Despre desfrânare
Ceea ce spurcă astăzi mai mult mințile creștinilor (mai ales ale tinerilor) este păcatul desfrânării, care lucrează mult în lume!
Războiul curviei pornește asupra omului din aceste cauze: ori din dezmierdări, din desfătări, ori din somn prea mult, ori din mândrie, ori din faptul că ai vorbit și ai osândit pe cineva când l‑ai văzut că păcătuia. Cel care îi clevetește și îi osândește pe alții să se aștepte la războiul curviei și la cădere mare. Și dacă nu a căzut acea persoană, fiind în vârstă, Dumnezeu îngăduie să cadă copiii ei în acest păcat, fiind un păcat mare.
Căderi mari sunt în lume .
Te doare sufletul când auzi de creștini care au urmat credința zeci de ani. Au sărit peste atâtea obstacole, au trecut peste atâtea necazuri, au trecut apa care era mare până la gât și tocmai când să iasă pe mal, se îneacă. Rămâi încremenit cât de grozavă e ispita. Cum poate omul să nu se gândească la atâta avere, atâta bogăție duhovnicească pe care a adunat‑o în ani de zile și s‑o risipească într‑o clipă pentru o femeie desfrânată, pentru păcatul acesta de o clipă?!
Mai grea decât curvia trupească este curvia cea sufletească. Cine a păcătuit trupește sespală cu lacrimi de pocăință ca atâția sfinți și sfinte pe care le avem ca pilde de îndreptare. Dar curvia sufletească este despărțire de Dumnezeu. Toți aceia care propovăduiesc nelegiuiri și învață lumea că nu e păcat să fumezi, să joci, să descânți, să faci avorturi, să ai prietenă, să ai prieten, să cânți lumește și multe feluri de păcate din acestea, aceștia sunt niște desfrânați cu sufletul, fiindcă mai întâi ei nu se pot lăsa de păcatele amintite.
Cei care participă la o nuntă fără cununie religioasă iau parte la păcatul desfrânării. Acolo joacă diavolii. Creștinul care vrea să nu-și păteze sufletul și să nu fie părtaș la păcate, nu are voie să ia parte la o astfel de cununie desfrânată. Țineți seama de lucrul acesta!
Dacă vreți să scăpați de ispita aceasta a gândurilor spurcate, a desfrânării, trebuie să nu puneți în gură băutură alcoolică, țuică, coniacuri, spirturi, c‑ați dat foc sufletului, trupului; îi dați foc, cum ați pune benzină pe foc. Țineți seama că acesta este unul din secretele principale, dacă vreți să scăpați. Și vinul – mai puțin , la zile mari, la Paști, la Crăciun , la o zi deosebită, combinat cu apă, câte puțin , ca să fie o bucurie mai nepericuloasă. Să ne ferim de aceste băuturi periculoase și să avem dușmănie pe trup atunci când vine ispita. De aceea e bun postul, e bună ajunarea, și alte nevoințe; că văzând Dumnezeu aceasta, I se face milă și slobozește har ceresc, îl alungă pe diavol și ispita ne părăsește și așa înaintăm în viață curată, frumoasă.
Distracțiile au puterea să scufunde mii și mii de suflete în păcatul desfrânării.
Diavolul s‑a arătat Sfântului Antonie cel Mare sub forma unui copil negru. Fiind întrebat cine este, acesta a răspuns: ”Eu sunt acela care am primit sarcina aprinderii trupului omenesc și mă numesc duhul desfrânării. Pe câți i‑am momit cu plăcerile, i‑am biruit cu desfrânarea”.
Lasã un Rãspuns: