Predicã la Duminica Infricoşatei Judecati (Pãrintele Ilie Cleopa)

În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paşti: Duminica Lăsatului sec de carne – Duminica Înfricoşatei Judecăţi (7 februarie) şi Duminica Lăsatului sec de brânză – Duminica izgonirii lui Adam din rai (14 februarie).
Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea Judecăţii lui Hristos, că să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău (II Corinteni 5, 10)
Iubiţi credincioşi,
Astăzi am auzit toţi cei de faţa cuvintele Mântuitorului despre venirea Sa la prea Înfricoşata Judecată de apoi. Să ştiţi că nici un lucru de la întemeierea lumii şi pină la sfârşitul veacurilor nu este mai înfricoşat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu deamanuntul despre acea preainfricoşată venire a Domnului, când va judeca toate neamurile pământului de la Adam şi pină la sfârşitul lumii. Noi, fiind prea neputincioşi şi nepricepuţi, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă şi înfricoşătoare venire a Domnului.
Dar din cele ce am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie şi din cele ce arăta dumnezeiasca Scriptură, precum şi din invataturile Sfinţilor Părinţi despre Judecata zilei celei mari, vom însemna aici câteva învăţături după a noastră slabă pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Şi vom arăta mai întâi cu mărturii din Sfânta Scriptură, în ce chip va veni Domnul şi care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecată vor fi trâmbiţele cele cereşti. Acest adevăr ni‑l arată Mântuitorul, zicând: Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă (Matei 24, 31). De aceea şi Sfântul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecăţii de apoi “ziua trâmbiţei şi a strigării” (Sofonie 1, 16). Marele Apostol Pavel, despre învierea morţilor şi glasul trâmbiţei cereşti, zice: Deodată, într‑o clipeală de ochi, la trâmbiţa cea de apoi; căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi. Şi în alt loc, aratind că trâmbiţele vor însoţi pe Domnul la Judecată, zice că: Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Corinteni 15, 52–53; I Tesaloniceni 4, 16).
Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, arătând tăria glasului şi puterea acelor trâmbiţe care vor anunţa venirea Domnului, zice: “Înfricoşat este glasul trâmbiţelor, la care se supun stihiile, care despică pietrele, care vor deschide mormintele, care vor descoperi cele mai dedesubt, care vor zdrobi şi vor sfărâma porţi de aramă şi vor dezlega şi vor risipi legăturile morţii”.
Al doilea semn, care se va arăta după sunarea cea cu mare strigare a trâmbiţelor, va fi învierea morţilor. Dar oare, fraţii mei, în ce fel vor fi trupurile drepţilor şi ale păcătoşilor la învierea cea de apoi? Oare vor învia aşa cum le punem noi în sicrie şi în morminte? Nu, căci mare deosebire vor avea trupurile oamenilor la învierea cea de apoi de trupurile de acum. Trupurile drepţilor, în vremea Judecăţii de apoi, vor fi împodobite cu patru daruri alese: cu darul strălucirii, al uşurimii, al subtiratatii şi al nepatimirii. Deci fiecare trup al celor drepţi, cu nemăsurată rază ca soarele va străluci, după cum şi Însuşi Stăpânul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru Împărăţia Tatălui lor (Matei 13, 43).
Prea minunată va fi atunci acea uşurime şi lesne mişcare a trupurilor drepţilor încât să poată umbla în fiecare parte a lumii după voia lor, fiindcă nici o intirziere nu le va pricinui lor greutatea. Aceasta o arăta şi înţeleptul Solomon care zice: Ca nişte scintei care se lasă pe mirişte aşa vor fi (Înţelepciunea lui Solomon 3, 7) căci scânteile când sunt purtate de vânt, pretutindeni cu mare uşurinţă se răspândesc. Trupurile drepţilor vor avea şi subtiratate, încât cu toată lesnirea să poată trece prin celelalte materii. Aşa a trecut trupul Stăpânului nostru Iisus Hristos după înviere, prin acea piatră mare care zăcea deasupra mormântului, fără a rupe peceţile şi a intrat prin uşile încuiate în casa în care erau ucenicii adunaţi de frică iudeilor, că un duh preasubtire care nici în ziduri nu se ţine, nici în uşi nu se împiedică.
Despre aceste patru daruri ale trupurilor înviate, Sfîntul Apostol Pavel zice: Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricaciune (I Corinteni 15, 42). Iată darul nepatimirii. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă. Iată darul strălucirii. Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere. Iată darul uşurimii. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 43–44). Iată darul subtiratatii.
Să arătăm pe scurt şi în ce fel vor fi trupurile înviate ale celor păcătoşi osândiţi la munca veşnică. Mare va fi deosebirea trupurilor celor păcătoşi de trupurile luminate ale drepţilor şi sfinţilor lui Dumnezeu. Fiindcă în loc de strălucire, se vor îmbrăca cu adânc de întuneric care va fi asemenea cu prea adâncul întuneric al iadului. În loc de frumuseţe, trupurile păcătoşilor vor avea urăciune plină de scârbă. În locul uşurimii trupurilor drepţilor, trupurile păcătoşilor vor fi prea grele şi greu de mişcat, că să nu urmeze cu osârdie dumnezeieştile porunci. Căci singure trupurile acestea ale păcătoşilor vor fi spre munca veşnică şi fără sfârşit.
Iubiţi credincioşi,
Ce alte semne vor urma înaintea venirii Domnului la judecată? Citim în Sfânta Evanghelie că atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30), care, după înţelesul Sfinţilor Părinţi este Crucea lui Hristos pe care şi‑a dat duhul(Ioan 19, 30). Unii zic că îndată ce se va arăta Crucea pe cer, se va însemna cu acest semn fruntea tuturor drepţilor (Apocalipsă 7, 3). Văzând semnul Sfintei Cruci pe cer, vor plânge toate neamurile pământului (Matei 24, 30). Dar pentru ce vor plânge la arătarea ei toate neamurile pământului? Vor plânge atunci toate popoarele pentru că vor cunoaşte al cui este semnul Sfintei Cruci; vor plânge toţi care nu au cinstit Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce, altarul cel preasfinţit cu Sângele lui Hristos şi semnul venirii Lui. Ce vor zice atunci păgânii, necredincioşii şi sectanţii care n‑au cinstit Sfânta Cruce şi nu s‑au închinat semnului Fiului Omului?
După arătarea Sfintei Cruci pe cer, la Înfricoşata Judecată va veni Iisus Hristos întru slavă şi putere, cum spune în dumnezeiasca Evanghelie: Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă (Matei 24, 30).
Iată şi citeva prealuminate mărturii care ne arată slava cea negrăită cu care va veni Domnul la înfricoşata Judecată. Sfântul prooroc David, zice: Foc înaintea Lui va merge şi cu văpăia va arde împrejur pe vrăjmăşii Lui (Psalm 49, 4). Şi iarăşi: Luminat-au fulgerele Lui lumea, văzut‑a şi s‑a cutremurat pământul; munţii ca ceara s‑au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pământul; vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui (Psalm 96, 4–6).
Iar marele prooroc Isaia, despre înfricoşata venire a Domnului, zice: Căci Domnul vine în văpăie şi carele Lui sunt că o vijelie, că să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc. Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei care vor cădea de bătaia Domnului! (Isaia 66, 15–16). Iar lângă înfricoşatul scaun cel de văpăie al Domnului va sta Preasfinta şi Preacurata Născătoare de Dumnezeu de‑a dreapta tronului Preavesnicului Împărat, după cum este scris: De faţa a stat împărăteasa de‑a dreapta Ta… (Psalm 44, 11).
Înaintea Domnului vor merge arhanghelii cei mai întâi stătători, iar după aceştia stăpaniile, incepătoriile şi înaintea lor Arhanghelul Mihail, încins cu sabie de văpăie şi strălucind ca un fulger şi ca un mai mare ostaş al marelui Împărat. Apoi vor urma Apostolii, mucenicii, ierarhii şi mulţimea cea fără de număr a Îngerilor şi Sfinţilor, cu săbii cu două tăişuri în mâinile lor, că să răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare (Psalm 149, 6–7). Oare cine va putea să stea atunci înaintea Judecătorului Celui Preainfricosator şi nemitarnic?! Acestea le‑a cugetat şi Proorocul Isaia, care zice: Întraţi în crăpăturile stăncilor şi va ascundeţi în pulbere de la înfricoşata faţa a Domnului şi de la strălucirea slavei Lui (Isaia 2, 10).
Sfântul Evanghelist Matei spune următoarele despre venirea Domnului: Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. Şi iarăşi zice: Când va veni Fiul Omului întru slavă Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale (Matei 24, 30; 25, 31). Sfântul Evanghelist Luca, de asemenea Îl arăta venind pe nori cu putere şi cu slavă multă (Luca 21, 27).
După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, Judecata de apoi se va face în văzduh, deasupra văii lui Iosafat, unde vor fi adunate toate neamurile şi limbile, de la primul Adam pină la ultimul om. Apoi îi va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de‑a dreapta Sa, iar caprele de‑a stânga (Matei 25, 32–33). După această veşnică despărţire a celor buni de cei răi, va începe judecata cea mare.
Dar cine ne va pârî atunci în faţa Dreptului judecător? Însăşi faptele noastre rele pe care le-am făcut şi nu ne-am pocăit. Apoi ne vor osândi duhovicii, cărora nu ne-am spovedit de toate păcatele, nici am făcut canon pentru ele. Apoi ne vor osândi îngerii care ne-au fost păzitori de la botez, pe care nu i‑am ascultat. Ne vor osândi şi îngerii care au scris toate faptele noastre din copilărie. Dar cel mai mare pîrîş care ne va pârî şi ne va cere pedeapsă şi osindă veşnică de la Dumnezeu în ziua cea mare a Judecăţii de apoi, va fi diavolul pe care noi acum îl ascultăm şi facem voile lui şi nu ne pocăim în fiecare zi de cele ce facem.
Vai de noi! Ce vom face atunci dacă ne va găsi moartea şi judecata nespovediţi şi nepocaiţi? Ce ne va folosi atunci viaţa aceasta amăgitoare şi trecătoare în care acum ne desfătăm? Că ne legăm cu inima de ea şi de grijile veacului de acum, încât uităm de moartea care vine şi de osinda cea veşnică care ne aşteaptă în ziua cea mare a Judecăţii de apoi. Vedeţi, frăţii mei, cum toţi murim şi nimeni din oameni nu rămâne pe acest pamint, oricine ar fi el. Vedeţi că cel ce moare, de faţa fiind noi, i se leagă limba, i se schimbă ochii, îi tace gura, i se opreşte graiul, când vede pe dumnezeieştii îngeri cum cheamă sufletul din trup! Atunci măcar împărat de ar fi, măcar slugă, măcar stăpânitor a toată lumea, tot se cutremură, se tulbură, se înspăimîntează, văzînd puteri înfricoşate, văzînd chipuri străine, văzând feţe aspre şi posomorâte, văzând rânduielile îngereşti pe care niciodată nu le‑a mai văzut.
Atunci luând îngerii sufletul prin văzduh, îl duc la judecată, întru care stau incepatoriile, stapiniile şi ţiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, pârâşii noştri cei amărî, vămeşii cei cumpliţi, şi luatorii de seamă şi îngerii în văzduh intampinindu‑l, cer seamă şi îl socotesc şi îi aduc înainte păcatele lui şi zapisele lui cele din tinereţe, cele din bătrâneţe, cele de voie şi cele fără de voie, cele prin lucru, cele prin gânduri şi cele prin aduceri aminte. Multă este frica acolo, mare este cutremurul ticălosului suflet atunci, care pătimeşte de la mulţimea milioanelor de diavoli.
Iubiţi credincioşi,
Evanghelia Duminicii de azi este cea mai înfricoşătoare din tot cursul anului, pentru că ne vorbeşte despre sfârşitul lumii care este tot mai apropiat şi de marea Judecată de apoi a tuturor oamenilor şi a îngerilor răi. Această este a treia şi ultima Duminică pregătitoare pentru Sfântul şi marele Post, pentru că ne aduce aminte de sfârşitul veacurilor, de Judecată, de osânda veşnică a păcătoşilor şi de răsplătirea drepţilor în Împărăţia Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfântului Post, se va împăca cu aproapele său, se va ruga mai mult, se va spovedi cu căinţă de păcatele sale şi va primi cu mare evlavie Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Iată folosul acestei Duminici.
Se cuvine să ne amintim că la Judecata de apoi, Dreptul Judecător va spune celor de‑a dreapta Sa: Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M‑aţi primit; gol am fost şi M‑aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M‑aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine… Adevărat zic vouă, intrucât aţi făcut unuia dintr-aceştia ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 34–40).
Vedeţi, fraţii mei, câtă putere are la Dumnezeu milostenia şi iubirea aproapelui? Vedeţi că milostenia se lăuda asupra judecăţii? Vedeţi că cine face milostenie la săracii suferinzi, atât materială pentru trup, cât şi spirituală pentru suflet, acela se mântuieşte cel mai uşor? Vedeţi că mai mare decât toate faptele bune este dragostea şi fiica ei milostenia? De aceea va îndemn ca pe aceasta s‑o iubiţi, pe aceasta s‑o lucraţi mai mult decât pe toate celelalte, mai ales în sfintele posturi, şi veţi avea răsplată veşnică în ceruri.
Auziţi ce zice Dreptul Judecător şi celor zgârciţi şi răi de la stinga Sa, care nu fac milostenie în viaţă: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui, căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc… (Matei 25, 41–45). Vedeţi ce mare este păcatul lăcomiei şi al neiubirii de oameni.
Să ne ferească Dumnezeu de acest cumplit păcat. Iar noi să începem Sfântul Post chiar de astăzi, lăsând sec de carne. Apoi să ne împăcăm cu toţi ai noştri, să postim, să ne rugăm şi să facem milostenie şi orice faptă bună, după putere.
De vom face aşa, vom trece Postul Mare cu mult folos, vom ajunge cu bine la Învierea Domnului, iar la Judecata de apoi vom auzi pe Hristos zicandu-ne cu dulce glas: Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită pentru voi de la întemeierea lumii. Amin.
Lasã un Rãspuns: