Abecedarul Vietii Duhovniceşti

Tre­zin­du-te din somn amin­teş­te-ţi, în pri­mul rând de Dumnezeu

şi însen­mea­ză-te cu sem­nul Sfin­tei Cruci.

Nu amâ­na pra­vi­la rugă­ciu­nii pe care o ai, ci înce­pe-ţi cu ea ziua.
Pe par­cur­sul zilei, în ori­ce lucru, roa­gă-te lui Dum­ne­zeu cu rugă­ciuni scurte.
Rugă­ciu­ni­le sunt ari­pi­le sune­tu­lui; sufle­tul prin rugă­ciu­ne se face locaş al lui Dumnezeu
Ca ruă­ciu­nea să fie auzi­tă de Dum­ne­zeu roa­gă-te din toa­tă inima.
Nu pără­si rugă­ciu­nea atunci când vră­j­ma­şul te împre­soa­ră cu indi­fe­renţă; cel ce se nevo­ieş­te spre rugă­ciu­ne, când sufle­tul cade în nesi­mţi­re, este mai pre­sus decât cel ce se roa­gă cu lacrimi.
Să cunoşti Noul Tes­ta­ment cu min­tea şi cu ini­ma, studiindu‑l per­ma­nent. Cele neclare să nu le tăl­mă­ceşti după min­tea ta ci să citeşti tâl­cu­i­ri­le sfinţi­lor părinţi sau să ceri expli­ca­ţii de la părin­te­le duhov­nic sau de la preoţi.

Nu uita să bei cu sete duhov­ni­ceas­că agheas­mă pen­tru sfinţi­rea sufle­tu­lui şi a trupului.
Nu uita să ungi în sem­nul Sf. Cruci cu ulei Sfinţit de la moa­ş­te, de la icoa­ne făcă­toa­re de minuni, de la litie: frun­tea, obrajii,urechile, ini­ma, mâi­ni­le, picioa­re­le şi locu­ri­le bol­na­ve, se poa­te să bei câte o lin­gu­ri­ţă (pe nemân­ca­te, după ce ai pri­mit pres­cu­ra şi aghiasma).
Salu­ta­rea Împă­ră­te­sei Ceru­ri­lor: “Năs­că­toa­re de Dum­ne­zeu Fecioa­ră …” rosteşte‑o cât mai des sau măcar o dată în oră.
În tim­pul liber citeş­te scri­e­ri­le sfinţi­lor părinţi – învă­ţă­tori ai vieţii duhov­ni­ceşti, iar dacă nu le ai, cere­le cu insis­tenţă de la cei care le au.
În ispi­te şi neca­zuri întă­reş­te-te cu Psal­ti­rea şi Para­cli­sul Mai­cii Dom­nu­lui “De mul­te ispi­te fiind cuprins …”. Ea este uni­ca noas­tră Apărătoare.
Atunci când demo­n­ii arun­că în tine săgeţi­le sale, când se apro­pie păca­tul de tine, cân­tă cân­tă­ri­le Săp­tămâ­nii Pati­mi­lor şi ale Sfin­tei Învi­eri, citeş­te Cano­nul şi Aca­tis­tul Prea­dul­ce­lui Iisus Hris­tos şi Dom­nul va sur­pa legă­tu­ri­le întu­ne­ri­cu­lui care te-au înfă­şu­rat. Stri­gă către Preasfân­ta Năs­că­toa­re de Dum­ne­zeu şi către Înge­rul Păzi­tor. Ros­teş­te cât mai des “Năs­că­toa­re de Dum­ne­zeu Fecioa­ră, bucură-Te….”.

Dacă nu poti nici cân­ta, nici citi, în cli­pe­le lup­tei, pome­neş­te nume­le lui Iisus, stai neclin­tit lân­gă Cru­cea Lui şi te vei tămă­dui prin lacri­mi­le tale. Chiar şi de nu înţe­legi înţe­le­sul cuvin­te­lor rugă­ciu­nii lui Iisus, repe­tân­du-le necontenit,dracii înţe­leg şi vor fugi.
Omul care îşi înce­pe via­ţa duhov­ni­ceas­că tre­bu­ie să ştie că este bol­nav, min­tea lui se află în rătă­ci­re, voinţa e mai mult ple­ca­tă spre rău decât spre bine, ini­ma se află în afa­ra cură­ţe­ni­ei din pri­ci­na fier­be­rii patimilor,de ace­ea la înce­pu­tul vieţii duhov­ni­ceşti totul tre­bu­ie să fie orien­tat spre dobân­di­rea sănă­tă­ţii duhov­ni­ceşti dim­pre­u­nă cu smerenia
Pos­tul ne adu­ce la porţi­le rai­u­lui, iar milos­te­nia le deschide.

Când e post, pos­teş­te, însă tre­bu­ie să ştii că lui Dum­ne­zeu îi este plă­cu­tă nu numai abţi­ne­rea pân­te­ce­lui, ci şi abţi­ne­rea ure­chi­lor, a ochi­lor, a lim­bii, pre­cum şi abţi­ne­rea ini­mii de la patimi.
Via­ţa duhov­ni­ceas­că este un necon­te­nit şi neo­bo­sit răz­boi cu duş­ma­nii mân­tu­i­rii sufle­tu­lui. Nici­o­da­tă să nu dormi sufle­teş­te, duhul să-ţi fie întot­dea­u­na treaz, şi chea­mă neîn­ce­tat în ori­ce lup­tă pe Mân­tu­i­to­rul tău, pe Mai­ca Dom­nu­lui şi pe înge­rul păzitor.
Teme-te să te învo­ieşli la păcat şi să te împre­u­nezi cu gân­du­ri­le păcă­toa­se pe care ţi le şop­teş­te vră­j­ma­şul, să ştii: aces­te fap­te sunt păcătoase.
Amin­teş­te-ţi că negli­jenţa pen­tru mân­tu­i­rea sufle­tu­lui duce la pierzanie.
Cere neîn­ce­tat de la Dom­nul: “Fri­ca Ta sădeşte‑o în ini­ma mea”. O, cât este de feri­cit cel ce are în ini­ma sa fri­ca de Dumnezeu.
Dăru­ieş­te-ţi, fără de rezer­ve, întrea­ga ta ini­mă şi vei simţi rai­ul pe pământ.

Cre­dinţa ta se va întări de la per­ma­nen­ta pocă­inţa şi rugă­ciu­ne, pre­cum şi de la comu­ni­ca­rea cu oame­nii ce au cre­dinţă adân­că în Domnul.
Ca Dum­ne­zeu să audă şi să pri­meas­că cere­ri­le tale, roa­gă-te pen­tru vră­j­ma­şii tăi, dorin­du-le bine­le, fără a‑i che­ma pe nume: “Doam­ne, Tu ne-ai dat porun­că să ne rugăm pen­tru vră­j­ma­şii noş­tri, Tu îi ştii pe ei, eu nu‑i ştiu, dăru­ieş­te-le lor cre­dinţă ade­vă­ra­tă, dra­gos­te nefă­ţar­ni­că, via­ţă după porun­ci­le Tale, sme­re­nie, răb­da­re, blân­deţe, înţe­lep­ciu­ne, bună cuge­ta­re, rugă­ciu­nea ini­mii, lua­re amin­te la rugă­ciu­ne, dra­gos­te pen­tru citi­rea Sfin­tei Scrip­turi şi ale scri­e­ri­lor sfinţi­lor părinţi, ago­ni­si­rea Sfân­tu­lui Duh. Binecuvinteză‑i pe ei cu pace şi dra­gos­te, iar dacă este cu nepu­tinţă ca cei înră­i­ţi să se întoar­că, pune hotar rău­tă­ţii lor şi apără‑i de vră­j­ma­şi pe aleşii Tăi”.
Întot­dea­u­na cau­tă neo­bo­sit fap­te­le milos­te­ni­ei şi ale dra­gos­tei com­pă­ti­mi­toa­re. Fără aces­te fap­te nu putem plă­cea lui Dumnezeu.

Fii ca un soa­re pen­tru toţi, mila e mai pre­sus de ori­ce jertfă.
Fără o nece­si­ta­te deo­se­bi­tă, nu mer­ge nică­ieri, iar stând aca­să nu fi plin de griji. Ten­dinţa de îmbo­gă­ţi­re, gri­ja de mul­te sunt ome­li­le vră­j­ma­şu­lui vre­mu­ri­lor în care trăim.
Cât mai puţin vor­beş­te şi râzi, nu fi curi­os şi inte­re­sat de deşertăciuni.
Nu te afla nici­o­da­tă fără de lucru, cin­steş­te dumi­ni­ci­le şi săr­bă­to­ri­le bise­ri­ceş­tii făcând fap­te hune şi citind Sfân­ta Scriptură.
Să îndră­geşti sfân­ta singurătate.

Toa­te ocă­ri­le să le rabzi, mai întâi, prin tăce­re, apoi prin autoîn­vi­nu­i­re, şi după ace­ea prin rugă­ciu­ne pen­tru cei ce te oijduiesc.
Sme­re­nia biru­ie toţi dra­cii, iar răb­da­rea învin­ge pati­mi­le sufle­teşti şi trupeşti.
Cerând prin rugă­ciu­ne sme­re­nie, noi rugăm, de fapt, ca Dum­ne­zeu să încu­vi­inţe­ze ca un om oare­ca­re să ne insul­te. Sme­re­nia şi dra­gos­tea pen­tru duş­mani nu vor veni de la sine. Ele tre­bu­ie dobân­di­te, răb­dând corect insul­te­le şi defăimările.
Pe pre­o­tul orto­dox să‑l con­si­deri înger, Bine­ves­ti­tor tri­mis să te bucu­re şi să-ţi adu­că mântuire.
În rela­ţi­i­le cu oame­nii com­por­tă-te pre­cum cu moş­te­ni­to­rii Măreţei Împă­ră­ţii, dar şi cu tea­mă ca de foc. Amin­teş­te-ţi de cuvin­te­le Mân­tu­i­to­ru­lui că ori­ce lucru pe care îl faci aproa­pe­lui, îl faci pen­tru El Însuşi.
În aproa­pe­le nos­tru se află mân­tu­i­rea sau pier­za­nia noastră.

Toa­te le iar­tă tutu­ror şi compătimeşte‑i pe toţi în sufe­rinţe­le lor.
Nu-ţi uita aproapele.
În cel ce cau­tă aici odi­b­nă nu se află Duhul lui Dum­ne­zeu, el nu are dra­gos­te către Dum­ne­zeu şi către aproa­pe­le său.
Tris­teţea şi neli­ni­ş­tea vin de la puţi­nă­ta­tea rugăciunii.
În ori­ce loc şi în ori­ce vre­me cheamă‑l în aju­tor pe înge­rul tău păzitor.
Gri­jeş­te-te necon­te­nit de plân­sul ini­mii pen­tru păca­te­le tale. Când le măr­tu­ri­si şi te vei împăr­tă­şi cu Sfin­te­le Tai­ne bucu­ră-te înce­ti­şor de slo­bo­zi­rea de ele.
Cunoa­ş­te-ţi pro­pri­i­le păca­te, iar de cele stră­i­ne cu stră­du­inţă să te fereşti. Nu te omo­rî prin osân­di­rea alto­ra, cel ce osân­deş­te este antihrist.
În ce păcat ai osân­dit pe aproa­pe­le tău în ace­la vei cădea şi tu.
Să nu gân­deşti des­pre nimeni de rău, ca să nu devii şi tu rău.
În fie­ca­re sea­ră mărturiseşte‑I lui Dum­ne­zeu toa­te fap­te­le, cuvin­te­le şi gân­du­ri­le păcă­toa­se care s‑au întâm­plat în tim­pul zilei.
Îna­in­te de somn, roa­gă-te cu lacri­mi şi cu meta­nii şi împa­că-te cu toţi din toa­tă inima.
Nu se cuvi­ne să-ţi poves­teşti visu­ri­le alto­ra şi sin­gur nu le cre­de. Nu o dată vră­j­ma­şul a ade­me­nit şi a dus la piei­re pe cei ce se încre­deau visurilor.
Să adormi însem­nân­du-te cu Sfân­ta Cru­ce şi cu rugă­ciu­nea “Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se, Fiul lui Dum­ne­zeu, milu­ieş­te-mă pe mine păcătosul”.
Rugă­ciu­nea de noap­te este mai scum­pă decât cea de zi.
Nu pier­de legă­tu­ra cu părin­te­le tău duhov­ni­cesc, ai gri­jă să nu‑l jig­neşti sau să‑l ofen­sezi, nu tăi­nui de el nimic.

Să‑i mulţu­meşti lui Dum­ne­zeu întot­dea­u­na şi pen­tru toate.
A mulţumi in scâr­be, în boli şi în neca­zuri este mai pre­sus decât a fi drept.
Plân­ge­rea lăun­tri­că a păca­te­lor este mai mân­tu­i­toa­re decât toa­te nevoinţele.
Nu exis­tă cuvânt mai bun pre lim­ba noas­tră decât: “Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se, Fiul lui Dum­ne­zeu, milu­ieş­te-mă pe mine păcă­to­sul”, “Doam­ne, mân­tu­ieş­te-mă pe mine, păcătosul”.
Să îndră­geşti slu­j­be­le bise­ri­ceşti şi să-ţi apro­pii via­ţa de Dumnezeu.
Obi­ş­nu­ieş­te-te întot­dea­u­na cu trezvie să-ţi urmă­reşti simţi­ri­le exte­ri­oa­re. Prin ele vră­j­ma­şul intră în suflet. Cu mul­tă atenţie ai gri­jă de gân­du­ri­le tale.
Văzân­du-ţi slă­bi­ciu­nea şi nepu­tinţa de a face bine, amin­teş­te-ţi că te mân­tu­ieş-te Mân­tu­i­to­rul tău, Dom­nul nos­tru Iisus Hristos.

Cre­dinţa să-ţi fie ceta­te de neclin­tit. Să ştii că nu doar­me viclea­nul vră­j­maş şi îţi urmă­reş­te fie­ca­re pas.
Iar Dum­ne­zeu iubeş­te sufle­tul cura­jos care se încre­de în El.
Cu Dum­ne­zeu ne unesc scâr­be­le, tru­da şi boli­le. Nu cârti şi nu-ţi fie fri­că de ele.
Nimeni nu s‑a suit la cer, aflân­du-se în bunăs­ta­re şi tră­ind căldicel.
Cât mai des, cu umi­linţă şi cu ini­mă înfrân­tă, măr­tu­ri­seş­te-te şi te împăr­tă­şeş­te cu Sfin­te­le Tai­ne ale Tru­pu­lui şi Sân­ge­lui Dom­nu­lui Nos­tru Iisus Hris­tos. Numai prin ele trăieşti.
Dacă ne vom pocăi, toa­te se vor îndrepta.
De nu ar fi exis­tat tai­na spo­ve­da­niei şi a pocă­inţei nimeni nu s‑ar fi mân­tu­it, iar prin ele pămân­tul s‑a umplut de sfinţi.
În via­ţa aceas­ta împă­ră­ţia lui Dum­ne­zeu vine atunci când ne măr­tu­ri­sim păca­te­le duhovnicului.
Nici­o­da­tă să nu uiţi că moar­tea ne poa­te răpi în ori­ce cli­pă, nu uita că în curând va fi Jude­ca­ta şi răsplata.

Ţine min­te că întot­dea­u­na te afli în pre­a­j­ma Lui Dum­ne­zeu şi sub Ochiul Lui Atotvăzător.
Adu-ti amin­te de cele ce a gătit Dom­nul celor ce‑L iubesc pe El şi înde­pli­nesc porun­ci­le Lui.
Nu uita că pen­tru fie­ca­re oră din aceas­tă via­ţă va tre­bui să răs­pun­dem în ziua Judecăţii.
Nu te încre­de por­ni­ri­lor, fie ele şi bune, până nu vei pri­mi bine­cu­vân­ta­rea unui duhov­nic înţelept.
Nu da cre­za­re ini­mii, con­tro­lea­ză-te citind scri­e­ri­le sfinţi­lor părinţi ortodocşi.
Bise­ri­ca este rai­ul pe pământ. Feri­cit este cel ce o cer­ce­tea­ză cât mai des.

arti­col pre­lu­at de la sora noas­tra-Geor­gi­a­na Mihaila.