Duminica Vameşului şi a Fariseului (a 33 – a dupa rusalii)
Duminica de astăzi se numeşte “Duminica Vameşului şi a Fariseului“. Foarte probabil că mulţi dintre dumneavoastră nu ştiţi ce înseamnă acest titlu. Cuvântul fariseu vine de la cuvântul aramaic “faras” şi înseamnă ales, om mare, aşa că pe vremea lui Iisus, fariseii erau consideraţi oameni aleşi. Fariseii căutau laudele lumii, nu se rugau în casă, ci ieşeau la colţurile uliţelor şi se rugau cu voce tare, ca oamenii să spună: “Ce om bun, evlavios”, dar ei în suflet nu erau aşa. De aceea, Iisus le zice: “Vai vouă fariseilor făţarnici, că sunteţi ca mormintele spoite, care dinafară sunt curate, dar înăuntru sunt pline de putreziciune”.
Dacă mergem într-un cimitir, vedem cavouri frumoase de marmură, cu flori şi fotografii, candele care ard permanent, dar dacă am deschide un astfel de mormânt am vedea oase goale şi duhoare de cadavre, de aceea Iisus Hristos le zice fariseilor: “voi sunteţi ca mormintele (…)”. Mântuitorul le dă sfaturi apostolilor: “Voi să nu fiţi ca făţarnicii, care se duc la colţurile străzilor să fie lăudaţi, ci când vă rugaţi, intraţi în cameră şi rugaţi-vă în ascuns, iar Dumnezeu cel ce vede toate va răsplăti la arătare. Când postiţi, să nu faceţi ca fariseii care-şi smolesc feţele cu alifie să pară trişti şi slăbiţi, să ştie lumea că ei postesc, ci când postiţi, spălaţi-vă faţa şi nu vă arătaţi oamenilor că postiţi, căci Dumnezeu care vede în ascuns, va răsplăti la arătare”.
Fariseii s‑au ridicat de la început împotriva lui Iisus Hristos, din trei motive: că stă la masă cu vameşii şi păcătoşii, că nu ţine sâmbăta şi că iartă păcatele. “Cum poate Iisus să ierte păcatele?”. Iisus a spus paraliticului coborât prin acoperişul casei: “Iertate îţi sunt păcatele”, adică, “Eu îţi iert păcatele”. Fariseii, care erau de faţă, s‑au indignat: “Cum poate acesta să ierte păcatele? Este altceva dacă cineva îţi iartă o datorie de bani, pe care o va plăti el, dar să ierţi păcatele, aceasta nu se poate”. Iisus i‑a întrebat pe farisei: “Ce‑i mai uşor, să zici ţi se iartă păcatele, sau să zici unui paralitic ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta?”. Amândouă erau lucruri mari, căci numai Dumnezeu poate ierta păcatele şi tot numai Dumnezeu poate vindeca pe cineva la comandă. Dar, Iisus continuă: “Ca să ştiţi că Fiul Omului are putere de a ierta păcatele, zise paraliticului, ia-ţi patul şi du-te acasă!”. Această minune era într‑o zi de sâmbătă şi fariseii s‑au scandalizat.
Tot aşa, au urmărit fariseii pe Iisus la vindecarea femeii gârbove, care a venit la templu. Iisus i‑a zis doar atât: “Stai drept”; femeia s‑a vindecat. Toţi s‑au scandalizat că a vindecat‑o sâmbătă, ca şi cum a vindeca dintr‑o boală pe cineva ar fi o muncă. Iisus nu a muncit, a spus doar un cuvânt. Oare prin aceasta a călcat sâmbăta? Iisus a vindecat pe orbul din naştere, despre care părinţii lui s‑au temut de farisei să recunoască vindecarea.
Fariseii îl acuzau pe Iisus că mănâncă cu vameşii şi păcătoşii. Pe timpul acela, evreii erau sub stăpânire romană, iar vameşii, care erau evrei, adunau impozitul. Impozitele se plăteau la poduri şi în pieţe, pentru marfa adusă. Oraşele erau înconjurate de ziduri, iar la porţile oraşelor se aflau vameşii care încasau taxele de intrare. Vameşii vărsau sumele încasate în visteria romanilor, de aceea evreii îi considerau trădători.
Levi, Apostolul Matei de mai târziu, era vameş. Iisus l‑a văzut stând la vamă şi i‑a zis doar atât: “Vino după Mine”. El a lăsat totul: banii, averea şi a mers după Iisus. Poate pentru a‑şi lua adio de la prieteni, a făcut o masă la care a invitat pe ceilalţi vameşi, dar şi pe Iisus şi apostolii Săi. Când au văzut fariseii că Iisus a acceptat să meargă la masă cu vameşii, au zis ucenicilor: “De ce Învăţătorul vostru mănâncă la masă cu vameşii?”. Iisus le răspunde: “Nu sănătoşii au nevoie de doctor, ci bolnavii; am venit să chem la pocăinţă pe cei păcătoşi, nu pe cei drepţi”.
Iisus trecea într‑o zi prin lanurile de semănături. Era ziua sabatului, iar ucenicii fiind flămânzi, au început să smulgă spice de grâu, le sfărâmau şi mâncau boabele. Fariseii, care urmăreau pe Iisus în permanenţă, i‑au zis: “De ce ucenicii tăi adună spice sâmbăta?”. Iisus le răspunde: “N‑aţi citit că David, când a flămânzit, a intrat în templu şi a mâncat din pâinile punerii înainte, care nu era voie să le mănânce decât marii preoţi?”.
Fariseii cer lui Iisus să dovedească că el este Mesia. Cum să dovedească? Să le dea o minune din cer? Iisus le spune: “Poporul acesta cere semn din cer, însă nu i se va da semn, decât semnul lui Iona prorocul, căci precum Iona a stat în pântecele peştelui trei zile, tot aşa Fiului Omului va sta în pântecele pământului trei zile!”.
Fariseii întreabă de un alt lucru, prin care vor să‑l prindă pe Iisus cum respectă legea: “Este voie ca omul să se despartă de femeia sa pentru orice pricină?”. Iisus îi întreabă ce zice Scriptura. “La început Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia”, adică un bărbat şi o femeie. Dacă Dumnezeu ar fi crezut că bărbatului îi trebuie trei femei, i‑ar fi făcut trei femei, sau dacă femeii i‑ar fi trebuit doi bărbaţi, ar fi făcut doi bărbaţi. “Iată, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup. Ceea ce Dumnezeu a împreunat, omul să nu despartă”. Iisus readuce căsătoria la sfinţenia ei originală. El continuă: “Cel ce-şi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta păcătuieşte, femeia lăsată dacă se căsătoreşte cu altul păcătuieşte”. Când unul dintre soţi moare, cel rămas văduv se poate căsători, dar divorţ în biserică nu există.
Altă acuză ce aduceau fariseii lui Iisus era dacă poporul evreu este obligat să plătească bir romanilor, sau nu. Dacă zicea că este bine, atunci ar fi spus că este prieten cu Cezarul, iar dacă ar fi spus să nu plătească, l‑ar fi dat pe mâna autorităţilor ca trădător. Fariseii au venit la Iisus şi l‑au întrebat: “Învăţătorule, ştim că nu cauţi la faţa omului, se cade a plăti dare Cezarului, sau nu?”. Iisus le răspunse: “Pentru ce mă ispitiţi? Aduce-ţi-mi un ban! Al cui este chipul? Al Cezarului. Aşadar, daţi Cezarului ce este al cezarului şi ce este a lui Dumnezeu lui Dumnezeu!”.
În evanghelia de azi, citim că doi oameni s‑au suit la templu să se roage, un fariseu şi un vameş. Înaintând în templu, fariseul se ruga aşa: “Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate, nu sunt ca acest vameş”. Vameşul sta departe, nu îndrăznea nici ochii să‑i ridice spre cer; îşi bătea pieptul, zicând: “Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosului”. Iisus continuă: “Vă spun că acesta s‑a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela” (Lc. 18, 14–14). Vameşul a ştiut să se umilească, pe când fariseul căuta laudele şi preţuirea oamenilor, şi s‑a întors acasă plin de orgoliu şi mândrie.
Iisus încheie: “Oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat!”. Amin!
Lasã un Rãspuns: