Banii care pot deschide uşa raiului

Se zice ca un oare­ca­re si‑a strans aici bunuri mul­te ca sa aiba si din­co­lo. Zicea mereu: totul se poa­te cum­pa­ra. Si aici si din­co­lo. Si stran­gea mereu. N‑ar fi dat nima­nui un ban. O sin­gu­ra data a dat unui cer­se­tor 25 de bani. Si a murit. S‑a dus la Sfan­tul Petru – tra­di­tia stie ca el pas­trea­za che­i­le rai­u­lui – si a incer­cat sa intre. Sfan­tul Petra i‑a spus ca nu poa­te intra, pen­tru ca nu si‑a pre­ga­tit dina­in­te locul.

Omul nos­tru i‑a spus Sfan­tu­lui Petru ca totu­si s‑a pre­ga­tit. A adu­nat mereu bani ca sa-si pla­teas­ca intra­rea in rai. Stia ca aici totul se cum­pa­ra. “Si unde ai banii?” il intre­ba Sfan­tul Petru. – In buzu­na­re. Am si cecuri si har­tii de ban­ca. Dau cat se cere. Am des­tui.” – “Sa‑i vad”, ii zise Sfan­tul Petru, zam­bind catre un inger care asis­ta la dis­cu­tie. Si omul ince­pu sa se cau­te prin buzu­na­re, isi scoa­se din vali­za de cala­to­rie si alte hai­ne, mape­le cu acte, dar nu gasi nimic. “Am avut bani multi, cand am murit, zise. Nu inte­leg ce s‑a putut intam­pla!” – “Mai cau­ta”, il imbie Sfan­tul Petru. Si cau­tan­du-se, in fun­dul unui buzu­nar gasi 25 de bani. “Cu atat ai venit”, ii zise Sfan­tul Petru. Sunt banii pe care i‑ai dat unui sarac cer­se­tor. Cred ca ai si uitat de ei, ca i‑ai dat in scar­ba, ca sa scapi de el.

Totu­si, iata, au ajuns aici. A mai venit ieri unul care trans­por­tand o caru­ta de paini, a arun­cat cu o pai­ne intr-un fla­mand care se tinea dupa el cer­sind. Pai­nea e aici. Cei 25 de bani ai tai, ca si pai­nea celui­lalt, sunt ceva, dar nu sunt de-ajuns ca sa des­chi­da por­ti­le rai­u­lui. Imi pare rau! Pla­ta tre­bu­ia s‑o achi­ti pe pamant, aproa­pe­lui tau.