Din învătăturile părintelui Cleopa

Editie îngrijită de Preot Nicolae STATE-BURLUŞI

Râmnicu Vâlcea - 2005

Înainte vreme, când încă nu se ştia puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposaţi câte 20, alţii câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Și cum a fost?

Un preot bătrân dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâţia i-a botezat şi i-a şi cununat şi pe alţii i-a şi înmormântat; îl ştiau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân. Se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, şi tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajută pe el.

Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrâneţe reumatismul îşi arată puterea, pe măsură ce slăbeşte omul tot mai tare. Şi i se umflaseră picioarele. Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli. Baia aceasta era într-o grădină... Citește mai departe...»

Talismanul, alături de "Visul Maicii Domnului”, de "Epistolia Domnului Iisus Hristos", de "Cele 12 Vineri" şi de alte asemenea cărţulii şi "talismane”, este o carte necanonică, adică neaprobată de Biserică şi nevăzută ca fiind autentică şi de un real folos duhovnicesc.

"Cu nimic nu e lupta mai grea, decât cu tradiţiile intrate în conştiinţa poporului, chiar şi când acestea ajung să fie absurde şi să-şi piardă sensurile originale. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, iraţionalul de raţional" (I.P.S. Antonie Plămădeală).

Mulţi părinţi s-au pronunţat asupra acesteia, ca fiind nefolositoare, spre păstrarea sănătăţii sufleteşti a credincioşilor, însă, cu toate acestea, ea încă se mai găseşte pe tarabele de suveniruri şi chiar în unele pangare bisericeşti. Din păcate, unele obiceiuri apărute peste noapte încă mai concurează cu dreapta credinţă.

Talismanul, scriere nerecunoscută de Biserică

Duhul scrierii şi învăţăturile acestea nu aparţin dreptei credinţe. Citind textul, se simte un fel de magie, un fel de credinţă în "noroc” şi altele asemenea. Credinţa creştină nu are nimic în comun cu superstiţiile şi cu norocul, care sunt înşelări diavoleşti. Textul,... Citește mai departe...»

Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei.
În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului că răsplată.

Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a două aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.

Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.

După un timp, un proprietar bogat şi slăvit a crezut în Hristos, şi lepădând poziţia socială şi toată deşertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochentie. Ca monah, el s-a sălăşluit chiar la locul unde se află îngropat capul Botezatorului... Citește mai departe...»

Pr. Ioan: Am tot auzit prin popor vorbindu-se de „postul negru”, există aşa ceva şi ce ne puteţi spune despre el!?
Pr. Ilarion: Aşa se spune în popor „postul negru” la postul ca ajunare, adică nu mănânci şi nu bei nimic toată ziua. Faptul că, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore, la post i se spune „negru”. În cărţile liturgice, nu ai să găseşte această denumire a postului.

Preoţii au preluat din popor această denumire şi, o folosesc atunci când recomandă ca cineva să ajuneze. Consider că nu este greşit, dacă folosim şi acest termen, este mai expresiv, reliefează mai accentuat sensul de ceva greu sau ceva aspru.
Cu privire la ajunare sau la postul negru, am câteva sfaturi pentru cei ce vor să ajuneze, o spun din experienţa mea şi anume:

În ziua în care ajunezi, sau ţii post negru numănânci nimic toată ziua.

In zilele de post, nu trebuie să te cerţi cu nimeni,

orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi tai voia, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţi cuiva, rabzi şi ierţi orice. Altfel, ţi-a furat diavolul postul, degeaba mai posteşti.

Nu uita că, postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură ci şi abţinere de la... Citește mai departe...»