Evangelia zilei:

Despre Ortodoxie (2)

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Ortodoxie preafrumoasa

* Tre­bu­ie să păs­trăm Orto­do­xia noas­tră cu pre­ci­zie duhov­ni­ceas­că, pen­tru a avea cu noi harul Sfân­tu­lui Duh. Să nu ne lăsăm târâţi de dife­ri­te doc­tri­ne şi să nu ne clă­ti­năm de anu­mi­te întâmplări.
* Bise­ri­ca Orto­do­xă este asce­ti­că, este prea­fru­moa­să, are toa­tă podoa­ba haru­lui lui Dum­ne­zeu… Bise­ri­ca Orto­do­xă are sme­re­nia şi pocă­inţa. Dacă nu ne sme­rim, nu mer­gem pe calea strâm­tă şi nu tre­cem prin poar­ta îngus­tă. Ci pe calea strâm­tă şi pe poar­ta îngus­tă vor intra câţi or să pri­meas­că pocă­inţa şi sme­re­nia lui Hris­tos… De ace­ea numai prin sme­re­nie şi prin pocă­inţă ne vom îndrep­ta cu sigu­ranţă intra­rea în Împă­ră­ţia lui Dumnezeu.
* Să fim cu lua­re-amin­te la via­ţa noas­tră, să fie orto­do­xă. Dacă vieţu­i­rea noas­tră este cu lua­re-amin­te, pe teme­lia porun­ci­lor lui Dumnezeu,vom simţi în noi uşu­ra­re sufle­teas­că, pen­tru că nimic nu ne va învinui.
* Cre­dinţa Orto­do­xă este sin­gu­ra reli­gie care expri­mă ade­vă­rul în toa­tă dimen­siu­nea, în toa­tă înă­lţi­mea, adân­ci­mea şi lăr­gi­mea lui. Bise­ri­ca ne ves­teş­te des­pre toa­te prin ade­vă­rul ei. Noi vom rămâ­ne fii cre­din­cioşi ai Bise­ri­cii Orto­do­xe, Bise­ri­ca muce­ni­ci­lor. Muce­ni­cia lui Hris­tos va con­ti­nua până la muce­ni­cii şi măr­tu­ri­si­to­rii din vre­mea lui Anti­hrist… Să iubim Orto­do­xia noas­tră şi să‑i rămâ­nem fii cre­din­cioşi până la moar­te, ca să ne ase­mă­năm cu Mân­tu­i­to­rul nos­tru Hristos.
* Tre­bu­ie să avem via­ţă orto­do­xă, ca să avem şi cre­dinţă ade­vă­ra­tă, sta­tor­ni­că şi neclintită.

UN LUCRU TREBUIE
* Un lucru tre­bu­ie, aceas­tă porun­că a lui Hris­tos este vala­bi­lă pen­tru noi toţi, încât gri­ja faţă de nevo­i­le noas­tre de trai să fie atât cât e nece­sar şi să avem toţi ca pre­o­cu­pa­re a noas­tră cum să ne facem plă­cu­ţi lui Dum­ne­zeu, cum să ajun­gem la mân­tu­i­rea sufle­tu­lui nos­tru nemu­ri­tor. Toa­tă gri­ja noas­tră tre­bu­ie să fie cum să ne cură­ţim sufle­tul, cum să îl mode­lăm după voia lui Dum­ne­zeu, cum să facem să nu intrăm în iad. Mân­tu­i­rea sufle­tu­lui nos­tru nu este o joa­că. Nu ne putem juca cu sufle­tul nemuritor.
* Sun­tem muri­tori şi sun­tem în tre­ce­re pe pământ, şi într‑o zi vom ple­ca la cele veş­ni­ce, la Dumnezeu.
* Când nu avem mân­gâi­e­re dum­ne­ze­ias­că, sufle­tul nos­tru nu îşi găseş­te odih­na în nici un fel, căci lucru­ri­le mate­ri­a­le sunt stră­i­ne de firea lui. Prin urma­re, când sufle­tul omu­lui se obi­ş­nu­ieş­te cu cele ale lui Dum­ne­zeu, prin rugă­ciu­ne şi via­ţă vir­tu­oa­să, atunci sim­te mulţu­mi­re şi sigu­ranţă, şi Îl sim­te pe Dum­ne­zeu înlă­un­trul său.
* De ace­ea tre­bu­ie să ne îngri­jim încon­ti­nuu să cură­ţim tru­pul nos­tru, să izbă­vim conş­ti­inţa noas­tră de legă­tu­ri­le nevă­zu­te ale păca­te­lor şi atunci, cu harul lui Dum­ne­zeu, vom reu­şi lucrul care trebuie.
* Din fap­te­le noas­tre se va vădi în ce măsu­ră cre­dem în Dum­ne­zeu, în ce măsu­ră cre­dem în veş­ni­cia sufle­tu­lui şi a Împă­ră­ţi­ei lui Dum­ne­zeu. De ace­ea să cuge­tăm cu toţii seri­os şi să nu ne înşe­le dia­vo­lul şi păca­tul în cli­pa în care avem nevo­ie de pocă­inţă, lacri­mi şi păreri de rău, şi să nu hoi­nă­rim încoa­ce şi înco­lo, jucând, petre­când şi deve­nind alt­fel decât ne‑a cre­at Dum­ne­zeu. Nu, să lăsăm aces­tea şi să ne îngri­jim cum să ne facem plă­cu­ţi lui Dum­ne­zeu. Dum­ne­zeu se uită la suflet, nu la cele dina­fa­ră. La cele dina­fa­ră se uită dia­vo­lul şi păca­tul. Dum­ne­zeu pri­veş­te la cele dină­un­tru, să înfru­mu­seţăm sufle­tul nos­tru cu vir­tu­ţi. Când ne împo­do­bim pe dina­fa­ră, ne stri­căm pe dină­un­tru. Ne stri­căm şi slu­ţim şi sufle­tul nos­tru. Pen­tru toa­te aces­tea Dum­ne­zeu ne va cere socoteală.
* Aşa­dar să lăsăm gri­ja tra­i­u­lui nos­tru şi să ne pre­o­cu­păm de cum să lucrăm sufle­tul nos­tru şi să îl facem rod­nic în faţa lui Dum­ne­zeu, căci moar­tea ne aşteap­tă. Alt drum nu exis­tă. Toţi vom tre­ce pe aco­lo. Să ţinem cont de asta, că fie­ca­re din­tre noi va muri şi va tre­ce pe la tri­bu­na­lul ceresc. Să ne îngri­jim de jude­ca­ta noastră.
* Nu avem nimic în stă­pâ­ni­rea noas­tră, nici măcar sine­le nos­tru nu‑l stă­pâ­nim. Toa­te sunt nesi­gu­re, toa­te atâr­nă de un fir de aţă, căci putem să le pier­dem pe toa­te, şi după moar­te… Să cerem în rugă­ciu­nea noas­tră ca Dum­ne­zeu să ne dea pocă­inţă, întoar­ce­re şi sfârşit bun, şi să pri­mim răs­puns bun îna­in­tea Mare­lui Judecător.
* Noi, cre­ş­ti­nii, sun­tem datori să ne îngri­jim mult de modul în care ne vom mân­tui. Avem nevo­ie şi ne e abso­lut nece­sar să ne gân­dim la felul în care ne vom mân­tui. Să ne pre­o­cu­păm şi să ne stră­duim a afla cum să ne mântuim.
* Înfri­coşă­tor lucru este mân­tu­i­rea noas­tră! Acum tră­im şi pes­te puţin timp murim, închi­dem ochii. Înda­tă ce îi închi­dem pe aceş­tia, ni se des­chid cei­la­lţi. Şi înce­pe ime­di­at cea­lal­tă via­ţă. Tră­im însă ca şi când cre­dem asta fără con­vin­ge­re. De ace­ea pati­mi­le şi slă­bi­ciu­ni­le ne biru­ie, lumea ne atra­ge şi fău­reş­te în noi alte idei, nu ace­lea pe care le vrea Dumnezeu.
* Tre­bu­ie să cură­ţim sufle­tul nos­tru de via­ţa noas­tră de aici, folo­sind dife­ri­te mij­loa­ce de cură­ţi­re, pre­cum tai­na sfin­tei spo­ve­da­nii, lacri­mi­le, nevo­inţa, răz­bo­i­ul cu gân­du­ri­le, cu simţu­ri­le şi cu ori­ce alt păcat. Mai întâi tre­bu­ie să cură­ţim sufle­tul nos­tru şi apoi Dum­ne­zeu ne va da harul Său. Şi când Hris­tos ne va da harul Său, când ne va des­chi­de ochii sufle­tu­lui, atunci sufle­tul nos­tru va deve­ni rai şi Împă­ră­ţie cereas­că ce nu poa­te fi des­cri­să prin cuvinte!
* Întrea­ga via­ţă a lui Hris­tos nu este alt­ce­va decât calea dreap­tă, calea sme­re­ni­ei, iubi­rii şi ier­tă­rii. Dacă ai sme­re­nie, iubi­re şi ier­ta­re, eşti fiu al lui Dum­ne­zeu, eşti fra­te al lui Hris­tos, eşti uce­nic al lui Hris­tos, eşti omul care se va mân­tui, care va sta de‑a dreap­ta Sa.

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: