Evangelia zilei:

Predicã la Duminica Infricoşatei Judecati (Pãrintele Ilie Cleopa)

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Pre­di­că la Dumi­ni­ca lăsa­tu­lui sec de carne

Enoh

În calen­da­rul bise­ri­cesc, Lăsa­ta Secu­lui are două eta­pe care con­duc trep­tat către Pos­tul Sfin­te­lor Paşti: Dumi­ni­ca Lăsa­tu­lui sec de car­ne – Dumi­ni­ca Înfri­coşa­tei Jude­că­ţi (7 febru­a­rie) şi Dumi­ni­ca Lăsa­tu­lui sec de brân­ză – Dumi­ni­ca izgo­ni­rii lui Adam din rai (14 februarie).

Pen­tru că noi toţi tre­bu­ie să ne înfă­ţi­şăm îna­in­tea Jude­că­ţii lui Hris­tos, că să ia fie­ca­re după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău (II Corin­te­ni 5, 10)

Iubi­ţi credincioşi,

Astăzi am auzit toţi cei de faţa cuvin­te­le Mân­tu­i­to­ru­lui des­pre veni­rea Sa la prea Înfri­coşa­ta Jude­ca­tă de apoi. Să şti­ţi că nici un lucru de la înte­me­ie­rea lumii şi pină la sfârşi­tul vea­cu­ri­lor nu este mai înfri­coşat ca veni­rea Dom­nu­lui la Jude­ca­ta de apoi. Nici înge­rii nu pot să ne spu­nă cu dea­ma­nun­tul des­pre acea preain­fri­coşa­tă veni­re a Dom­nu­lui, când va jude­ca toa­te nea­mu­ri­le pămân­tu­lui de la Adam şi pină la sfârşi­tul lumii. Noi, fiind prea nepu­tin­cioşi şi nepri­ce­pu­ţi, nu vom putea vor­bi des­pre acea negră­i­tă spai­mă şi înfri­coşă­toa­re veni­re a Domnului.

Ziua Judecatii de apoi
Dar din cele ce am auzit astăzi în Sfân­ta Evan­ghe­lie şi din cele ce ară­ta dum­ne­ze­ias­ca Scrip­tu­ră, pre­cum şi din inva­ta­tu­ri­le Sfinţi­lor Părinţi des­pre Jude­ca­ta zilei celei mari, vom însem­na aici câte­va învă­ţă­turi după a noas­tră sla­bă pri­ce­pe­re des­pre veni­rea Dom­nu­lui la Jude­ca­ta de apoi. Şi vom ară­ta mai întâi cu măr­tu­rii din Sfân­ta Scrip­tu­ră, în ce chip va veni Dom­nul şi care vor fi pri­me­le sem­ne ale veni­rii Lui. Pri­me­le sem­ne care vor ves­ti veni­rea Dom­nu­lui la Jude­ca­tă vor fi trâm­bi­ţe­le cele cereşti. Acest ade­văr ni‑l ara­tă Mân­tu­i­to­rul, zicând: Şi va tri­mi­te pe înge­rii Săi, cu sunet mare de trâm­bi­ţă (Matei 24, 31). De ace­ea şi Sfân­tul Pro­o­roc Sofo­nie a numit ziua Jude­că­ţii de apoi “ziua trâm­bi­ţei şi a stri­gă­rii” (Sofo­nie 1, 16). Mare­le Apos­tol Pavel, des­pre învi­e­rea morţi­lor şi gla­sul trâm­bi­ţei cereşti, zice: Deo­da­tă, într‑o cli­pe­a­lă de ochi, la trâm­bi­ţa cea de apoi; căci trâm­bi­ţa va suna şi morţii vor învia nestri­căcioşi. Şi în alt loc, ara­tind că trâm­bi­ţe­le vor însoţi pe Dom­nul la Jude­ca­tă, zice că: Însu­şi Dom­nul, întru porun­că, la gla­sul arhan­ghe­lu­lui şi întru trâm­bi­ţa lui Dum­ne­zeu, se va pogo­rî din cer (I Corin­te­ni 15, 52–53; I Tesa­lo­ni­ceni 4, 16).

Sfân­tul Ierarh Gri­go­rie Teo­lo­gul, ară­tând tăria gla­su­lui şi pute­rea ace­lor trâm­bi­ţe care vor anu­nţa veni­rea Dom­nu­lui, zice: “Înfri­coşat este gla­sul trâm­bi­ţe­lor, la care se supun sti­hi­i­le, care des­pi­că pie­tre­le, care vor des­chi­de mor­min­te­le, care vor des­co­peri cele mai dede­subt, care vor zdrobi şi vor sfă­râ­ma porţi de ara­mă şi vor dez­le­ga şi vor risi­pi legă­tu­ri­le morţii”.

Enoh 2Al doi­lea semn, care se va ară­ta după suna­rea cea cu mare stri­ga­re a trâm­bi­ţe­lor, va fi învi­e­rea morţi­lor. Dar oare, fra­ţii mei, în ce fel vor fi tru­pu­ri­le dre­pţi­lor şi ale păcă­toşi­lor la învi­e­rea cea de apoi? Oare vor învia aşa cum le punem noi în sicrie şi în mor­min­te? Nu, căci mare deo­se­bi­re vor avea tru­pu­ri­le oame­ni­lor la învi­e­rea cea de apoi de tru­pu­ri­le de acum. Tru­pu­ri­le dre­pţi­lor, în vre­mea Jude­că­ţii de apoi, vor fi împo­do­bi­te cu patru daruri ale­se: cu darul stră­lu­ci­rii, al uşu­ri­mii, al sub­ti­ra­ta­tii şi al nepa­ti­mi­rii. Deci fie­ca­re trup al celor dre­pţi, cu nemă­su­ra­tă rază ca soa­re­le va stră­luci, după cum şi Însu­şi Stă­pâ­nul şi Mân­tu­i­to­rul nos­tru Iisus Hris­tos a zis: Atunci dre­pţii vor stră­luci ca soa­re­le întru Împă­ră­ţia Tată­lui lor (Matei 13, 43).

Prea minu­na­tă va fi atunci acea uşu­ri­me şi les­ne miş­ca­re a tru­pu­ri­lor dre­pţi­lor încât să poa­tă umbla în fie­ca­re par­te a lumii după voia lor, fiind­că nici o intir­zi­e­re nu le va pri­ci­nui lor gre­u­ta­tea. Aceas­ta o ară­ta şi înţe­lep­tul Solo­mon care zice: Ca niş­te scin­tei care se lasă pe miri­ş­te aşa vor fi (Înţe­lep­ciu­nea lui Solo­mon 3, 7) căci scân­te­i­le când sunt pur­ta­te de vânt, pre­tu­tin­deni cu mare uşu­rinţă se răs­pân­desc. Tru­pu­ri­le dre­pţi­lor vor avea şi sub­ti­ra­ta­te, încât cu toa­tă les­ni­rea să poa­tă tre­ce prin cele­lal­te mate­rii. Aşa a tre­cut tru­pul Stă­pâ­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos după învi­e­re, prin acea pia­tră mare care zăcea dea­su­pra mor­mân­tu­lui, fără a rupe peceţi­le şi a intrat prin uşi­le încu­ia­te în casa în care erau uce­ni­cii adu­na­ţi de fri­că iude­i­lor, că un duh prea­sub­ti­re care nici în ziduri nu se ţine, nici în uşi nu se împiedică.

Des­pre aces­te patru daruri ale tru­pu­ri­lor învi­a­te, Sfîn­tul Apos­tol Pavel zice: Se sea­mă­nă întru stri­căciu­ne, învi­a­ză întru nestri­ca­ciu­ne (I Corin­te­ni 15, 42). Iată darul nepa­ti­mi­rii. Se sea­mă­nă întru necin­ste, învi­a­ză întru sla­vă. Iată darul stră­lu­ci­rii. Se sea­mă­nă întru slă­bi­ciu­ne, învi­a­ză întru pute­re. Iată darul uşu­ri­mii. Se sea­mă­nă trup firesc, învi­a­ză trup duhov­ni­cesc (I Corin­te­ni 15, 43–44). Iată darul subtiratatii.

Să ară­tăm pe scurt şi în ce fel vor fi tru­pu­ri­le învi­a­te ale celor păcă­toşi osân­di­ţi la mun­ca veş­ni­că. Mare va fi deo­se­bi­rea tru­pu­ri­lor celor păcă­toşi de tru­pu­ri­le lumi­na­te ale dre­pţi­lor şi sfinţi­lor lui Dum­ne­zeu. Fiind­că în loc de stră­lu­ci­re, se vor îmbră­ca cu adânc de întu­ne­ric care va fi ase­me­nea cu prea adân­cul întu­ne­ric al iadu­lui. În loc de fru­mu­seţe, tru­pu­ri­le păcă­toşi­lor vor avea ură­ciu­ne pli­nă de scâr­bă. În locul uşu­ri­mii tru­pu­ri­lor dre­pţi­lor, tru­pu­ri­le păcă­toşi­lor vor fi prea gre­le şi greu de miş­cat, că să nu urmeze cu osâr­die dum­ne­ze­ieş­ti­le porunci. Căci sin­gu­re tru­pu­ri­le aces­tea ale păcă­toşi­lor vor fi spre mun­ca veş­ni­că şi fără sfârşit.

Iubi­ţi credincioşi,

Judecata de apoi 2Ce alte sem­ne vor urma îna­in­tea veni­rii Dom­nu­lui la jude­ca­tă? Citim în Sfân­ta Evan­ghe­lie că atunci se va ară­ta pe cer sem­nul Fiu­lui Omu­lui (Matei 24, 30), care, după înţe­le­sul Sfinţi­lor Părinţi este Cru­cea lui Hris­tos pe care şi‑a dat duhul(Ioan 19, 30). Unii zic că înda­tă ce se va ară­ta Cru­cea pe cer, se va însem­na cu acest semn frun­tea tutu­ror dre­pţi­lor (Apo­ca­lip­să 7, 3). Văzând sem­nul Sfin­tei Cruci pe cer, vor plân­ge toa­te nea­mu­ri­le pămân­tu­lui (Matei 24, 30). Dar pen­tru ce vor plân­ge la ară­ta­rea ei toa­te nea­mu­ri­le pămân­tu­lui? Vor plân­ge atunci toa­te popoa­re­le pen­tru că vor cunoa­ş­te al cui este sem­nul Sfin­tei Cruci; vor plân­ge toţi care nu au cin­stit Sfân­ta şi de via­ţă făcă­toa­re Cru­ce, alta­rul cel preasfinţit cu Sân­ge­le lui Hris­tos şi sem­nul veni­rii Lui. Ce vor zice atunci păgâ­nii, necre­din­cioşii şi sec­tanţii care n‑au cin­stit Sfân­ta Cru­ce şi nu s‑au închi­nat sem­nu­lui Fiu­lui Omului?

După ară­ta­rea Sfin­tei Cruci pe cer, la Înfri­coşa­ta Jude­ca­tă va veni Iisus Hris­tos întru sla­vă şi pute­re, cum spu­ne în dum­ne­ze­ias­ca Evan­ghe­lie: Şi vor vedea pe Fiul Omu­lui venind pe norii ceru­lui, cu pute­re şi cu sla­vă mul­tă (Matei 24, 30).

Iată şi cite­va pre­a­lu­mi­na­te măr­tu­rii care ne ara­tă sla­va cea negră­i­tă cu care va veni Dom­nul la înfri­coşa­ta Jude­ca­tă. Sfân­tul pro­o­roc David, zice: Foc îna­in­tea Lui va mer­ge şi cu văpă­ia va arde împre­jur pe vră­j­mă­şii Lui (Psalm 49, 4). Şi iară­şi: Lumi­nat-au ful­ge­re­le Lui lumea, văzut‑a şi s‑a cutre­mu­rat pămân­tul; munţii ca cea­ra s‑au topit de faţa Dom­nu­lui, de faţa Dom­nu­lui a tot pămân­tul; ves­tit-au ceru­ri­le drep­ta­tea Lui şi au văzut toa­te popoa­re­le sla­va Lui (Psalm 96, 4–6).

Iar mare­le pro­o­roc Isa­ia, des­pre înfri­coşa­ta veni­re a Dom­nu­lui, zice: Căci Dom­nul vine în văpă­ie şi care­le Lui sunt că o vije­lie, că să dez­lă­nţu­ie cu fier­binţe­a­lă mânia Lui şi cer­ta­rea Lui cu văpăi de foc. Dom­nul va jude­ca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei care vor cădea de băta­ia Dom­nu­lui! (Isa­ia 66, 15–16). Iar lân­gă înfri­coşa­tul sca­un cel de văpă­ie al Dom­nu­lui va sta Preasfin­ta şi Pre­a­cu­ra­ta Năs­că­toa­re de Dum­ne­zeu de‑a dreap­ta tro­nu­lui Pre­a­ves­ni­cu­lui Împă­rat, după cum este scris: De faţa a stat împă­ră­tea­sa de‑a dreap­ta Ta… (Psalm 44, 11).

Îna­in­tea Dom­nu­lui vor mer­ge arhan­ghe­lii cei mai întâi stă­tă­tori, iar după aceş­tia stă­pa­ni­i­le, ince­pă­to­ri­i­le şi îna­in­tea lor Arhan­ghe­lul Miha­il, încins cu sabie de văpă­ie şi stră­lu­cind ca un ful­ger şi ca un mai mare ostaş al mare­lui Împă­rat. Apoi vor urma Apos­to­lii, muce­ni­cii, ierar­hii şi mulţi­mea cea fără de număr a Înge­ri­lor şi Sfinţi­lor, cu săbii cu două tăi­şuri în mâi­ni­le lor, că să răz­bu­ne pe nea­muri şi să pedep­seas­că pe popoa­re (Psalm 149, 6–7). Oare cine va putea să stea atunci îna­in­tea Jude­că­to­ru­lui Celui Preain­fri­co­sa­tor şi nemi­tar­nic?! Aces­tea le‑a cuge­tat şi Pro­o­ro­cul Isa­ia, care zice: Întra­ţi în cră­pă­tu­ri­le stăn­ci­lor şi va ascun­deţi în pul­be­re de la înfri­coşa­ta faţa a Dom­nu­lui şi de la stră­lu­ci­rea sla­vei Lui (Isa­ia 2, 10).

Sfân­tul Evan­ghe­list Matei spu­ne urmă­toa­re­le des­pre veni­rea Dom­nu­lui: Vor vedea pe Fiul Omu­lui venind pe norii ceru­lui cu pute­re şi cu sla­vă mul­tă. Şi iară­şi zice: Când va veni Fiul Omu­lui întru sla­vă Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tro­nul sla­vei Sale (Matei 24, 30; 25, 31). Sfân­tul Evan­ghe­list Luca, de ase­me­nea Îl ară­ta venind pe nori cu pute­re şi cu sla­vă mul­tă (Luca 21, 27).

După cuvân­tul Sfân­tu­lui Apos­tol Pavel, Jude­ca­ta de apoi se va face în văz­duh, dea­su­pra văii lui Iosa­fat, unde vor fi adu­na­te toa­te nea­mu­ri­le şi lim­bi­le, de la pri­mul Adam pină la ulti­mul om. Apoi îi va des­pă­rţi pe unii de alţii, pre­cum des­par­te păs­to­rul oile de capre. Şi va pune oile de‑a dreap­ta Sa, iar capre­le de‑a stân­ga (Matei 25, 32–33). După aceas­tă veş­ni­că des­pă­rţi­re a celor buni de cei răi, va înce­pe jude­ca­ta cea mare.

Dar cine ne va pârî atunci în faţa Drep­tu­lui jude­că­tor? Însă­şi fap­te­le noas­tre rele pe care le-am făcut şi nu ne-am pocă­it. Apoi ne vor osân­di duho­vi­cii, căro­ra nu ne-am spo­ve­dit de toa­te păca­te­le, nici am făcut canon pen­tru ele. Apoi ne vor osân­di înge­rii care ne-au fost păzi­tori de la botez, pe care nu i‑am ascul­tat. Ne vor osân­di şi înge­rii care au scris toa­te fap­te­le noas­tre din copi­lă­rie. Dar cel mai mare pîrîş care ne va pârî şi ne va cere pedeap­să şi osin­dă veş­ni­că de la Dum­ne­zeu în ziua cea mare a Jude­că­ţii de apoi, va fi dia­vo­lul pe care noi acum îl ascul­tăm şi facem voi­le lui şi nu ne pocă­im în fie­ca­re zi de cele ce facem.

Vai de noi! Ce vom face atunci dacă ne va găsi moar­tea şi jude­ca­ta nespo­ve­di­ţi şi nepo­cai­ţi? Ce ne va folo­si atunci via­ţa aceas­ta amă­gi­toa­re şi tre­că­toa­re în care acum ne desfă­tăm? Că ne legăm cu ini­ma de ea şi de gri­ji­le vea­cu­lui de acum, încât uităm de moar­tea care vine şi de osin­da cea veş­ni­că care ne aşteap­tă în ziua cea mare a Jude­că­ţii de apoi. Vedeţi, fră­ţii mei, cum toţi murim şi nimeni din oameni nu rămâ­ne pe acest pamint, ori­ci­ne ar fi el. Vedeţi că cel ce moa­re, de faţa fiind noi, i se lea­gă lim­ba, i se schim­bă ochii, îi tace gura, i se opreş­te gra­i­ul, când vede pe dum­ne­ze­ieş­tii îngeri cum chea­mă sufle­tul din trup! Atunci măcar împă­rat de ar fi, măcar slu­gă, măcar stă­pâ­ni­tor a toa­tă lumea, tot se cutre­mu­ră, se tul­bu­ră, se înspă­i­mîn­tea­ză, văzînd puteri înfri­coşa­te, văzînd chi­puri stră­i­ne, văzând feţe aspre şi poso­morâ­te, văzând rân­du­ie­li­le înge­reşti pe care nici­o­da­tă nu le‑a mai văzut.

Atunci luând înge­rii sufle­tul prin văz­duh, îl duc la jude­ca­tă, întru care stau ince­pa­to­ri­i­le, sta­pi­ni­i­le şi ţii­to­rii de lume ai pute­ri­lor celor potri­v­ni­ce, pârâşii noş­tri cei amă­rî, vămeşii cei cum­pli­ţi, şi lua­to­rii de sea­mă şi înge­rii în văz­duh intampinindu‑l, cer sea­mă şi îl soco­tesc şi îi aduc îna­in­te păca­te­le lui şi zapi­se­le lui cele din tine­reţe, cele din bătrâ­neţe, cele de voie şi cele fără de voie, cele prin lucru, cele prin gân­duri şi cele prin adu­ceri amin­te. Mul­tă este fri­ca aco­lo, mare este cutre­mu­rul tică­lo­su­lui suflet atunci, care păti­meş­te de la mulţi­mea mili­oa­ne­lor de diavoli.

Iubi­ţi credincioşi,

Trei zile pana la ziua judecatiiEvan­ghe­lia Dumi­ni­cii de azi este cea mai înfri­coşă­toa­re din tot cur­sul anu­lui, pen­tru că ne vor­beş­te des­pre sfârşi­tul lumii care este tot mai apro­pi­at şi de marea Jude­ca­tă de apoi a tutu­ror oame­ni­lor şi a înge­ri­lor răi. Aceas­tă este a tre­ia şi ulti­ma Dumi­ni­că pre­gă­ti­toa­re pen­tru Sfân­tul şi mare­le Post, pen­tru că ne adu­ce amin­te de sfârşi­tul vea­cu­ri­lor, de Jude­ca­tă, de osân­da veş­ni­că a păcă­toşi­lor şi de răs­plăti­rea dre­pţi­lor în Împă­ră­ţia Ceru­ri­lor. Cine va cuge­ta la toa­te aces­tea, va tre­ce cu folos cur­ge­rea Sfân­tu­lui Post, se va împă­ca cu aproa­pe­le său, se va ruga mai mult, se va spo­ve­di cu căinţă de păca­te­le sale şi va pri­mi cu mare evla­vie Tru­pul şi Sân­ge­le Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos. Iată folo­sul aces­tei Duminici.

Se cuvi­ne să ne amin­tim că la Jude­ca­ta de apoi, Drep­tul Jude­că­tor va spu­ne celor de‑a dreap­ta Sa: Veni­ţi, bine­cu­vân­ta­ţii Părin­te­lui Meu, moş­te­ni­ţi împă­ră­ţia cea pre­gă­ti­tă vouă de la înte­me­ie­rea lumii, căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; înse­tat am fost şi Mi-aţi dat să beau; stră­in am fost şi M‑aţi pri­mit; gol am fost şi M‑aţi îmbră­cat, bol­nav am fost şi M‑aţi cer­ce­tat; în tem­ni­ţă am fost şi aţi venit la Mine… Ade­vă­rat zic vouă, intru­cât aţi făcut unu­ia din­tr-aceş­tia ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 34–40).

Vedeţi, fra­ţii mei, câtă pute­re are la Dum­ne­zeu milos­te­nia şi iubi­rea aproa­pe­lui? Vedeţi că milos­te­nia se lău­da asu­pra jude­că­ţii? Vedeţi că cine face milos­te­nie la săra­cii sufe­rinzi, atât mate­ria­lă pen­tru trup, cât şi spi­ri­tu­a­lă pen­tru suflet, ace­la se mân­tu­ieş­te cel mai uşor? Vedeţi că mai mare decât toa­te fap­te­le bune este dra­gos­tea şi fii­ca ei milos­te­nia? De ace­ea va îndemn ca pe aceas­ta s‑o iubi­ţi, pe aceas­ta s‑o lucra­ţi mai mult decât pe toa­te cele­lal­te, mai ales în sfin­te­le pos­turi, şi veţi avea răs­pla­tă veş­ni­că în ceruri.

Auzi­ţi ce zice Drep­tul Jude­că­tor şi celor zgâr­ci­ţi şi răi de la stin­ga Sa, care nu fac milos­te­nie în via­ţă: Duceţi-vă de la Mine, bles­te­ma­ţi­lor, în focul cel veş­nic, care este gătit dia­vo­li­lor şi înge­ri­lor lui, căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc… (Matei 25, 41–45). Vedeţi ce mare este păca­tul lăco­mi­ei şi al neiu­bi­rii de oameni.

Să ne fereas­că Dum­ne­zeu de acest cum­plit păcat. Iar noi să înce­pem Sfân­tul Post chiar de astăzi, lăsând sec de car­ne. Apoi să ne împă­căm cu toţi ai noş­tri, să pos­tim, să ne rugăm şi să facem milos­te­nie şi ori­ce fap­tă bună, după putere.

De vom face aşa, vom tre­ce Pos­tul Mare cu mult folos, vom ajun­ge cu bine la Învi­e­rea Dom­nu­lui, iar la Jude­ca­ta de apoi vom auzi pe Hris­tos zican­du-ne cu dul­ce glas: Veni­ţi, bine­cu­vân­ta­ţii Părin­te­lui Meu, moş­te­ni­ţi împă­ră­ţia cea pre­gă­ti­tă pen­tru voi de la înte­me­ie­rea lumii. Amin.
Dooms Day

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: