitorul le dă sfaturi apostolilor: “Voi să nu fiţi ca făţarnicii, care se duc la colţurile străzilor să fie lăudaţi, ci când vă rugaţi, intraţi în cameră şi rugaţi-vă în ascuns, iar Dumnezeu cel ce vede toate va răsplăti la arătare. Când postiţi, să nu faceţi ca fariseii care-şi smolesc feţele cu alifie... Citește mai departe...»

Predicã la Duminica a 17 – a dupã Rusalii


Predică la Duminica a XVII-a după Rusalii
( Despre credinţa cea mare şi statornică )

O, femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti (Matei 15, 28)

Ruga femeii Cananeence

Iubiţi credincioşi,

Credinţa cea mare şi stăruitoare a femeii cananeence a fost arătată şi lăudată nu de un prooroc, apostol, ierarh sau dascăl al Bisericii lui Hristos, ci de Însuşi Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, ştiutorul inimilor omeneşti (Matei 9, 2-4; Marcu 2, 6-8). El laudă în faţa poporului credinţa cea mare a femeii cananeence. O, înţelepciune fără de margini a Mîntuitorului! O, adîncul îndurărilor Lui! Vine o femeie păgînă, necăjită şi străină tocmai din Fenicia Siriei - după cum arată dumnezeiescul evanghelist Marcu - şi îl roagă pe Domnul cu lacrimi din durerea inimii să alunge demonul din fiica ei (Marcu 7, 30).

Nu ştia cine este Hristos. Auzise şi ea de la alţi credincioşi iudei, că Iisus Hristos este din neamul lui David, împăratul şi proorocul. Auzise de sfintele Sale minuni care le făcea în poporul lui Israel şi credea cu toată tăria inimii sale că va face Hristos milă şi cu dînsa. Această femeie străină de poporul ales, văzînd mulţimea ce urma pe Mîntuitorul,... Citește mai departe...»

Page 4 of 9
1 2 3 4 5 6 7 9