Sfânta şi Marea Miercuri

În Sfân­ta zi de Mier­curi s‑a hotă­rât să se facă pome­ni­re de feme­ia cea păcă­toa­să, care a uns cu mir pe Dom­nul, pen­tru că acest lucru a avut loc doar cu puţin îna­in­te de mân­tu­i­toa­re­le Patimi.
Când mer­gea spre Ieru­sa­lim, Isus a intrat în casa lui Simon lepro­sul, pe care legea îl con­si­de­ră necu­rat şi spu­nea să fie înde­păr­tat din­tre oameni. Văzând aceas­ta o feme­ie păcă­toa­să s‑a apro­pi­at de El şi a tur­nat pe capul Lui un mir de mare preţ, în valoa­re de 300 de dinari (monezi de argint). Pen­tru aceas­tă fap­tă uce­ni­cii s‑au mirat, iar Iuda a certat‑o însă Isus a aparat‑o ime­di­at pen­tru gân­dul ei cel bun.
În Evan­ghe­lia de la Ioan se spu­ne că aceas­tă feme­ie nu era păcă­toa­să, ea avea o via­ţă cura­tă, se numea Maria şi era sora lui Lazar, pe care Hris­tos nu ar fi iubit‑o dacă era păcă­toa­să. Maria, cu şase zile îna­in­te de Paşti, când Dom­nul stă­tea la masă în casa ei din Beta­nia, a luat mir şi l‑a tur­nat pe dum­ne­ze­ieş­ti­le Lui picioa­re şi I le‑a şters cu părul capu­lui ei, aratandu‑I ast­fel un res­pect foar­te mare. Ea i‑a adus Lui acest mir şi l‑a dăru­it Lui ca unui Dum­ne­zeu, pen­tru că l‑a scu­lat din morţi pe fra­te­le ei Lazar. La aceas­tă fap­tă doar Iuda a vor­bit, toc­mai dato­ri­tă iubi­rii lui de arginţi.

Evan­ghe­li­ş­tii Mar­cu şi Matei spun şi ei des­pre o feme­ie păcă­toa­să care a tur­nat mir de mare preţ pe capul lui Isus chiar cu două zile îna­in­te de Paşti, când Isus stă­tea la masă în casa lui Simon lepro­sul. Aceas­tă feme­ie a fost cer­ta­tă de uce­nici pen­tru fap­ta ei, însă Isus i‑a dat răs­pla­ta de a duce ves­tea des­pre fap­ta ei în toa­tă lumea.

Unii spun că este vor­ba de ace­ea­şi feme­ie, alţii con­si­de­ră că sunt două femei diferite.
Evan­ghe­lis­tul Luca poves­teş­te de o a tre­ia feme­ie care era desfrâ­na­tă. Cu mult îna­in­te de Paşti, ea a venit în casa fari­se­u­lui Simon şi nu în casa lui Simon lepro­sul, a tur­nat mir de preţ pe picioa­re­le lui Hris­tos şi i‑a şters picioa­re­le cu părul ei. Fap­ta aces­tei femei păcă­toa­se a fost răs­plăti­tă de Hris­tos prin ier­ta­rea păca­te­lor ei. Mirul de mare preţ des­pre care vor­besc Evan­ghe­li­ş­tii era făcut din flori de smir­nă, stân­je­nei, scorţi­şoa­ră fru­mos miro­si­toa­re, tres­tie aro­ma­tă şi unt­de­lemn, iar vasul în care era ţinut mirul avea o for­mă spe­cia­lă, cu gâtul strâmt, fără toar­tă, cio­plit în pia­tră de culoa­re albă-albas­tră, numit amfo­ră (în care se păs­tra întot­dea­u­na un lichid preţi­os şi mai ales aromat).