Evangelia zilei:
Cautã:

Talismanul, scriere nerecunoscutã de Bisericã

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Efecte înșelătoare Talismanul Visul Epistolia și alteleTalis­ma­nul, ală­tu­ri de “Visul Mai­cii Dom­nu­lui”, de “Epis­to­lia Dom­nu­lui Iisus Hris­tos”, de “Cele 12 Vineri” şi de alte ase­me­nea cărţu­lii şi “talis­ma­ne”, este o car­te neca­no­ni­că, adi­că nea­pro­ba­tă de Bise­ri­că şi nevă­zu­tă ca fiind auten­ti­că şi de un real folos duhov­ni­cesc.

Cu nimic nu e lup­ta mai grea, decât cu tra­di­ţi­i­le intra­te în conş­ti­inţa popo­ru­lui, chiar şi când aces­tea ajung să fie absur­de şi să-şi piar­dă sen­su­ri­le ori­gi­na­le. Numai prin jert­fe, vechiul poa­te fi biru­it de nou, ira­ţio­na­lul de raţio­nal” (I.P.S. Anto­nie Plă­mă­de­a­lă).

Mulţi părinţi s‑au pro­nu­nţat asu­pra aces­te­ia, ca fiind nefo­lo­si­toa­re, spre păs­tra­rea sănă­tă­ţii sufle­teşti a cre­din­cioşi­lor, însă, cu toa­te aces­tea, ea încă se mai găseş­te pe tara­be­le de suve­ni­ruri şi chiar în une­le pan­ga­re bise­ri­ceşti. Din păca­te, une­le obi­ce­iuri apă­ru­te pes­te noap­te încă mai con­cu­rea­ză cu dreap­ta cre­dinţă.

Talis­ma­nul, scri­e­re nere­cu­nos­cu­tă de Bise­ri­că

Duhul scri­e­rii şi învă­ţă­tu­ri­le aces­tea nu apa­rţin drep­tei cre­dinţe. Citind tex­tul, se sim­te un fel de magie, un fel de cre­dinţă în “noroc” şi alte­le ase­me­nea. Cre­dinţa cre­ş­ti­nă nu are nimic în comun cu super­sti­ţi­i­le şi cu noro­cul, care sunt înşe­lări dia­vo­leşti. Tex­tul, în majo­ri­ta­tea cărţu­li­i­lor este de o tra­du­ce­re proas­tă, agra­ma­tă şi cu mul­te greşeli, ceea ce spu­ne mul­te des­pre auto­rii şi fur­ni­zo­rii aces­te­ia. În ulti­me­le edi­ţii însă, s‑au mai corec­tat din greşeli.

Părin­te­le Ilie Cle­o­pa, fiind între­bat des­pre aces­te cărţu­lii cu pro­ve­nienţă îndo­iel­ni­că, spu­ne: “Une­le din­tre aces­te cărţi ne-au rămas de la bogo­mili, un fel de sec­tari ai bul­ga­ri­lor (seco­lul XII). Aces­tea sunt cărţi apo­cri­fe, adi­că nea­pro­ba­te de Sfân­tul Sinod. Nu‑i bun “Visul Mai­cii Dom­nu­lui”, nici “Epis­to­lia” (nici “Talis­ma­nul”). Dar Bise­ri­ca le‑a tole­rat, le‑a îngă­du­it, pen­tru că mul­tă lume s‑a întors la pocă­inţă după ele, dar nu sunt apro­ba­te de Sfân­tul Sinod. Cele mai bune sunt “Aca­tis­tul Mai­cii Dom­nu­lui” şi “Para­cli­sul Mai­cii Dom­nu­lui”. Aces­tea au mare pute­re şi sunt apro­ba­te de toa­te Sinoa­de­le Ecu­me­ni­ce. Să le citi­ţi în fie­ca­re zi. Citi­ţi “Aca­tis­tul Bunei Ves­tiri”, cel mai renu­mit; “Aca­tis­tul Aco­pe­rămân­tu­lui Mai­cii Dom­nu­lui”, când ai o supă­ra­re mare, să te aco­pe­re Mai­ca Dom­nu­lui; şi “Aca­tis­tul Mai­cii Dom­nu­lui, Bucu­ria tutu­ror scâr­bi­ţi­lor”.

Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc vor­beş­te şi el, foar­te clar, des­pre Talis­man, zicând: “În ulti­mii ani ni s‑au ofe­rit dife­ri­te suro­ga­te ale cre­dinţei prin răs­pân­di­rea unor scri­eri ce se numesc apo­cri­fe, care sunt con­dam­na­te de Bise­ri­că. (…) Broşu­ra pre­zin­tă, la înce­put, câte­va rugă­ciuni obi­ş­nu­i­te ale Bise­ri­cii, dar ada­u­gă şi un “text”, des­pre care se cre­de că ar fi fost tri­mis de Dum­ne­zeu oame­ni­lor. Acest “text” nu a fost accep­tat de Bise­ri­că, dar unii au con­si­de­rat că ar întreţi­ne un sen­ti­ment de evla­vie. În rea­li­ta­te, însă, apo­cri­fa ade­me­neş­te sufle­te­le mai sla­be spre o cre­dinţă greşi­tă, spre super­sti­ţie.”

Talis­ma­nul, înşe­la­re şi căde­re din dreap­ta cre­dinţă
Talismanul
Talis­ma­nul: “Aceas­tă rugă­ciu­ne a fost găsi­tă în anul 1585, sub Mor­mân­tul Mân­tu­i­to­ru­lui. Ace­la care va citi aceas­tă rugă­ciu­ne, sau o va ascul­ta, când o va citi alt­ci­ne­va, sau o va pur­ta asu­pra sa, ace­la nu are să moa­ră subit, nu va fi învins în lup­tă şi nu va cădea în mâi­ni­le duş­ma­ni­lor. El nu va fi nici­o­da­tă învins. Când o feme­ie se află în dure­ri­le naş­te­rii, de se va citi aceas­tă rugă­ciu­ne, va avea naş­te­re uşoa­ră. De se va atin­ge cu el (cu Talis­ma­nul) par­tea dreap­ta a copi­lu­lui, acel copil va fi ferit de toa­te boli­le şi acci­den­te­le şi va fi cu noroc. Ace­la care va pur­ta asu­pra sa aceas­tă rugă­ciu­ne, va cre­de şi va face numai fap­te bune, va fi ferit de toa­te felu­ri­le de boli, inclu­siv de epi­lep­sie. Când veţi vedea pe cine­va în pra­da aces­tei boli, se spu­ne că este de ajuns a atin­ge par­tea dreap­ta a cor­pu­lui bol­nav cu aceas­tă rugă­ciu­ne, ca să se vin­de­ce cu desă­vârşi­re.”

Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc: “De‑a lun­gul tim­pu­lui, Bise­ri­ca s‑a con­frun­tat cu mul­te des­co­pe­riri şi vede­nii, dar Părinţii duhov­ni­ceşti le-au pri­vit cu cir­cum­spe­cţie şi, de mul­te ori, au pre­fe­rat să le res­pingă decât să cadă în vreo greşe­a­lă. Sfân­tul Dia­doh al Foti­ce­ii ne îndeam­nă să nu pri­mim nici vis, nici ară­ta­re, nici lumi­na, nici glas, nici stră­lu­ci­re, pen­tru că, de cele mai mul­te ori, aces­tea sunt batjo­cu­ră a dra­ci­lor. Şi chiar dacă vede­nia este de la Dum­ne­zeu, El nu se supă­ră, dacă nu o pri­mim, pen­tru că ştie că din pri­ci­na dra­ci­lor ne apă­răm.”

Pen­tru ase­me­nea cazuri de fal­să cre­dinţă, “Pra­vi­la Bise­ri­ceas­că” ves­teş­te un lumi­nat ade­văr: “Dum­ne­zeu nu voieş­te să fie slu­jit prin min­ciu­nă, căci ceea ce astăzi min­ciu­nă pare că zideş­te, mâi­ne dis­tru­ge împă­trit mai rău.”

Talis­ma­nul: “Ace­la care va scrie aceas­tă rugă­ciu­ne, fie pen­tru el, fie pen­tru alţii, îl voi bine­cu­vân­ta, zice Dom­nul Dum­ne­zeu, iar ace­la care va rămâ­ne nepă­să­tor, bătân­du-şi joc şi dispreţuind‑o, va fi pedep­sit.”

Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc: “În car­tea “Pra­vi­la Bise­ri­ceas­că”, amu­le­ta este con­si­de­ra­tă un obiect făcut de oameni, spre a le adu­ce noroc sau a‑i apă­ra de pagu­be, dar care este, în rea­li­ta­te, un semn al necre­dinţei în Dum­ne­zeu. De ace­ea, se cano­ni­seş­te ca şi vră­ji­to­ria, fiind­că este neplă­cut lui Dum­ne­zeu.”

Talis­ma­nul: “Când aceas­tă rugă­ciu­ne va fi dusă într‑o casă, acea casă va fi feri­tă de ori­ce fel de pri­mej­dii, acea casă nu va fi inun­da­tă, nici dis­tru­să de duş­mani.”

Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc: “Sfinţii Părinţi spun că dia­vo­lul are îndrăz­ne­a­la să între şi în bise­ri­ca şi în Altar, numai în Sfân­tul Potir nu‑i îngă­du­ie Dum­ne­zeu să între. Deci de vom cre­de că nu va intră în casa ce are talis­ma­nul, se îmbol­nă­veş­te dra­cul de râs! Iată cât de gro­so­la­nă este înşe­lă­ciu­nea vră­j­ma­şu­lui pen­tru cei cre­duli, şi cu câtă obrăz­ni­cie se folo­seş­te el de (cele sfin­te).”

Talis­ma­nul: “Ace­la care va citi în fie­ca­re zi aceas­tă rugă­ciu­ne, va fi pre­ve­nit cu 3 zile îna­in­te de cea­sul morţii sale.”

Ade­vă­ra­tă vră­ji­to­rie şi înşe­la­re dia­vo­leas­că!

Talis­ma­nul: “Eu, Dom­nul Dum­ne­zeu Ato­tpu­ter­nic, tri­mit pe pământ aceas­tă rugă­ciu­ne de rezis­tenţă în faţă duş­ma­ni­lor. Pute­rea sa este mare, atât pen­tru cel care o poar­tă, cât şi pen­tru cei care o aud citi­tă, fiind vala­bi­lă 20 de zile, timp în care nu ţi se poa­te întâm­plă nimic rău. Cel care o citeş­te este ferit de incen­dii, de inec şi de vră­ji­to­rii.”

Până la acest text nu am auzit că vreo rugă­ciu­ne ar putea “să expi­re”. Cât des­pre peri­oa­da de “vala­bi­li­ta­te”, anu­me 20 de zile, nu ştiu ce să spun. Mulţi au murit şi a două zi, după ce s‑au împăr­tă­şit cu Sfin­te­le Tai­ne. Moar­tea şi neca­zu­ri­le nu sunt con­di­ţio­na­te mate­ma­tic, de ceva anu­me. Drep­tul Iov nu greşea cu nimic, iar dia­vo­lul tot a înce­put a‑l încer­ca greu.

Talis­ma­nul: “Cel care are păca­te mari, sau câte ste­le pe cer, va fi ier­tat de ele dacă va pur­ta Talis­ma­nul asu­pra sa, citindu‑l măcar o dată pe săp­tămâ­nă.”

Nimic, afa­ră de Tai­na Spo­ve­da­niei, nu iar­tă păca­te­le, cu atât mai mult cu cât, pur­ta­rea Talis­ma­nu­lui nu cere recu­noa­ş­te­rea păca­te­lor, pocă­inţă, îndrep­ta­re. “Noi, fiind orto­do­cşi, nu ne vom lăsa “duşi de nas” de garanţi­i­le unui Talis­man, care ne pro­mi­te că “la Jude­ca­ta de Apoi vom afla milă”. Fra­ţi­lor, fără Spo­ve­da­nie, fără dorinţa de a ne cura­ţi via­ţa, nu se mân­tu­ieş­te nici un cre­ş­tin, chiar de ar pur­ta la el toa­te talis­ma­ne­le din lume.” (Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc)

Talis­ma­nul: “Ace­la cere‑l va da şi alto­ra să‑l copi­e­ze, îl va citi, sau îl va da de scris, sau îl va dărui, ace­lui om bine îi va mer­ge, iar care nu cre­de în el, va fi bles­te­mat în vecii veci­lor.”

Să înţe­leg că Fiul lui Dum­ne­zeu, care a ier­tat şi pe cei care L‑au răs­tig­nit, nu va ier­ta (în vecii veci­lor) pe cei care nu vor cre­de în aceas­tă scri­e­re?! Păi, pri­mii care nu cred în aceas­tă scri­e­re sunt marii părinţi duhov­nici: Cle­o­pa Ilie, Arse­nie Papa­cioc, Teo­fil Para­ia­nu. Cât de evi­den­tă este înşe­la­rea cuprin­să în tex­tul Talis­ma­nu­lui.

Talis­ma­nul: “Cine va pur­ta aceas­tă bine­cu­vân­ta­re, Talis­ma­nul, asu­pra sa, din par­tea duş­ma­ni­lor răi nu va suferi, căci sufle­tul încăr­cat de neno­ro­ciri şi catas­tro­fe nu se va înspă­i­mân­ta de nimic, nici în faţa glonţu­lui unui cri­mi­nal sau dement. Va învin­ge în faţă unui furt ime­di­at sau dina­in­te com­plo­tat, ori alte rău­tă­ţi, încă dina­in­te va fi ferit de ori­ce împre­ju­ra­re rea. În cazul unui atac direct cu ori­ce arme, ele nu vor acţio­na, nu vor putea să nimi­ceas­că pe nimeni din­tre cei care poar­tă acest Talis­man asu­pra lor, sau cel care l‑a auzit citin­du-se fiind ferit de tot răul timp de 20 de zile, con­form porun­cii Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos.”

Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc: “Nici­o­da­tă nu‑i va cere Hris­tos vre­u­nui cre­ş­tin ca, de dra­gul Lui, aces­ta să-şi vop­seas­că bar­ba în albas­tru sau să-şi pună la pălă­rie o pană mare de păun. La fel, nici nu‑i va cere vreo­da­tă să poar­te la el vre­un talis­man. În schimb, Mân­tu­i­to­rul ne cere să ne pur­tăm cru­cea vieţii cu răb­da­re. (…) Omul care poar­tă “Visul” sau “Talis­ma­nul” împli­neş­te porunci ome­neşti şi cre­de că aces­tea îi vor adu­ce mân­tu­i­rea. El cau­tă o cre­dinţă iefti­nă, care nu‑i cere nici un efort. Cre­dinţa lui se află în buzu­nar şi nu se cere dove­di­tă prin fap­te bune. Se lau­dă cu talis­ma­nul şi‑i găseş­te dife­ri­te între­bu­inţări: ves­tă anti­glonţ, para­traz­net, le atri­bu­ie pute­re de exorci­zare.”

Talis­ma­nul: “Acest talis­man a fost scris de Iisus Hris­tos şi de Sfân­ta Maria şi pute­rea lui este mare.”

Câtă înşe­la­re şi slă­bi­ciu­ne a minţii! Adi­că, să cre­dem că Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos, care nu a lăsat nimic scris, nici măcar în Sfân­ta Scrip­tu­ră, ar scrie un ase­me­nea text. Ba încă şi un text nere­cu­nos­cut de nici un părin­te duhov­ni­cesc, plin de greşeli şi peri­co­le.

Cu cât un om cunoa­ş­te mai bine dreap­ta cre­dinţă şi îi cer­ce­tea­ză pe părinţii îmbu­nă­tă­ţi­ţi duhov­ni­ceş­te (în cărţi sau încă în via­ţă fiind), cu atât ace­la îşi va da sea­ma de greşe­li­le şi peri­co­le­le din aceas­tă cărţulie apă­ru­tă fără nici o legă­tu­ră cu Sfân­ta Scrip­tu­ră sau cu Sfân­ta Tra­di­ţie.

Părin­te­le Arse­nie Papa­cioc, mai spu­ne: “Vân­za­re bună celor care comer­ci­a­li­zea­ză aceşti idoli în mini­a­tu­ră: visul, epis­to­lia, talis­ma­nul şi biju­te­ria de la Ieru­sa­lim. Iar puţin cre­din­cioşi­lor, care le cum­pă­ră, înşe­la­re uşoa­ră, dacă sunt sla­bi. Dar să nu fie nimeni slab!”

Teo­dor Dana­la­che

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: