Evangelia zilei:

Acatistul Sfintilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigore şi Ioan

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

ACATISTUL SFINȚILOR TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE ȘI IOAN

( 30 IANUARIE )

 

Ruga­ciu­ni­le incepatoare :

 

In nume­le Tata­lui si al Fiu­lui si al Sfan­tu­lui Duh, Amin. 

Sla­va Tie, Dum­ne­ze­ul nos­tru, Sla­va Tie !
Sla­va Tie, Dum­ne­ze­ul nos­tru, Sla­va Tie !
Sla­va Tie, Dum­ne­ze­ul nos­tru, Sla­va Tie ! 

Impa­ra­te ceresc, Man­ga­ie­to­ru­le, Duhul ade­va­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea esti si toa­te le impli­ne­s­ti, Vis­ti­e­rul buna­ta­ti­lor si data­to­ru­le de via­ta, vino si Te sala­slu­ies­te intru noi, si ne cura­tes­te pe noi de toa­ta inti­na­ciu­nea si man­tu­ies­te, Bunu­le, sufle­te­le noastre. 

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fara de moar­te, milu­ies­te-ne pe noi !
Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fara de moar­te, milu­ies­te-ne pe noi !
Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fara de moar­te, milu­ies­te-ne pe noi ! 

Sla­va Tata­lui si Fiu­lui si Sfan­tu­lui Duh si acum si puru­rea si in vecii veci­lor. Amin. 

Preas­fan­ta Tre­i­me, milu­ies­te-ne pe noi. Doam­ne, cura­tes­te paca­te­le noas­tre. Sta­pa­ne, iar­ta fara­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­za si vin­de­ca nepu­tin­te­le noas­tre, pen­tru nume­le Tau. 

Doam­ne milu­ies­te, Doam­ne milu­ies­te, Doam­ne miluieste. 

Sla­va Tata­lui si Fiu­lui si Sfan­tu­lui Duh si acum si puru­rea si in vecii veci­lor. Amin. 

Tatal nos­tru, Care esti in ceruri, sfin­teas­ca-Se nume­le Tau, vie impa­ra­tia Ta, fie voia Ta, pre­cum in cer si pe pamant. Pai­nea noas­tra cea spre fiin­ta, da ne‑o noua astazi, si ne iar­ta noua gre­sa­le­le noas­tre, pre­cum si noi ier­tam gre­si­ti­lor nos­tri. Si nu ne duce pe noi in ispi­ta, ci ne izba­ves­te de cel rau. 

Pen­tru ruga­ciu­ni­le Preasfin­tei Nas­ca­toa­re de Dum­ne­zeu, ale Sfin­ti­lor Parin­ti­lor nos­tri si ale tutu­ror Sfin­ti­lor, Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se, Fiul lui Dum­ne­zeu, milu­ies­te-ne pe noi. Amin.

Con­da­ce­le si Icoasele

Con­da­cul 1 :

Pe apa­ra­to­rii si lumi­na­to­rii Bise­ri­cii cres­ti­ne­s­ti, pe inva­ta­to­rii cei mari si infra­na­to­rii zaza­ni­i­lor dia­vo­les­ti, pe sur­pa­to­rii ere­su­ri­lor, pe stal­pii cei neclin­ti­ti ai Bise­ri­cii, podoa­be­le cele mai ale­se ale ierar­hi­lor si intoc­mai cu apos­to­lii, si ai lumii inva­ta­tori, pe mare­le Vasi­le cel cu dum­ne­ze­ias­ca min­te; pe Gri­go­rie, cel cu dul­ce glas; si pe Ioan lumi­na­to­rul a toa­ta lumea, sa‑i lau­dam cre­din­cio­sii din toa­ta ini­ma si sa le can­tam : bucu­ra-te, tre­i­me de arhi­e­rei mult-laudata !

Ico­sul 1 :

Cine este des­to­i­nic a‑si des­chi­de buze­le si a‑si mis­ca lim­ba, spre a o lau­da, cum se cuvi­ne pe aceas­ta tre­i­me de arhi­e­rei ? Insa, desi nu vom putea face aceas­ta, totu­si nu putem tacea si ii adu­cem aces­te laude :

Bucu­rati-va, ale­sii Sfin­tei Tre­imi, flori miro­si­toa­re ale gra­dini celei nestricacioase;
Bucu­rati-va, ingeri paman­tes­ti si oameni ceresti;
Bucu­rati-va, mari­lor arhi­e­rei cei lumi­nati la min­te de Sfan­ta Treime;
Bucu­rati-va, ca ati covar­sit firea ome­neas­ca cu daru­ri­le cele multe;
Bucu­rati-va, stilpi neclin­ti­ti ai Biserici;
Bucu­rati-va, cre­din­cioa­se slugi ale Sfin­tei Treimi;
Bucu­rati-va, mar­ga­ri­ta­re stra­lu­ci­te ale Bise­ri­cil lui Hristos;
Bucu­rati-va, cei mai des­to­i­nici lumi­na­tori ai pamantenilor;
Bucu­rati-va, apa­ra­to­rii drep­tei cre­din­te in Hristos;
Bucu­rati-va, sur­pa­to­rii ere­su­ri­lor si indrep­ta­to­rii ade­va­ra­te­lor invataturi;
Bucu­rati-va, car­mu­i­to­rii Bise­rici si pomi lumi­nati rodi­tori ai fruc­te­lor celor mai alese;
Bucu­rati-va, tre­i­me de arhi­e­rei mult-laudata !

Con­da­cul 2 :

Pe aces­ti trei mari ierarhi ai Bise­ri­cii lui Dum­ne­zeu cel sla­vit in Sfan­ta Tre­i­me, se cuvi­ne sa‑i cin­stim ca pe unii ce au pri­mit de la Dum­ne­zeu mari daruri si ale­si talan­ti : pe Vasi­le, cel ce a rusi­nat paga­na­ta­tea impa­ra­tu­lui Iuli­an apos­ta­tul; cel ce a mus­trat pe impa­ra­tul Valent ari­a­nul, cel ce a infri­co­sat pe epar­hul ce nedrep­ta­ti­se la jude­ca­ta pe o vadu­va sara­ca, si a bote­zat pe evre­ul Ioa­saf cu toa­ta casa lui; pe Gri­go­rie, mare ritor si vred­nic patri­arh al Bise­ri­cii Con­stan­ti­no­po­lu­lui, cel ce a intre­cut cu inte­lep­ciu­nea pe toti cei mai inva­tati din tim­pul ace­la; si pe Ioan Gura de Aur, cel ce cu inva­ta­tu­ri­le sale a covar­sit pe cei mai lumi­nati si mai ale­si grai­tori ai lumii. Se cuvi­ne sa‑i lau­dam si sa zicem lui Dum­ne­zeu : Aliluia !

Ico­sul 2 :

Mul­ta nevo­in­ta avand Sfin­te Ierar­he Vasi­le pen­tru cre­din­ta drept­sla­vi­to­ri­lor cres­tini, ai mus­trat cu indraz­ne­a­la pe impa­ra­tul Valent, pen­tru ca a imbra­ti­sat inva­ta­tu­ra ere­ti­ca a lui Arie, luand mul­te bise­rici ale drept­sla­vi­to­ri­or si pre­fa­can­du-le in bise­rici arie­ne. Tu, sfin­te, n‑ai putut suferi pur­ta­rea aces­tui impa­rat, iar noi, pen­tru taria cre­din­tei tale si indraz­ne­a­la ce ai avut, te intam­pi­nam cu aces­te cuvin­te de lauda :

Bucu­ra-te, Ierar­he Vasi­le, apa­ra­to­ru­le si inta­ri­to­ru­le al inva­ta­tu­rii Sfin­tei Treimi;
Bucu­ra-te, inalt si lumi­nat cuge­ta­tor al teologiei;
Bucu­ra-te, albi­na, care ai adu­nat din inva­ta­tu­ri­le tim­pu­lui ace­lu­ia toa­ta mie­rea inva­ta­tu­ri­lor dreptmaritoare;
Bucu­ra-te, fur­ni­ca mun­ci­toa­re, care necon­te­nit ai adu­nat la sanul Bise­ri­cii hra­na inva­ta­tu­ri­lor dumnezeiesti;
Bucu­ra-te, izvor de apa lim­pe­de, raco­ri­toa­re si data­toa­re de via­ta a expli­ca­rii Evan­ghe­li­ei lui Hristos;
Bucu­ra-te, caci cu ace­le ape ai ada­pat popo­rul dreptcredincios;
Bucu­ra-te, paha­rul cura­ti­ei cel plin de cura­ta bautura;
Bucu­ra-te, gura inte­lep­ciu­nii ce spul­be­ra hule­le ereticior;
Bucu­ra-te, podoa­ba Bise­rici lui Hristos;
Bucu­ra-te, mus­tra­to­ru­le al impa­ra­ti­lor Iuli­an si Valent;
Bucu­ra-te, mare ierar­he al lui Hris­tos, Vasile !

Con­da­cul 3 :

Patria ta, Sfin­te Ierar­he Vasi­le, a fost Pon­tul, nas­cut din parin­ti tema­tori de Dum­ne­zeu, Vasi­le si Emi­lia. Cres­cut in inva­ta­turi ade­va­rat cres­ti­ne­s­ti, ai stra­ba­tut tot felul de inte­lep­ciu­ne, doban­dind de la Dum­ne­zeu vred­ni­cia arhi­e­reas­ca, pen­tru care ai mul­tu­mit in tot tim­pul lui Dum­ne­zeu, cantandu‑I lau­de : Aliluia !

Ico­sul 3 :

Pas­to­rind Bise­ri­ca ei popo­rul cres­ti­nesc tot­dea­u­na cu vred­ni­cie si cu drep­ta­te ai fost la Sobo­rul al doi­lea, ce s‑a tinut in Con­stan­ti­no­pol, mare apa­ra­tor al drep­tei cre­din­te. Taind si sfa­si­ind cu sabia duhu­lui toa­te inva­ta­tu­ri­le ere­ti­ce, ai dove­dit ca in ade­var esti un stalp neclin­tit al Bise­ri­cii lui Hris­tos si un mare ierarh vred­nic de nume­le de cuvan­ta­tor al lui Dum­ne­zeu, cel sla­vit in Sfan­ta Tre­i­me : Tatal si Fiul si Sfan­tul Duh-Dum­ne­zeu; pen­tru care toti te cin­stim cu aces­te laude :

Bucu­ra-te, Parin­te Ierar­he Gri­go­rie, min­tea cea prea lau­da­ta a drep­tei credinte;
Bucu­ra-te, lumi­na stra­lu­ci­toa­re care lumi­nezi cu inva­ta­tu­ri­le tale toa­ta lumea crestineasca;
Bucu­ra-te, lumi­na stra­lu­ci­toa­re care lumi­nezi lumea cu lim­ba ta cea bine-grai­toa­re si care ingra­des­ti cu mute­nie lim­bi­le celor barfitori;
Bucu­ra-te, plu­ga­ru­le ce ari cu plu­gul guri tale ini­mi­le, spre a da roa­de bune lui Hristos;
Bucu­ra-te, ara­ta­to­ru­le al ade­va­ra­tu­lui Dum­ne­zeu, Cel lau­dat in Sfan­ta Tre­i­me; Bucu­ra-te, caci cu pras­tia dum­ne­ze­ies­ti­lor tale cuvin­te ai spul­be­rat neghi­na eresurilor;
Bucu­ra-te, bunu­le pas­tor, care ai pas­cut oile cele cuvan­ta­toa­re in liva­da cre­din­tei Sfin­tei Treimi;
Bucu­ra-te, organ dul­ce gla­su­i­tor si alau­ta bine alcatuita;
Bucu­ra-te, flu­ier cuvan­ta­tor si vioa­ra dul­ce rasunatoare;
Bucu­ra-te, stea pre­a­lu­mi­noa­sa, ce lumi­nezi toa­ta lumea cu inva­ta­tu­ri­le dog­me­lor crestinesti;
Bucu­ra-te, indul­ci­to­rul ini­mi­lor credinciosilor;
Bucu­ra-te, mare ierar­he si teo­lo­gu­le Grigorie !

Con­da­cul 4 :

Inte­lep­ciu­ne de sus avand, Sfin­te Ierar­he Gri­go­rie, te-ai suit pe sca­u­nul cel mai inalt al patri­ar­hi­lor marii cetati a impa­ra­tu­lui Con­stan­tin, de unde ai pas­cut oile cele cuvan­ta­toa­re intru cuvi­in­ta si drep­ta­te. Lumi­nat si impo­do­bit fiind cu tot mes­te­su­gul cuvan­ta­rii de Dum­ne­zeu, ai intre­cut pe toti rito­rii de atunci si ai lau­dat in toa­ta via­ta ta pe Dum­ne­zeu, cantandu‑I : Aliluia !

Ico­sul 4 :

Ca un inger sau arhan­ghel stai ina­in­tea Sfin­tei Tre­imi, Parin­te Ioa­ne Gura de Aur, ca cel ce din prun­cie ai cunos­cut mai bine decat multi batrani pe sin­gu­rul ade­va­ra­tul Dum­ne­zeu si te-ai inde­le­t­ni­cit cu ade­va­ra­te­le si sfin­te­le inva­ta­turi cres­ti­ne­s­ti, ajun­gand a cunoas­te toa­ta filo­zo­fia si toa­te sti­in­te­le celor mai inva­tati das­cali ai vre­mii ace­le­ia. Pen­tru ca ai lau­dat si ai prea­sla­vit in tot tim­pul vie­tii tale pe Bunul Dum­ne­zeu, noi iti adu­cem aces­te laude :

Bucu­ra-te, ca te-ai nas­cut din parin­ti bine­cre­din­cio­si, Secund Stra­ti­la­tul si Antu­za, vred­ni­ca ta mama;
Bucu­ra-te, ca din fra­ge­da var­sta ai fost dat la inva­ta­tu­ra sti­in­te­lor avand das­cali pe Liba­nie si Andragatie;
Bucu­ra-te, ca in puti­na vre­me pe toti seme­nii tai i‑ai ajuns si i‑ai intre­cut cu invataturile;
Bucu­ra-te, cel ce ai pri­mit Sfan­tul Botez cu mare bucu­rie, adu­cand la dreap­ta cre­din­ta si pe multi altii;
Bucu­ra-te, ca pe Anti­mie filo­zo­ful l‑ai dove­dit in inva­ta­turi spre uimi­rea tuturor;
Bucu­ra-te, ca si el inda­ta a cerut Sfan­tul Botez;
Bucu­ra-te, ca epi­sco­pul Ate­nei, auzand ca tu ai fap­tu­it intoar­ce­rea lui Anti­mie, mult s‑a bucurat;
Bucu­ra-te, ca popo­rul cres­ti­ni­lor a lau­dat pe Dum­ne­zeu pen­tru fap­te­le tale cele bune;
Bucu­ra-te, ca de patri­ar­hul Anti­ohi­ei, Mele­tie, ai fost ridi­cat la ran­gul preotiei;
Bucu­ra-te, ca si hiro­to­nia de dia­con si de pre­ot le-ai pri­mit cu mul­ta smerenie;
Bucu­ra-te, cel care cu sor­tii epi­sco­pi­lor si cu voin­ta impa­ra­tu­lui Arca­die ai fost che­mat la sca­u­nul cel mai inalt al Patri­ar­hi­ei Con­stan­ti­no­po­lu­lui, dupa moar­tea patri­ar­hu­lui Nectarie;
Bucu­ra-te, mare ierar­he Ioa­ne Gura de Aur !

Con­da­cul 5 :

Dupa moar­tea parin­ti­lor tai, sfin­te, toa­ta ave­rea rama­sa tie impartind‑o la saraci, robi­lor dan­du-le liber­ta­te si rude­le lasand, ai slu­jit Dom­nu­lui ziua si noap­tea. Ca monah in manas­ti­re, ca cle­ric, dia­con, pre­ot, arhi­e­reu si patri­arh oste­nin­du-te mult, ai scris carti des­pre pre­o­tie, des­pre buna­ta­te si blan­de­te, des­pre sme­re­nie si milos­te­nie, des­pre pace, ade­var si drep­ta­te, toa­te pli­ne de dovezi, inta­rin­du-le cu insati via­ta cea aspra ce ai dus; pen­tru ace­ea noi, minu­nan­du-ne de rab­da­rea si de umi­lin­ta ta, indraz­nim a te lau­da si a can­ta cu tine lui Dum­ne­zeu : Aliluia !

Ico­sul 5 :

Ca nis­te albi­ne zbu­ra­toa­re ati umblat in gra­di­na Scrip­tu­ri­lor cre­din­tei, voi trei mari ierarhi ai lui Hris­tos, adu­nand mie­re din tot felul de flori, pe care ati pus‑o ina­in­tea tutu­ror cre­din­cio­si­or spre indul­ci­re, povatuindu‑i la pocain­ta, des­co­pe­rin­du-le si expli­can­du-le dog­ma Sfin­tei Tre­imi, cea uni­ta in fiin­ta dar des­par­ti­ta in Ipos­ta­suri. Pen­tru aceas­ta noi cres­ti­nii va rugam sa pri­mi­ti aces­te can­tari de laude :

Bucu­rati-va, mari­lor arhi­e­rei, des­par­ti­ti cu tru­pu­ri­le, dar uni­ti cu duhul;
Bucu­rati-va, raze stra­lu­ci­toa­re ale lui Hris­tos soa­re­le drep­ta­tii, Cel ce a lumi­nat toa­ta lumea cu inva­ta­tu­ri­le Sale;
Bucu­rati-va, parin­ti vred­nici ai Bise­rici cres­ti­ne­s­ti, ce ati fost la un obi­cei cu apostolii;
Bucu­rati-va, rauri cu ape raco­ri­toa­re, ce ati ada­pat tari­ni­le sufle­te­lor cres­ti­ni­lor cele inse­ta­te de ade­va­ra­te­le invataturi;
Bucu­rati-va, trei ierarhi lau­dati de toti cei ce cred intr-un Dum­ne­zeu sla­vit in Sfan­ta Treime;
Bucu­rati-va, orga­ne bine-gla­su­i­toa­re ale Bise­ri­cii lui Hris­tos Dum­ne­ze­u­lui nostru;
Bucu­rati-va, slugi ale­se, care ati inmul­tit talan­tii cei dati voua de Don­mul Hris­tos spre pastrare;
Bucu­rati-va, ca usi­le ceres­ti voua vi s‑au deschis;
Bucu­rati-va, doc­tori iscu­si­ti ale­si de Dum­ne­zeu spre a vin­de­ca boli­le sufle­tes­ti ale cres­ti­ni­lor celor sla­bi in credinta;
Bucu­rati-va, lumi­na­to­rii lumii, cei impo­do­bi­ti de Dum­ne­zeu cu vred­ni­cia arhiereasca;
Bucu­rati-va, albi­ne adu­na­toa­re de tot felul de inva­ta­turi, din gra­di­na Sfin­tei Scripturi;
Bucu­rati-va, tre­i­me de arhi­e­rei mult-laudata !

Con­da­cul 6 :

Pro­po­va­du­i­tori si stalpi inta­ri­tori ai Bise­ri­cii lui Hris­tos si ai popo­ru­lui cres­ti­nesc ati fost Sfin­ti­or Trei Ierarhi. Inva­tand si pova­tu­ind pe toti cres­ti­nii ade­va­ra­ta cre­din­ta, infrun­tand pe cei ce cau­tau sa seme­ne neghi­ne ere­ti­ce in ogoa­re­le ini­mi­lor drept­sla­vi­to­ri­lor cres­tini, ati lovit cu pras­tia cuvin­te­lor voas­tre in toa­te inva­ta­tu­ri­le cele potri­v­ni­ce, inal­tand frun­tea drep­tei cre­din­te si can­tand lui Dum­ne­zeu : Aliluia !

Ico­sul 6 :

Prin cura­tia vie­tii tale cea ase­me­nea inge­ri­lor te-ai ridi­cat la dum­ne­ze­ies­ti inal­timi si stra­ba­tand cete­le heru­vi­mi­lor, ai des­co­pe­rit dog­me­le Tre­i­mii, pe care, ca pe cel mai pre­ti­os odor, le-ai lasat Bise­ri­cii ca pe o comoa­ra scum­pa si neje­fu­i­ta, Vasi­le. Pen­tru aceas­ta te rugam sa pri­mes­ti de la noi nevred­ni­cii lau­de­le acestea :

Bucu­ra-te, lau­da cea stra­lu­ci­ta a arhiereilor;
Bucu­ra-te, dum­ne­ze­ies­cu­le inva­ta­tor al dogmelor;
Bucu­ra-te, urma­to­rul cel cre­din­cios al apostolior;
Bucu­ra-te, stal­pul cel pre­a­lu­mi­nat al Bisericii;
Bucu­ra-te, al Tre­i­mii ager si osard­nic aparator;
Bucu­ra-te, ara­ta­to­ru­le lumi­nat al celor ceresti;
Bucu­ra-te, ocar­mu­i­to­rul cora­biei celei duhovnicesti;
Bucu­ra-te, indrep­ta­to­rul celor che­mati la vred­ni­cia preoteasca;
Bucu­ra-te, lumi­na­to­ru­le ceresc al celor imbra­cati cu darul arhieriei;
Bucu­ra-te, preain­te­lep­tu­le pova­tu­i­tor al pustniciei;
Bucu­ra-te, cel ce tre­zes­ti pe cei paca­to­si la pocainta;
Bucu­ra-te, man­ga­ie­to­rul celor ce adorm in dreap­ta credinta;
Bucu­ra-te, mare Ierar­he Vasile !

Con­da­cul 7 :

Prin Vasi­le cel Mare, tram­bi­ta cea dul­ce gla­su­i­toa­re, care a can­tat in Bise­ri­ca arhi­e­pi­sco­pa­la a Ceza­re­ii din Capa­do­cia, lau­de­le cuve­ni­te lui Hris­tos Dum­ne­ze­u­lui nos­tru, inva­tand pe toti dog­me­le Sfin­tei Tre­imi si lasand Bise­rici boga­tii ale­se si scum­pe, din care si noi impar­ta­sin­du-ne, adu­cem lui Dum­ne­zeu lau­de si can­tari : Aliluia !

Ico­sul 7 :

Des­chi­zand cu dum­ne­ze­ias­ca cuvi­in­ta Scrip­tu­ri­le, ai scos din ele inva­ta­turi teme­i­ni­ce, Sfin­te Gri­go­rie, indul­cind cu ele ini­mi­le cre­din­cio­si­lor cu ade­va­rat, mai mult decit mie­rea si ai inva­tat pe toti cres­ti­nii a se inchi­na Tre­i­mii intru o uni­me si unimi in Tre­i­me. Pen­tru aceas­ta si noi te cin­stim cu aces­te laude :

Bucu­ra-te, ierar­he Gri­go­rie, inal­ti­mea dum­ne­ze­ies­ti­lor daruri ale lui Hris­tos, Dum­ne­ze­u­lui nostru;
Bucu­ra-te, cald pro­po­va­du­i­tor al dum­ne­ze­ies­cu­lui dor;
Bucu­ra-te, izvo­rul cuvan­ta­rii de Dum­ne­zeu si raul cel lim­pe­de al intelepciunii;
Bucu­ra-te, flu­ier pas­to­resc, ce ai biru­it tram­bi­te­le ritorior;
Bucu­ra-te, cer­ce­ta­to­rul adan­cu­lui, care ai doban­dit fru­mu­se­ti­le vorbelor;
Bucu­ra-te, pri­vi­ghe­to­ru­le al daru­lui si gura cea inal­ta a duhului;
Bucu­ra-te, pazi­to­rul tur­mei celei cuvan­ta­toa­re a lui Hristos;
Bucu­ra-te, smul­ga­to­rul neghi­ne­lor ere­ti­ce si vana­to­rul lupi­lor imbra­cati in piei de oaie;
Bucu­ra-te, sema­na­to­rul cel minu­nat al dogmelor;
Bucu­ra-te, izgo­ni­to­rul celor defai­ma­tori de Dumnezeu;
Bucu­ra-te, ca chi­pul Man­tu­i­to­ru­lui Hris­tos l‑ai avut in toa­ta via­ta ta, ina­in­tea ta;
Bucu­ra-te, mare ierar­he si teo­lo­gu­le Grigorie !

Con­da­cul 8 :

De Dum­ne­zeu grai­to­ru­le, Sfin­te Ierar­he Gri­go­rie, pe lim­bi­le cele veni­noa­se si vata­ma­toa­re ale ere­ti­ci­lor por­ni­te impo­tri­va lui Dum­ne­zeu le-ai ars cu duhul cuvin­ta­ri­lor gurii tale, graind sla­va lui Dum­ne­zeu; si cu scri­so­ri­le tale, insem­nand fiin­ta cea prea puter­ni­ca a Sfin­tei Tre­imi celei neva­zu­te, ai taiat din rada­ci­na ere­su­ri­le cele spi­noa­se, lumi­nat des­co­pe­rind inva­ta­tu­ri­le cele drept-sla­vi­toa­re si can­tand lui Dum­ne­zeu lau­de : Aliluia !

Ico­sul 8 :

Feme­ia epar­hu­lui Anti­ohi­ei impre­u­na cu sotul ei erau orbi­ti de inva­ta­turi ere­ti­ce si cazand ea intr‑o boa­la grea si nepu­tin­du-se vin­de­ca de nimeni, auzand de tine, Sfin­te Ioa­ne, ca faci sem­ne mul­te si minu­na­te, a rugat pe bar­ba­tul sau sa o adu­ca la tine. Ace­la aducand‑o, a lasat‑o la usa bise­ri­cii, nein­draz­nind ca ere­tic a o adu­ce ina­un­tru, rugan­du-se epi­sco­pu­lui si tie, Sfin­te Ioa­ne, pen­tru a le da aju­to­rul vos­tru cel puter­nic. Deci iesind, le-ai spus sa lepe­de ere­sul si sa pri­meas­ca ade­va­ra­ta cre­din­ta; iar ei faga­du­ind, ai porun­cit tu, sfin­te, sa adu­ca apa, rugand apoi pe epi­scop sa toar­ne acea apa in chi­pul cruci pes­te ea si inda­ta dupa tur­na­re, s‑a vin­de­cat feme­ia ca si cum n‑ar fi fost bol­na­va. La aceas­ta minu­ne atat ei, cat si toti cei ce erau de fata, au prea­sla­vit pe Dum­ne­zeu. Ere­ti­cii lepa­dan­du-se de inva­ta­tu­ri­le lor cele rata­ci­te si intorcan­du-se la ade­va­ra­ta cre­din­ta, s‑au numa­rat intre drep­t­ma­ri­tori cres­tini; iar noi iti adu­cem lau­de­le acestea :

Bucu­ra-te, Ioa­ne Gura de Aur, tabli­ta scum­pa cu aur ferecata;
Bucu­ra-te, organ dul­ce rasu­na­tor, de Dum­ne­zeu insuflat;
Bucu­ra-te, gura cea alea­sa impo­do­bi­ta cu cuvin­te de aur;
Bucu­ra-te, imbo­ga­ti­to­rul Bise­ri­cii cu scri­eri minu­na­te si preascumpe;
Bucu­ra-te, pier­za­to­rul ere­su­ri­lor eli­ne­s­ti si evreiesti;
Bucu­ra-te, ca feme­ia ace­ea auzan­du-te inalt vor­bind a fost lumi­na­ta de Dum­ne­zeu si te‑a numit ” Gura de Aur “;
Bucu­ra-te, ca putul inva­ta­tu­ri­lor tale adan­cit fiind, ai dat cres­ti­ni­lor funii minu­na­te, ca sa ajun­ga la ape­le inva­ta­tu­ri­lor tale;
Bucu­ra-te, ca de toa­te Bise­ri­ci­le esti numit ” Gura de Aur “;
Bucu­ra-te, tama­du­i­to­rul feme­ii eparhului;
Bucu­ra-te, ca te-ai ase­ma­nat Bote­za­to­ru­lui Ioan cu nume­le si cu via­ta ta aspra;
Bucu­ra-te, ca si tu, Sfin­te Ioa­ne, ca si Ioan Bote­za­to­rul, ai pre­di­cat popoa­re­lor pocainta;
Bucu­ra-te, ca si tu, ca si Ilie Tezvi­tea­nul, cu cre­din­ta, cu ruga­ciu­ni­le si cu pos­tul te-ai inde­le­t­ni­cit in toa­ta via­ta ta de 63 de ani;
Bucu­ra-te, mare ierar­he Ioa­ne Gura de Aur !

Con­da­cul 9 :

In vre­mea pre­o­ti­ei tale, sfin­te mare ierar­he Ioa­ne, pre­di­cand in bise­ri­ca si inalt rito­ri­sind, celor nein­va­tati erau nein­te­le­se une­le din cuvin­te­le tale. Atunci o feme­ie din popor, care ascul­ta cu mare evla­vie inva­ta­tu­ri­le duhov­ni­ces­ti, a ridi­cat glas in popor si a zis : ” Inva­ta­to­ru­le duhov­ni­cesc, sau mai bine Gura de Aur, adan­ca este apa putu­lui sfin­te­lor tale inva­ta­turi, dar funia min­tii noas­tre fiind scur­ta, sa ajun­ga la apa nu poa­te “; si de atunci tot popo­rul ti‑a dat numi­rea de ” Gura de aur “; deci si noi minu­nan­du-ne de daru­ri­le cu care Dum­ne­zeu te‑a impo­do­bit, te lau­dam pe tine si lui Dum­ne­zeu can­tam : Aliluia !

Ico­sul 9 :

Impa­ra­tul Valent spri­ji­nind pe arieni mul­te bise­rici orto­do­xe le‑a dat ace­lo­ra, spre mah­ni­rea ade­va­ra­ti­lor cres­tini si pe tine, Sfin­te Vasi­le, mult te-au ama­rat cu pri­go­ni­ri­le, caci acest impa­rat, cand a venit in Ceza­re­ea si tu l‑ai intam­pi­nat cu pai­ne si sare, el a porun­cit de ti‑a dat fan din hra­na cai­lor lui. Si tu, Sfin­te Gri­go­rie, fiind nas­cut din oameni de bun neam si drepti, Gri­go­rie si Nona, ai doban­dit o cres­te­re ade­va­rat cres­ti­neas­ca si ai raz­ba­tut, ca nimeni altul, tot mes­te­su­gul si sti­in­ta inva­ta­tu­ri­lor, facan­du-te tal­cu­i­tor si das­cal lumii, cin­s­tind cu cuvin­te de lau­da pe mare­le Vasi­le, pe tatal tau Gri­go­rie, pe fra­te­le tau Che­sa­rie si pe sora ta Gor­go­nia, la inmor­man­ta­ri­le lor. Iar tu, Parin­te Ioa­ne Gura de Aur, ai dat sfa­turi dum­ne­ze­ies­ti popo­ru­lui incre­din­tat tie spre pas­to­rie, dan­du-te pe tine sin­gur pida de nevo­in­ta, de cum­pa­ta­re si de rab­da­re, man­cand dese­ori puti­na zea­ma de orz si dor­mind putin, nu stand pe pat, ci dese­ori sezand pe sca­un. Fiind ales si che­mat la sca­u­nul patri­ar­hal din Con­stan­ti­no­pol, ai mus­trat pe Eudo­mia impa­ra­tea­sa, pen­tru ca a rapit o vie a unei vadu­ve sara­ce, ce se numea Cali­tro­pia, care stri­ga ceran­du-si drep­tul ei. Si tu sfin­te ai sfa­tu­it pe impa­ra­tea­sa sa nu fie lucrul strain luat cu sila; de care sfa­turi ea neti­nand sea­ma, a fost ase­ma­na­ta de tine cu Iza­be­la, sotia impa­ra­tu­lui Ahav, si ti-ai atras minia ei, exi­lan­du-te; dar ai fost adus iar pe sca­un si a doua oara ai fost exi­lat prin mij­lo­ci­rea unor epi­scopi invi­di­o­si care se pur­tau mai mult sil­ni­ces­te decat cres­ti­ne­ste. Deci noi, minu­nan­du-ne de via­ta voas­tra sfan­ta, si de fap­te­le voas­tre, ne sar­gu­im a va adu­ce lau­de bine meritate :

Bucu­ra-te, Ierar­he Vasi­le, spri­ji­ni­to­rul si apa­ra­to­rul bine­cre­din­cio­si­lor crestini;
Bucu­ra-te, cura­jo­su­le mus­tra­tor al impa­ra­tu­lui Valent, par­ti­ni­to­rul arienilor;
Bucu­ra-te, cel ce ai sufe­rit mania impa­ra­tu­lui pen­tru pai­nea nea­gra cu care l‑ai intim­pi­nat, pen­tru ca cu ace­lea se hra­nea poporul;
Bucu­ra-te, vred­ni­cu­le ierar­he, mare indrep­ta­tor al Bise­ri­cii lui Hristos;
Bucu­ra-te, Gri­go­rie, care cu age­ra ta min­te ai raz­ba­tut toa­te sti­in­te­le si adan­cu­ri­le filozofiei;
Bucu­ra-te, ca tu, sfin­te, toa­te dog­me­le le-ai lamu­rit inva­tand pe toti cres­ti­nii ade­va­ra­ta teologie;
Bucu­ra-te, cel ce ai fost das­cal de dreap­ta inva­ta­tu­ra tutu­ror crestinilor;
Bucu­ra-te, cel ce ai lau­dat pe mare­le Vasi­le, la moar­tea caru­ia ai plans cu lacri­mi de ade­va­ra­ta fratie;
Bucu­ra-te, Ioa­ne Gura de Aur, mus­tra­to­rul celor rapi­tori ai lucru­lui sara­cu­lui asu­prit si amarat;
Bucu­ra-te, cel ce ai fost sur­ghiu­nit de impa­ra­tea­sa Eudo­xia pen­tru ase­ma­na­rea ei cu Iza­be­la, sotia lui Ahav;
Bucu­ra-te, ca ai sufe­rit si por­ni­rea cea rau­ta­cioa­sa a unor epi­scopi nerecunoscatori;
Bucu­ra-te, Ioa­ne cel aspru pri­go­nit si dus in exil toc­mai in Arme­nia, unde ai fost che­mat la ceruri de Dom­nul Hristos;
Bucu­ra-te, man­ga­ie­to­ru­le al epi­sco­pu­lui Chi­r­i­ac, cel ase­me­nea exilat;
Bucu­ra-te, tre­i­me de arhi­e­rei mult-laudata !

Con­da­cul 10 :

Mari inva­ta­tori si deobs­te izba­vi­tori oame­ni­lor si indrep­ta­tori ai obi­ce­iu­ri­lor v‑ati ara­tat sfin­ti­lor, inte­lepti si impo­do­bi­ti de Dum­ne­zeu : Vasi­le cel Mare, cel ce ara­tat ai cuvan­tat cu inte­lep­ciu­ne tare si neschim­ba­ta, ingro­zind pe epar­hul si mus­trand pe impa­ra­tul Valent; Gri­go­rie Teo­lo­gul, cel ce ai fost des­fa­ta­rea lim­bii, dul­cea­ta auzu­lui, man­ga­ie­rea ini­mii si inge­reas­ca pai­ne de sufle­te hra­ni­toa­re; si Ioa­ne Gura de Aur, raul daru­ri­lor celor duhov­ni­ces­ti, umplut pana la var­sa­re, organ aurit al pre­di­ci­lor, al pocain­tei, milos­te­ni­ei, sme­re­ni­ei, umi­lin­tei, al pri­ve­ghe­ri­lor, al iubi­rii de aproa­pe­le si apa­ra­to­rul celor asu­pri­ti si nedrep­ta­ti­ti. Noi, impre­u­na cu voi, dorim a can­ta lui Dum­ne­zeu lau­de : Aliluia !

Ico­sul 10 :

Darul lui Dum­ne­zeu ti‑a des­co­pe­rit, Sfin­te Vasi­le, fap­te­le bune ale prez­bi­te­ru­lui Anas­ta­sie, la care ai mers cu cle­rul arhi­e­pi­sco­pa­lei tale bise­rici, spre a cunoas­te via­ta aces­tui vred­nic pre­ot, care vie­tu­ind intr-un sat, cu feme­ia sa Teog­nia, petre­ceau via­ta lor intru cura­tie, soco­ti­ta fiind ea, ca o tari­na nero­di­toa­re; iar Anas­ta­sie a fost lumi­nat de Dum­ne­zeu si sti­ind cu duhul ca ierar­hul sau Vasi­le voies­te sa‑l cer­ce­te­ze, a zis soti­ei sale : ” Eu ma voi duce la camp, sa lucrez paman­tul, iar tu sora mea, in cea­sul al nou­a­lea aprin­zand lumi­nari, vei iesi intru intim­pi­na­rea Sfan­tu­lui Vasi­le, arhi­e­pi­sco­pul nos­tru “. Deci facand Teog­nia asa, cum zise­se Anas­ta­sie, a intam­pi­nat pe Sfan­tul Vasi­le, care cunos­cand cu duhul ca Anas­ta­sie este in casa, l‑a che­mat; si el iesind intru intim­pi­na­rea Sfan­tu­lui si sarutandu‑i picioa­re­le i‑a zis : ” De unde mie aceas­ta, ca a venit arhi­e­re­ul Dom­nu­lui la mine ?”. Iar Sfan­tul Vasi­le i‑a zis : ” Bine ca te-am aflat, sa mer­gem in bise­ri­ca si sa facem dum­ne­ze­ias­ca slu­j­ba “. Mer­gand toti in bise­ri­ca a porun­cit Sfan­tul Vasi­le lui Anas­ta­sie sa slu­jea­sea Sfan­ta Litur­ghie, zicandu‑i : ” Cu toa­te lucru­ri­le tale cele bune, sa ai si ascul­ta­re “. Si cand slu­jea Anas­ta­sie, Sfan­tul Vasi­le si cei­lalti care erau vred­nici, au vazut, in vre­mea inal­ta­rii sfin­te­lor si infri­co­sa­toa­re­lor Tai­ne, pe Preas­fan­tul Duh in chip de foc pogo­ran­du-Se si pe Anas­ta­sie inconjurandu‑l. De aces­te fap­te minu­na­te noi miran­du-ne te intim­pi­nam, Sfin­te Vasi­le, cu aces­te fru­moa­se laude :

Bucu­ra-te, Ierar­he Vasi­le cel lumi­nat la min­te de Dumnezeu;
Bucu­ra-te, cunos­ca­to­rul vie­tii si al fap­te­lor bune ale prez­bi­te­ru­lui Anastasie;
Bucu­ra-te, ca dupa sfan­ta slu­j­ba ai bine­vo­it a fi ospa­tat in casa vred­ni­cu­lui preot;
Bucu­ra-te, cel ce ai sti­ut cu duhul ca Teog­nia nu‑i este lui sotie, ci sora si asa i‑ai zis sa o numeasca;
Bucu­ra-te, sfin­te, care ai cer­ce­tat intr-un bor­dei, din casa lui Anas­ta­sie, pe un bol­nav stri­cat de lepra, pe care il ingri­jeau pre­o­tul si sora lui;
Bucu­ra-te, milos­ti­ve, ca si tu ai voit sa slu­jes­ti o noap­te pe acel om bol­nav, ce era dese­ori mani­os si oca­ra­tor, spre a te face par­tas la pla­ta dunmezeiasca;
Bucu­ra-te, ca toa­ta noap­tea ai petrecut‑o cu acel bol­nav in bor­dei, stand in ruga­ciu­ne, iar a doua zi pe bol­nav l‑ai scos din bor­dei intreg si sanatos;
Bucu­ra-te, ca Sfan­tul Efrem Sirul, rugan­du-se lui Dun­mezeu, a avut o vede­nie minu­na­ta : un stalp de foc, al carui cap ajun­gea la cer si un glas din cer i‑a zis : ” Efre­me, Efre­me, in ce chip vezi pe acest stalp de foc, in acest fel este Vasile “;
Bucu­ra-te ca sfan­tul aces­ta Efrem, dupa vede­nia aceas­ta, s‑a dus la Ceza­rea Capa­do­ci­ei in ziua Ara­ta­rii Dom­nu­lui, cu un tal­maci fiind­ca el nu cunos­tea gre­ces­te si te‑a vazut pe tine, Sfin­te Vasi­le, mer­gand la bise­ri­ca cu mul­ta evlavie;
Bucu­ra-te, ca tu sfin­te, cunos­cand cu duhul ca Efrem Sirul este in bise­ri­ca, ai porun­cit arhi­d­ia­co­nu­lui tau sa se duca sa‑l che­me la tine in sfan­tul altar;
Bucu­ra-te, ca ace­la se apa­ra prin tal­maci ca nu ar fi el cel che­mat, ci un altul poa­te; insa tu sfin­te ai zis arhi­d­ia­co­nu­lui ” mergi si spu­ne strai­nu­lui monah : Doam­ne Efrem, vino si intra in sfan­tul altar, ca te chea­ma arhi­e­pi­sco­pul “; si apoi l‑ai hiro­to­nit dia­con zicandu‑i sa spu­na ecte­ni­i­le in lim­ba gre­ceas­ca, ceea ce Efrem a indeplinit;
Bucu­ra-te, mare ierar­he Vasile !

Con­da­cul 11 :

Buna mireas­ma lui Hris­tos facan­du-te, Sfin­te Ierar­he Vasi­le, toa­ta lumea ai umplut de miro­sul cel pla­cut al Sfin­tei Evan­ghe­lii; si imbra­cand ves­man­tul lumi­nat al arhi­e­ri­ei, ai slu­jit cu toa­ta vred­ni­cia Bise­ri­ca lui Hris­tos Dum­ne­ze­ul nos­tru; iar noi minu­nan­du-ne de via­ta ta cea inge­reas­ca, can­tam impre­u­na cu tine lui Dum­ne­zeu : Aliluia !

Ico­sul 11 :

Pas­to­rind Bise­ri­ca patri­ar­ha­la a Con­stan­ti­no­po­lu­lui timp de 12 ani pana la sobo­rul al doi­lea, te-ai retras la mosia ta Ari­anz, unde ai petre­cut o via­ta de sfin­te­nie, pana la var­sta de opt­zeci de ani, cand Dom­nul te‑a che­mat din via­ta aceas­ta paman­teas­ca la impa­ra­tia cea cereas­ca si aco­lo te bucuri de oste­ne­li­le tale si de lup­te­le ce ai avut pen­tru buna inta­ri­re a Bise­ri­cii lui Hris­tos, avand mul­tu­mi­rea ca la retra­ge­rea ta de pe scu­nul patri­ar­hal, ai lasat numai o bise­ri­ca ere­ti­ca in Con­stan­ti­no­pol, iar pe cele ce mai ina­in­te fuse­se­ra date arie­ni­lor, le-ai rea­dus la sta­rea de mai ina­in­te a drep­t­cre­din­cio­si­lor. Deci noi, cin­s­tind pome­ni­rea ta, te lau­dam cu aces­te can­tari de lauda :

Bucu­ra-te, Ierar­he Gri­go­rie, min­tea cea lumi­na­ta de Dumnezeu;
Bucu­ra-te, chim­val rasu­na­tor in toa­ta lumea, a cuvin­te­lor tale teologhicesti;
Bucu­ra-te, cura­ti­to­rul si star­pi­to­rul neghi­ne­lor eretice;
Bucu­ra-te, plu­ga­ru­le, care ai arat paman­tu­ri­le sufle­tes­ti ale crestinilor;
Bucu­ra-te, sema­na­to­ru­le al gra­u­lui dum­ne­ze­iesc, care hra­ne­ste si satu­ra ome­ni­rea crestina;
Bucu­ra-te, ada­pa­to­rul celor inse­tati de apa cea vie a Sfin­tei Evanghelii;
Bucu­ra-te, alau­ta daru­lui cea de Dum­ne­zeu vestitoare;
Bucu­ra-te, inta­ri­to­rul cel ade­va­rat al dog­me­lor parin­ti­lor celor dreptcredinciosi;
Bucu­ra-te, car­maci bine pri­ce­put al cora­biei Bise­ri­cii crestinesti;
Bucu­ra-te, rau plin de ape­le darului;
Bucu­ra-te, nou­le David, cel ce ai can­tat lau­de ale­se lui Dum­ne­zeu, Cel sla­vit in Sfan­ta Treime;
Bucu­ra-te, mare ierar­he si teo­lo­gu­le Grigorie !

Con­da­cul 12 :

Nou Samu­el te-ai ara­tat, Sfin­te Gri­go­rie Teo­lo­gu­le, cu cura­tia vie­tii tale si cu marea ta inte­lep­ciu­ne; impo­do­bit fiind si cu darul ora­to­ri­ei, ai fost ca un nou David can­tand cu flu­ie­rul cel pas­to­resc al cuvan­ta­rii de Dum­ne­zeu, incat s‑a putut spu­ne des­pre tine ca, daca s‑ar fi aflat vreo icoa­na si vre­un chip impo­do­bit, ace­la ai fi tu, Sfin­te Gri­go­rie; pen­tru care si noi ein­tam lui Dum­ne­zeu impre­u­na cu tine : Aliluia !

Ico­sul 12 :

Dupa ata­tea vea­curi tre­cu­te gan­din­du-ne si noi, Sfin­te Ioa­ne, la izgo­ni­rea ta de pe tro­nul patri­ar­hal al Con­stan­ti­no­po­lu­lui si citind cele scri­se de tine epi­sco­pu­lui Chi­r­i­ac cel ase­me­nea izgo­nit, ne miram de min­tea ta cea lumi­na­ta si de cuvin­te­le de man­ga­ie­re scri­se de tine ace­lui epi­scop, care pot sluji tutu­ror cres­ti­ni­lor la cazuri de neca­zuri si supa­rari. Tu, Sfin­te Ioa­ne Gura de Aur, ai scris epi­sco­pu­lui Chi­r­i­ac aces­tea : ” Vino sa-ti scot rana mah­ni­rii si sa-ti risi­pesc negu­ra cuge­tu­lui. Furt­u­na ce a venit asu­pra Bise­ri­cii este ama­ra si grea, iar cora­bie­rii, nepu­tand face nimic pen­tru ince­ta­rea furt­u­nii, stau incre­me­ni­ti, plang, se tan­gu­iesc, se roa­ga si asteap­ta sau piei­rea lor in valu­ri­le marii, sau ince­ta­rea furt­u­nii. Nu te mahni, fra­te Chi­r­i­ac, ca eu cand am fost izgo­nit din Con­stan­ti­no­pol, nu ma ingri­jeam de nimic, ca ziceam intru mine : de este voia impa­ra­te­sei sa ma izgo­neas­ca, izgo­neas­ca-ma. De va vrea sa ma fie­ras­tru­ias­ca, am pil­da pe pro­fe­tul Isa­ia. De va vrea sa ma arun­ce in mare, imi voi adu­ce amin­te de pro­fe­tul Iona. De ii este voia sa ma bage in groa­pa, am pe Dani­il bagat in groa­pa lei­lor. De va vrea sa ma uci­da cu pie­tre, am pe Ste­fan inti­a­ul muce­nic, ce a pati­mit aceas­ta. De va vrea sa-mi ia capul, am pe Ioan Bote­za­to­rul. De va vrea sa-mi ia ave­rea, de o am, s‑o ia, caci gol am iesit din pan­te­ce­le mamei mele, gol ma voi si duce din via­ta. De as fi pla­cut oame­ni­lor, nu as fi slu­ga lui Hris­tos; iar pro­o­ro­cul David ma inar­mea­za : Grait-am mar­tu­ri­i­le Tale ina­in­tea impa­ra­ti­lor si nu m‑am rusi­nat “. Iar noi citind aces­te cuvin­te ne minu­nam si-ti adu­cem aces­te laude :

Bucu­ra-te, min­te inal­ta de Dum­ne­zeu insuflata;
Bucu­ra-te, organ de aur ce ai cuvan­tat mai fru­mos decat toti inte­lep­tii lumii;
Bucu­ra-te, ca in tim­pul sur­ghiu­nu­lui tau mul­te sufe­rin­te si ama­ruri ai avut;
Bucu­ra-te, ca de la Coma­ne, unde ai fost ingro­pat, dupa 33 de ani, moas­te­le tale au fost adu­se la Constantinopol;
Bucu­ra-te, ca nu ai voit a te lasa ridi­cat pana cand impa­ra­tul Teo­do­sie nu ti‑a tri­mis epis­to­la sa;
Bucu­ra-te, ca adu­can­du-ti-se moas­te­le tale la Con­stan­ti­no­pol au fost intam­pi­na­te de impa­ra­tul si de toti sfe­t­ni­cii cei mai insem­nati ai imparatiei;
Bucu­ra-te, ca moas­te­le tale au fost duse in bise­ri­ca Sfan­tu­lui Apos­tol Toma;
Bucu­ra-te, ca de aco­lo au fost ase­za­te in bise­ri­ca Sfin­tei Iri­na unde au fost puse pe tro­nul patriarhal;
Bucu­ra-te, ca de la bise­ri­ca Sfin­tei Iri­na moas­te­le tale fiind puse cu racla intr‑o care­ta impa­ra­teas­ca, au fost duse la bise­ri­ca Sfin­ti­lor Apostoli;
Bscu­ra-te, ca in acea bise­ri­ca patri­ar­ha­la moas­te­le tale au fost ingro­pa­te in sfan­tul altar;
Bucu­ra-te, ca un bol­nav sufe­rind de nepu­tin­ta a inche­ie­tu­ri­lor, atin­gan­du-se de racla moas­te­lor tale s‑a izba­vit cu totul de boala;
Bucu­ra-te, mare ierar­he Ioa­ne Gura de Aur !

Con­da­cul 13 :

( acest con­dac se zice de trei ori )

Via­ta voas­tra cea sfan­ta, slu­j­be­le cele impo­do­bi­te, cuvan­ta­ri­le voas­tre cele mai ale­se si mai scum­pe decat toa­te avu­ti­i­le lumii, scri­e­ri­le voas­tre, ce sunt ca nis­te teza­u­re de cel mai mare pret, v‑au facut sa fiti pen­tru toa­ta lumea cres­ti­na cei mai vred­nici de toa­ta cin­sti­rea si vene­ra­rea noas­tra, fiind luati de cei mai vred­nici pas­tori ai Bise­ri­cii ca pil­de de via­ta cura­ta si sfan­ta, de mari si nein­tre­cuti lumi­na­tori si apa­ra­tori ai drep­tei cre­din­te, ai vie­tii celei nema­te­ri­a­le, ai sufe­rin­te­lor si asu­pri­ri­lor la care ati fost supu­si de oameni cu cuge­te rele ce nu va puteau pri­vi bine din cau­za por­ni­rii ini­mii lor celor laco­me si invi­di­oa­se; dar voi, sfin­ti­lor, pe toa­te le-ati sufe­rit cu cre­din­ta in Dum­ne­zeu, cu inte­lep­ciu­ne, cu rab­da­re, cu pos­tul, cu ruga­ciu­ni­le si cu via­ta voas­tra cea nema­te­ri­a­la, pen­tru care noi, minu­nan­du-ne de taria sufle­te­lor voas­tre, indraz­nim a va adu­ce lau­de, can­tand cu voi lui Dum­ne­zeu : Aliluia !

Via­ta voas­tra cea sfan­ta, slu­j­be­le cele impo­do­bi­te, cuvan­ta­ri­le voas­tre cele mai ale­se si mai scum­pe decat toa­te avu­ti­i­le lumii, scri­e­ri­le voas­tre, ce sunt ca nis­te teza­u­re de cel mai mare pret, v‑au facut sa fiti pen­tru toa­ta lumea cres­ti­na cei mai vred­nici de toa­ta cin­sti­rea si vene­ra­rea noas­tra, fiind luati de cei mai vred­nici pas­tori ai Bise­ri­cii ca pil­de de via­ta cura­ta si sfan­ta, de mari si nein­tre­cuti lumi­na­tori si apa­ra­tori ai drep­tei cre­din­te, ai vie­tii celei nema­te­ri­a­le, ai sufe­rin­te­lor si asu­pri­ri­lor la care ati fost supu­si de oameni cu cuge­te rele ce nu va puteau pri­vi bine din cau­za por­ni­rii ini­mii lor celor laco­me si invi­di­oa­se; dar voi, sfin­ti­lor, pe toa­te le-ati sufe­rit cu cre­din­ta in Dum­ne­zeu, cu inte­lep­ciu­ne, cu rab­da­re, cu pos­tul, cu ruga­ciu­ni­le si cu via­ta voas­tra cea nema­te­ri­a­la, pen­tru care noi, minu­nan­du-ne de taria sufle­te­lor voas­tre, indraz­nim a va adu­ce lau­de, can­tand cu voi lui Dum­ne­zeu : Aliluia !

Via­ta voas­tra cea sfan­ta, slu­j­be­le cele impo­do­bi­te, cuvan­ta­ri­le voas­tre cele mai ale­se si mai scum­pe decat toa­te avu­ti­i­le lumii, scri­e­ri­le voas­tre, ce sunt ca nis­te teza­u­re de cel mai mare pret, v‑au facut sa fiti pen­tru toa­ta lumea cres­ti­na cei mai vred­nici de toa­ta cin­sti­rea si vene­ra­rea noas­tra, fiind luati de cei mai vred­nici pas­tori ai Bise­ri­cii ca pil­de de via­ta cura­ta si sfan­ta, de mari si nein­tre­cuti lumi­na­tori si apa­ra­tori ai drep­tei cre­din­te, ai vie­tii celei nema­te­ri­a­le, ai sufe­rin­te­lor si asu­pri­ri­lor la care ati fost supu­si de oameni cu cuge­te rele ce nu va puteau pri­vi bine din cau­za por­ni­rii ini­mii lor celor laco­me si invi­di­oa­se; dar voi, sfin­ti­lor, pe toa­te le-ati sufe­rit cu cre­din­ta in Dum­ne­zeu, cu inte­lep­ciu­ne, cu rab­da­re, cu pos­tul, cu ruga­ciu­ni­le si cu via­ta voas­tra cea nema­te­ri­a­la, pen­tru care noi, minu­nan­du-ne de taria sufle­te­lor voas­tre, indraz­nim a va adu­ce lau­de, can­tand cu voi lui Dum­ne­zeu : Aliluia !

Apoi se zice iara­si Ico­sul intai

Cine este des­to­i­nic a‑si des­chi­de buze­le si a‑si mis­ca lim­ba, spre a o lau­da, cum se cuvi­ne pe aceas­ta tre­i­me de arhi­e­rei ? Insa, desi nu vom putea face aceas­ta, totu­si nu putem tacea si ii adu­cem aces­te laude :

Bucu­rati-va, ale­sii Sfin­tei Tre­imi, flori miro­si­toa­re ale gra­dini celei nestricacioase;
Bucu­rati-va, ingeri paman­tes­ti si oameni ceresti;
Bucu­rati-va, mari­lor arhi­e­rei cei lumi­nati la min­te de Sfan­ta Treime;
Bucu­rati-va, ca ati covar­sit firea ome­neas­ca cu daru­ri­le cele multe;
Bucu­rati-va, stilpi neclin­ti­ti ai Biserici;
Bucu­rati-va, cre­din­cioa­se slugi ale Sfin­tei Treimi;
Bucu­rati-va, mar­ga­ri­ta­re stra­lu­ci­te ale Bise­ri­cil lui Hristos;
Bucu­rati-va, cei mai des­to­i­nici lumi­na­tori ai pamantenilor;
Bucu­rati-va, apa­ra­to­rii drep­tei cre­din­te in Hristos;
Bucu­rati-va, sur­pa­to­rii ere­su­ri­lor si indrep­ta­to­rii ade­va­ra­te­lor invataturi;
Bucu­rati-va, car­mu­i­to­rii Bise­rici si pomi lumi­nati rodi­tori ai fruc­te­lor celor mai alese;
Bucu­rati-va, tre­i­me de arhi­e­rei mult-laudata !

si Con­da­cul intai

Pe apa­ra­to­rii si lumi­na­to­rii Bise­ri­cii cres­ti­ne­s­ti, pe inva­ta­to­rii cei mari si infra­na­to­rii zaza­ni­i­lor dia­vo­les­ti, pe sur­pa­to­rii ere­su­ri­lor, pe stal­pii cei neclin­ti­ti ai Bise­ri­cii, podoa­be­le cele mai ale­se ale ierar­hi­lor si intoc­mai cu apos­to­lii, si ai lumii inva­ta­tori, pe mare­le Vasi­le cel cu dum­ne­ze­ias­ca min­te; pe Gri­go­rie, cel cu dul­ce glas; si pe Ioan lumi­na­to­rul a toa­ta lumea, sa‑i lau­dam cre­din­cio­sii din toa­ta ini­ma si sa le can­tam : bucu­ra-te, tre­i­me de arhi­e­rei mult-laudata !

 

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: