Evangelia zilei:
Scrisoare cãtre un creştin luptãtor
Împacă-te cu persoana aceea care te necăjeşte şi-ţi creează ispite. Împacă-te cu el cu bucurie. Roagă-te pentru el zilnic. Încearcă mereu să-i faci bine, să-i acorzi întâietate, să-i vorbeşti cu dragoste, iar Dumnezeu Îşi va face lucrarea Sa şi va îndrepta lucrurile!
Împacă-te cu persoana aceea care te necăjeşte şi-ţi creează ispite. Împacă-te cu el cu bucurie. Roagă-te pentru el zilnic. Încearcă mereu să-i faci bine, să-i acorzi întâietate, să-i vorbeşti cu dragoste, iar Dumnezeu Îşi va face lucrarea Sa şi va îndrepta lucrurile. Atunci Hristosul nostru va fi slăvit, iar diavolul, care înalţă toate piedicile, va fi alungat. Nevoieşte-te, mai ales, să nu mai critici şi să nu mai minţi. Canonul tău este de a face un şirag de metanii zilnic, rugându-te pentru această persoană care te urăşte, aşa încât Dumnezeu sa-l lumineze spre căinţa şi mai fă zece metanii în plus zilnic timp de o lună. Dacă această persoană face ceva împotriva ta, treci cu vederea orice şi rabdă. Lasă-te nedreptaţit, dar nu nedreptăţi; lasă-te pălmuit, dar nu răspunde provocării: lasă-te criticat, dar nu critica. Atunci când vei face toate acestea, atunci Fiul lui Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Îşi vor face locaş în sufletul tau. "Luptă-te lupta cea buna a credinţei" (I Tim. 6, 12), treci cu vederea faptele acestei... Citește mai departe...»
Cuvinte care ucid, cuvinte care dau viatã
Ceea ce am observat la poporul nostru creştinesc este înclinarea sa predilectă, în momentele de nemulţumire, spre ocară, spre blestem, spre înjurături şi răutăţi, care pun la încercare viaţa sufletească de familie, societate şi neam. M-am oprit foarte mult la unele cazuri, care m-au uimit prin urmările ce poate să le aibă un blestem.
Acum câţiva ani, bunăoară, la Mănăstirea Bistriţa au intrat vreo cinci persoane, purtând în braţe o fetiţă de 12 ani. Nu s-au aşezat bine pe băncuţa unde stăteau credincioşii, şi o criză puternică a şi luat-o pe biata fată. Încordări, strigăte, spume la gură… S-a zbătut aproape cinci minute, după care s-a liniştit şi a rămas într-o stare de agonie, de lipsă de control. Ca de obicei, i-am întrebat pe creştini de când e boala, am cercetat care sunt cauzele, de unde vine nenorocirea aceasta şi mi-au spus că se chinuie aşa de doisprezece ani, chiar de la naştere. Aşa cum se întâmplă în familie, unii preferă un naş, tata preferă alt naş şi de aici se nasc nemulţumiri şi neînţelegeri. Din discuţiile pe care le-au avut cei doi soţi, tabăra mamei a biruit-o pe cea din partea soţului. Foarte revoltat, tatăl a rostit un blestem adânc şi rău-făcător: „Să fiţi, cu tot cu copil, ai celui rău”. Ei bine, chiar la botez, tocmai când îi făceau scăldătoarea, a... Citește mai departe...»
Puterea celor 40 de liturghii şi Parastase de pãrintele Cleopa
Din învătăturile părintelui Cleopa
Editie îngrijită de Preot Nicolae STATE-BURLUŞI
Râmnicu Vâlcea - 2005
Înainte vreme, când încă nu se ştia puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposaţi câte 20, alţii câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Și cum a fost?
Un preot bătrân dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâţia i-a botezat şi i-a şi cununat şi pe alţii i-a şi înmormântat; îl ştiau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân. Se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, şi tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajută pe el.
Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrâneţe reumatismul îşi arată puterea, pe măsură ce slăbeşte omul tot mai tare. Şi i se umflaseră picioarele. Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli. Baia aceasta era într-o grădină... Citește mai departe...»
Cinstirea Maicii Domnului de cãtre ortodocsi
Biserica Ortodoxă învață despre Maica Domnului cele predanisite de Sfânta Tradiție și de Sfânta Scriptură, și zi de zi, o cinstește în Bisericile sale, cerând ajutorul și acoperământul ei. Cunoscând faptul că bucurie îi aduc doar laudele care sunt pe potriva adevăratei sale slave, Sfinții Părinți și imnografii au înălțat rugăciuni fierbinți către ea și Fiul ei, pentru a fi învățați cum să o cinstească. „Îngrădește-mi gândurile mele, Mântuitorul meu; că îndrăznesc a lăuda pe Preacurata Maica Ta”. «Biserica învață că Hristos S-a născut cu adevărat din Pururea Fecioara Maria». Este de trebuință pentru noi să mărturisim că Maica Domnului este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pentru a nu cădea în hulă; întrucât cei care tăgăduiesc faptul că Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, nu sunt credincioși, ci ucenici ai fariseilor și ai saducheilor».
Din Tradiția noastră cunoaștem că Născătoarea de Dumnezeu era fiica bătrânilor Ioachim și Ana; Ioachim se trăgea din spița regească a lui David, iar Ana din familie preoțească. În ciuda neamului lor ales, erau săraci. Însă nu acest lucru îi supăra pe acești doi oameni plini de virtuți, cât faptul că nu aveau copii și nu puteau nădăjdui că urmașii lor Îl vor vedea pe Mesia. Și iată,... Citește mai departe...»
Din ce cauzã bisericile ortodoxe se zidesc cu altarul la rãsãrit şi de ce ne închinãm cu fata la rãsãrit?
„Luceafărul dimineţii” şi „Soarele mântuirii noastre”, Care răsare de la răsărit şi luminează pe tot omul ce vine în lume. Zidim bisericile cu altarul spre răsărit şi ne închinăm cu faţa spre răsărit, pentru că Raiul de unde a căzut omul „era la răsărit” şi pentru că răsăritul este simbolul Luminii şi al învierii Domnului, Care a înviat „pe când se lumina de ziuă”.
Ne mai închinăm spre răsărit pentru că Fiul lui Dumnezeu va veni să judece lumea dinspre răsărit, cum spune El însuşi: Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului (Matei 24, 27).
