“Viu este Domnul şi bine este cuvântat Dumnezeu; şi sã se înalte Dumnezeul mântuirii mele” (Ps. 17, 50).
Întru fărădelegi fiind zămislit, eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înalţimea cerului; dar îndrăznind către iubirea Ta de oameni, strig Ţie: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte!
De vreme ce dreptul abia se mântuieşte, cum mă voi arăta eu, păcătosul, cel ce nu am purtat greutatea şi zăduful zilei? Ci numără-mă, Dumnezeule, cu cei din ceasul al unsprezecelea şi mă mântuieşte!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Braţele părinteşti grăbeşte a mi le deschide, că în păcate am cheltuit viaţa mea! Şi căutând, Mântuitorule, la bogăţia cea neîmpuţinată a îndurărilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, strig cu umilinţă: greşit-am la cer şi înaintea Ta!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Fecioară, nădejdea creştinilor, pe Dumnezeu, pe Care L‑ai născut mai presus de minte şi de cuvant, roagă‑L neîncetat, împreună cu puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate şi îndreptarea vieţii, nouă tuturor, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te preamărim pururea.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Stăpâne atotputernice şi necuprins, Putere începătoare de lumină şi nepătrunsă, Părintele Fiinţei celei ipostatice şi Purcezătorul Duhului Tau Celui de o putere, Care pentru îndurările milostivirii şi pentru negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului, ci dumnezeieştile lumini ale sfintelor Tale învăţături le-ai strălucit în lume mai întâi prin lege şi prin prooroci, iar mai apoi prin Însuşi Fiul Tău Cel Unul-Nascut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupeşte şi la strălucirea luminii Tale să ne povăţuiască; fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre şi ne dăruieşte nouă, Doamne, cu inima neadormită şi trează să petrecem toată noaptea vieţii acesteia aşteptând venirea Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcaţi şi dormind, ci priveghind şi cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm, şi întru bucuria Lui impreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc şi nespusa dulceaţă a celor ce privesc frumuseţea feţei Tale celei negrăite. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţam, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin ! Întru fărădelegi fiind zămislit, eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înalţimea cerului; dar îndrăznind către iubirea Ta de oameni, strig Ţie: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte! (Psaltire – Catisma 1)
***
Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăinţă nu aduc. Şi mă tem de tăiere, şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog ţie: Mai înainte de nevoia aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte.
Ca valurile mării s‑au sculat asupra mea fărădelegile mele, ca o corabie în luciu, eu însumi mă înviforesc de multe greşeale; ci la limanul cel lin prin pocăinţă, îndreptează-mă, Doamne, şi mă milueşte.
Slavã Tatãlui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Milueşte-mă, a zis David; şi eu strig către Tine: greşit-am, Mântuitorule; păcatele mele prin pocăinţă ştergându-le, milueşte-mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Solitoarea cea fierbinte a creştinilor, roagă pre Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, să ne izbăvească pre noi de toată răutatea şi nevoia vrăjmaşului, şi să ne dea nouă iertare de cele ce am greşit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Stăpăne, întru tot puternice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Unuia născut Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte deşteaptă, conştiinţă nerătăcită, şi venirea Duhului Sfânt către câştigarea şi încredinţarea adevărului celui întru Hristosul tău, cu carele ţi se cuvine slavă, cinste si închinăciune, împreună cu Duhul Sfânt. Amin.
***
Doamne atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui celui mai înainte fără de început, Dumnezeule cel însuţi desăvârşit, Iisuse Hristoase, carele pentru îndurările milei tale celei neasemănate, niciodată nu te desparţi de robii tăi, ci pururea întru ei te odihneşti; nu mă părăsi pre mine robul tău, Împărate întru tot sfinte, ci-mi dă mie nevrednicului, bucuria mântuirii tale, şi-mi luminează mintea cu lumina cunoştintei Evangheliei tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea Crucii tale, iar trupul meu, cu nepătimirea ta îl împodobeşte. Gândurile mele le împacă, şi picoarele mele le fereşte de alunecare. Şi nu mă pierde pre mine cu fărădelegile mele, prea bunule Doamne, ci mă ispiteşte, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, caută şi află cărările mele şi vezi de este cale a fărădelegei întru mine, mă întoarce dintru dânsa şi mă povăţuieşte pre calea cea veşnică. Că tu eşti calea şi adevărul şi viaţa, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi celui fără de început al tău Părinte, şi prea Sfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. (Psaltire, Catisma 2)
***
Nevrednic fiind eu pe pământ, suflete al meu, pocăieşte-te! Ţărâna în mormânt nu lăuda şi de greşeli nu se izbăveşte. Strigă, dar, către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am; ci mai înainte de a mă osândi, Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte!
Până când, suflete al meu, petreci în păcat? Până când tot amâni pocăinţa? Adu-ţi aminte de judecata ce va să fie şi strigă către Hristos Dumnezeu : Cunoscătorule de inimi, greşit-am ! Ci Tu, Doamne, cel ce eşti fără de păcate, miluieşte-mă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
La infricoşătoarea judecată, fără de pârâşi voi fi vădit şi fără de martori voi fi osândit, ca se vor deschide cărţile conştiinţei şi lucrurile cele ascunse se vor descoperi. De aceea, mai inainte de a se cerceta cele lucrate de mine, în priveliştea aceea a toată lumea, Dumnezeule, curăţeşte-mă şi mă miluieşte!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, neînţeleasă şi necuprinsă este taina cea înfricoşătoare ce s‑a lucrat întru tine: ca pe Cel necuprins zămislindu‑L, L‑ai născut îmbrăcat în trup, din preacinstitul tău sânge. Pe Acela, curată, roagă‑L, ca pe Fiul tău, să mântuiască pe toţi cei ce-ţi cântă ţie!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început şi Insuţi Dumnezeu desăvârşit, Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei nemăsurate niciodată nu Te desparţi de robii Tai, ci pururea Te odihneşti întru ei, nu mă părăsi pe mine robul Tau, Impărate întru tot sfinte, ci dă-mi mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale şi-mi luminează mintea cu lumina cunoştintei Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea Crucii Tale. Trupul meu cu nepătimirea Ta il impodobeşte. Gândurile mele le impacă. Picioarele mele le fereşte de alunecare. Nu mă pierde cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispiteşte, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, caută şi află cărările mele şi de mă aflu pe calea fărădelegii, abate-mă de la ea şi mă indreptează pe calea cea veşnică. Că Tu eşti calea şi adevărul şi viata şi Ţie slavă îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.(Catisma 3)
***
Smeritul meu suflet, cel ce s‑a cheltuit toată viaţa întru păcate, cercetează‑l Doamne, şi ca pre curva mă primeşte şi pre mine şi mă mântuieşte.
Înnotând prin luciul acestei vieţi, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele; şi neavând ocârmuitor pre gând, glasul lui Petru strig ţie: Mântuieşte-mă Hristoase Dumnezeule, mântuieşte-mă, ca un iubitor de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Degrab să intrăm împreună în cămara lui Hristos, ca să auzim toţi fericitul glas al acestuia. Dumnezeului nostru: Veniţi cei ce iubiţi slava cea cerească, părtaşi făcându-ne cu fecioarele cele înţelepte, să ne luminăm făcliile noastre prin credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Suflete pocăieşte-te mai înainte de ieşirea ta, că judecata este fără de milă, şi nesuferită celor ce păcătuiesc. Strigă către Domnul întru umilinţa inimei; Greşit-am ţie întru cunoştinţă şi întru necunoştinţă, îndurate; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostiveşte-te şi mă mântuieşte.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Ţie Doamne unuia şi bunului şi nepomenitorului de rău, îmi mărturisesc păcatele mele. La tine cad eu nevrednicul, strigând: Greşit-am, Doamne, greşit-am şi nu sunt vrednic să caut spre înălţimea cerului, de multimea nedreptăţilor mele. Ci Domnul meu, Domnul meu, dăruieşte-mi lacrimi de pocăintă, cel ce eşti singur bun şi milostiv; ca întru ele să mă rog ţie, să mă curăţeşti, mai înainte de sfârsit, de tot felul de păcate. Că înfricoşate şi groaznice locuri voi să trec, despărţindu-mă de trup. Şi multime de întunecaţi şi fără de omenie diavoli, mã vor întâmpina, si nimenea nu va cãlãtori împreunã cu mine, ca sã-mi ajute sau să mă scoată. Pentru aceea cad la bunătatea ta, ca să nu fiu dat la aceia ce-mi fac mie strămbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmaşii mei, bunule Doamne, nici să zică: în mâinile noastre ai venit şi nouă te-ai dat. Nu, Doamne, nu-ţi uita îndurările tale, nici să-mi răsplăteşti mie dupre fărădelegile mele, nici întoarce faţa de către mine, ci tu, Doamne, mă pedepseşte, însă cu milă şi îndurări; iar vrăjmaşul să nu se bucure de mine, ci stinge înfricoşarea lui, ce are asupra mea, şi toată lucrarea lui o fă deşeartă. Şi-mi dă mie nedefăimată calea cea către tine, bunule Doamne, pentru că de am şi greşit, la alt doctor nu am năzuit, nici nu mi-am întins mâinile către dumnezeu străin. Deci, nu goni rugăciunea mea, ci mă ascultă pentru bunătatea mea, şi întăreşte inima mea întru frica ta. Şi să se facă Darul tău preste mine, Doamne, ca un foc, şi să arză gândurile cele necurate dintru mine; că tu eşti Doamne, lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viaţa cea adevărată şi mântuirea, care petrece în vecii vecilor, Amin. (Catisma 4)
***
Înfricoşat este scaunul tău, vicleană este viaţa mea; şi cine mă va izbăvi pre mine de nevoia cea de atuncea? De nu te vei milostivi spre mine, Hristoase Dumnezeule ca un îndurat şi de oameni iubitor.
Slavă Tatălui şi Fiului si Sfântului Duh,
Grija vieţii m‑a scos din Rai, şi ce voi face eu, desnădăjduitul? Pentru aceasta bat în uşă şi strig: Doamne, Doamne, deschide-mi prin pocăinţă, şi mă mântuieşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ce vom numi pre Biserica ta, de Dumnezeu Născătoare? Liman duhovnicesc, Rai al hranei celei cereşti, pricină a vieţii celei nesfârşite? Că toate bunătăţile le ai. Roagă-te totdeauna lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Dumnezeule cel drept si lăudat, Dumnezeule cel mare şi puternic, Dumnezeule cel mai înainte de veci, ascultă rugăciunea omului păcătos. Întru acest ceas ascultă-mă pre mine, cel ce te-ai făgăduit să asculţi pre cei ce te vor chema întru adevăr. Si să nu te îngreţoşezi de mine, care am buze necurate si sunt cuprins în pãcate. Nãdejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pre mare departe, ia armă şi pavăză şi te scoală întru ajutorul meu. Scoate sabie şi stai împotriva celor ce mă gonesc pre mine. Ceartă duhurile cele necurate de la faţa neînţelepciunii mele. Şi să se depărtăze de la gândul meu, duhul urâciunei şi al pomenirii de rău, duhul zavistiei şi al vicleniei, duhul îngrozirei şi al lenevirei, duhul mândriei şi al toatei alte răutăţi. Şi să mi se stingă toată înfocarea şi pornirea trupească, care se ridică din lucrarea diavolească; şi să mi se lumineze sufletul şi trupul meu şi duhul, cu lumina cunoştinţei tale celei dumnezeieşti; ca, cu mulţimea îndurărilor tale, ajungând la unirea credinţei, la bărbat desăvârşit, întru măsura vârstei, să slăvesc împreună cu Îngerii şi cu toţi Sfinţii tăi prea cinstitul şi de mare cuviinţă numele tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. (Catisma 5)
***
Cântare iţi aduc ţie, Doamne, şi greşalele mele toate le mărturisesc ţie Dumnezeule, întorcându-te miluieşte-mă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Mântuieşte-mă Dumnzeul meu, precum oarecând ai mântuit pre Vameşul, lacrimile curvei nu le-ai trecut. Primeşte, şi suspinurile mele, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cu rugăciune acum mă apropii sub acoperământul tău întru tot nevinovată, ci mă scoate de Dumnezeu Născătoare, din tulburarea patimilor, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirei.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Mulţămim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru pentru toate ale tale faceri de bine, care ai făcut nouă nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta, de acum pentru cele ce ştim şi care nu ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, ce s‑au făcut cu lucrul şi cu cuvântul, Cela ce ne-ai iubit pre noi atâta, cât şi pre singur Unul născut Fiul Tău l‑ai dat pentru noi, învredniceşte-ne şi pre noi să ne facem vrednici dragostei tale. Dă-ne, întru cuvântul Tău, întelepciune, şi întru frica Ta insuflă tărie, cu puterea cea de la Tine. Şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, iartă-ne şi nu le socoti. Si păzeşte sufletul nostru sfânt, si‑l pune pre el înaintea divanului tău, având ştiinţă curată şi sfârşit vrednic iubirii tale de oameni. Şi-ţi adu aminte, Doamne, de toţi cei ce chiamă întru adevăr numele tău. Adu-ţi aminte de toţi cei ce ne vor nouă binele…şi de cei ce ne vor răul, căci toţi suntem oameni, şi în deşert este tot omul. Pentru aceasta ne rugăm Ţie, Doamne, dă-ne nouă mare mila milostivirei Tale. (Catisma 6)
***
Când va şedea Judecatorul pe scaunul Sau şi Ingerii vor sta de faţă; când trâmbiţa va răsuna şi văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându-te la judecată? Căci atunci răutăţile tale vor sta de faţă şi greşealele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de sfârşit, strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă miluieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Toţi să priveghem şi să întâmpinăm pe Hristos cu mulţime de untdelemn şi cu candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui. Ca cel ce va rămâne afară, în deşert va striga către Dumnezeu: miluieşte-mă!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor,
In patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Ca somnul lenevirii mele pricinuieşte chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă spre cântarea Ta, ca să Te slăvesc pe Tine.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne, Dumnezeul meu, ca un bun şi de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine, pe care nu mă aşteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti bunătăţile Tale, Doamne, Doamne al meu ! Mulţumesc numelui Tău celui mult lăudat, mulţumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine, mulţumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate, şi Te rog sprijineşte-mă şi de acum înainte, şi mă ajută! Fereşte-mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greşesc înaintea Ta! Că Tu cunoşti alunecarea cea lesnicioasă a firii mele. Tu ştii nepriceperea mea, Tu cunoşti cele făptuite de mine, cele întru cunoştinţa şi întru necunoştinţă, cele de voie şi cele fără de voie, cele din noapte şi cele din zi, cele cu mintea şi cu gândul. De, aceea, ca un Dumnezeu bun şi de oameni iubitor, şterge-le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale şi ne mântuieşte, pentru Sfânt numele Tău, cu judecăţile care ştii! Pentru că Tu eşti lumina şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă înalţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (Catisma 7)
***
Furtuna deznădejdii mă viscoleşte pre mine, care m‑am alunecat întru adâncurile păcatului. Ci apucă înainte Hristoase, ca un atotputernic, ocârmuitor a toată lumea, şi la limanul nepătimirii cel lin, mă îndreptează, pentru milostivirea ta Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Suflete, acestea de aici sunt vremelnice, iar cele de acolo veşnice. Văd divanul şi pe judecătorul sezând pe scaun, şi tremur de hotărâre. Deci suflete întoarce-te, că neiertată este judecata.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nădejdea celor desnădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, sprijinul celor ce nădăjduiesc întru tine, sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ajutorul tău trimite‑l nouă.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne îndurate şi milostive, ascultă rugăciunea mea şi ia aminte la glasul rugăciunii mele; fă cu mine semn spre bine. Povăţuieşte-mă în calea ta, ca să umblu întru adevărul tău; veseleşte inima mea, ca să se teamă de numele cel sfânt, că mare eşti şi faci minuni. Tu eşti Dumnezeu Însuţi şi nu este asemenea Ţie Întru dumnezei, Doamne; puternic Întru milă şi bun Întru tărie, spre a ajuta şi a mângăia şi a mântui pre toti cei ce nădăjduiesc, În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. (Catimsa 8 )
***
Mă gândesc la ziua cea Infricoşatoare şi plâng faptele mele cele rele. Cum voi răspunde Impăratului celui fără de moarte? Şi cu ce îndrăzneală voi căuta la Judecătorul eu, păcătosul? Milostive Părinte, Fiule Unule-Nascut şi Duhule Sfinte, miluieşte-mă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
In valea plângerii, la locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, să faci judecata dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor, ci cruţă-mă, Doamne, şi mă miluieşte!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preabună Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea lumii, nădejdea şi acoperamântul cel tare al celor ce aleargă la tine, roagă, stăruitor, împreună cu cei fără de trup, pe Dumnezeul cel Iubitor de oameni, pe care L‑ai născut, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, ceea ce eşti una binecuvântată!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur ştii suferinţa ticălosului meu suflet şi leacul acesteia, tămăduieşte‑l cum ştii, după mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale! Căci din faptele mele nu‑i cu putinţă a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci Tu, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţa, nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, ai milă şi îndurare şi Te milostiveşte spre dânsul; rupe zapisul faptelor mele celor rele şi urâte şi mă povăţuieşte la calea cea dreaptă, ca umblând întru adevărul Tău, să pot scăpa de săgeţile vicleanului şi aşa să stau fără de osândă înaintea înfricoşătorului Tău divan, slăvind şi lăudând preasfântul Tău nume, în vecii vecilor. Amin. (Catisma 9)
***
De infricoşătoarea zi a venirii Tale şi de dreapta judecată temându-mă, Doamne, mă spăimântez şi tremur, ca unul ce am mulţime de păcate. Ci, ca un Dumnezeu milostiv, mai inainte de sfârşit întoarce-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu, mult-Indurate!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Când se vor pune scaunele la judecată, Doamne, şi oamenii vor sta înaintea divanului Tău, atunci nu va fi mai de cinste împaratul decât ostaşul, nici stăpânul nu va fi mai presus de robul său, că fiecare din faptele lor, sau se va slăvi, sau se va ruşina !
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai învrednicit de mari daruri, căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, pentru mântuirea sufletelor noastre.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurare, Care singur eşti din fire fără de păcat, şi fără de păcat Te-ai făcut om pentru noi, ascultă în ceasul de acum, această rugăciune umilită a mea. Sărac şi lipsit sunt de fapte bune şi inima mea mi s‑a tulburat întru mine, Iar Tu, Doamne, Preaînalte Impărate al cerului şi al pămantului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m‑am făcut bucurie demonilor şi am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Ştii că întunecându-mi-se gândul, din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci robit fiind cu totul de poftele ce mă cuprind, m‑am făcut de râs şi batjocura demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că‑i nesuferită urgia mâniei Tale asupra păcătoşilor. Acum, gătită flind gheena focului şi din această pricină căzând în deznădăjduire, încă n‑am venit la simţul pocăinţei, ci sunt putin şi gol de dragostea Ta. Că ce fel de păcat n‑am facut eu? Ce lucru drăcesc n‑am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvarşit cu sârguinţă şi peste măsură? Mintea mi-am întinat‑o cu totul prin cugete trupeşti; trupul mi l‑am spurcat prin împreunări de tot felul; duhul cu totul mi l‑am pângărit cu învoirea la păcat; toate membrele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze şi să slujească păcatului. Cine dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va jeli pe mine, osânditul? Pentru că singur eu, Stăpâne, am întăritat mânia Ta, că singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toţi păcătoşii ce au fost în decursul veacurilor, păcătuind fără asemănare şi de neiertat. Dar de vreme ce eşti milostiv şi mult-îndurat, Iubitorule de oameni, şi astepţi întoarcerea păcătoşilor, iată şi eu mă arunc înaintea înfricoşătorului şi groaznicului Tău divan şi, ca şi când m‑aş atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adâncul sufletului către Tine: milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă, Impărate, ajută neputinţei mele, fă pogorământ faţă de nedumerirea mea, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele nu le trece cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, întoarce-mă; îmbraţişează-mă când mă întorc şi mă iartă, căci Tie mă rog. Pentru că nu ai pus pocaintă pentru cei drepţi, nici iertarea pentru cei ce nu au greşit, ci ai pus pocainţa asupra mea, păcătosul, pentru cele ce am lucrat spre întărâtarea mâniei Tale. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să privesc înalţimea cerului, fiind copleşit de povara păcatelor mele. Ci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţa spre pocainţa şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde şi cu adevarată şi deplină adeverire să paşesc spre lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (Catisma 10)
***
Avand doctoria pocaintei, suflete al meu, apropie-te, lacramind cu suspine si strigand catre Doctorul sufletelor si al trupurilor: Scapa-ma, Iubitorule de oameni, de greselile mele si ma numara cu pacatoasa, cu talharul si cu cel desfranat, si-mi daruieste, Dumnezeule, iertare pacatelor mele si ma mantuieste !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Pocainţa vameşului n‑am ravnit‑o şi lacrimile păcătoasei nu le-am câştigat căci din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea îndreptare; dar, cu milostivirea Ta, mântuieşte-mă, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni !
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău împreună cu Puterile cele de sus, ca să ne dăruiască iertare de păcate, mai înainte de sfârşit, şi mare milă!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Străluceste în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei Dumnezeirii Tale şi deschide ochii sufletului nostru spre cunoaşterea evangheliceştilor Tale propovăduiri; pune întru noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca astfel calcând cu totul poftele trupeşti, viaţa duhovnicească să petrecem, cugetând şi făcând toate cele ce sunt plăcute Ţie. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre şi Ţie slavă înalţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (Catisma 11)
***
Doamne, Cel ce ai primit lacrimile păcătoasei şi ale lui Petru şi pe vameşul, care dintru adânc a strigat, l‑ai îndreptat, şi pe mine, cel ce cu umilinţă cad înaintea Ta, îndură-Te Mântuitorule, şi mă mântuieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Milostiveşte-Te spre mine ca şi spre vameşul, Doamne, şi ca pe păcătoasa mă curăţeşte, Stăpâne, şi ca pe canaaneanca mă miluieşte, după mare mila Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Maica Luminii, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne răsară dimineaţa şi mare milă sufletelor noastre.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce eşti singur bun şi de oameni iubitor, singur bun si blând, singur adevărat şi drept, singur îndurat şi milostiv, să vină puterea Ta peste mine netrebnicul robul Tău şi să mă întărească cu bunavestirea dumnezeieştii Tale învăţături! Aşa, Stăpâne, Iubitorule de bine şi Iubitorule de milostivire, luminează-mi cele dinăuntru ale mele şi toate mădularele, cu voinţa Ta! Curăţeşte-mă de toată răutatea şi păcatul! Păzeşte-mă neîntinat şi curat de toată spurcăciunea şi lucrarea diavolească! Dăruieşte-mi după bunătatea Ta: lucrurile Tale să cuget, poruncile Tale să gândesc, în voile Tale să umblu, de frica Ta să mă tem şi cele plăcute Ţie să fac, până la suflarea mea cea mai de pe urmă. Ca după mila Ta cea negrăită să-mi pazeşti împreună trupul şi sufletul, mintea şi cugetul meu, biserica nespurcată de orice cursă a potrivnicului. Doamne, Doamne al meu, acoperă-mă cu milostivirea Ta şi nu mă părăsi pe mine, păcătosul, necuratul şi nevrednicul robul Tau! Că Tu, Doamne, eşti sprijinitorul meu şi întru Tine este lauda mea totdeauna şi Ţie slavă Inălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântulul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (Catisma 12)
***
Cu ochi milostivi, vezi Doamne, smerenia mea: căci câte puţin viaţa mea se cheltuieşte şi din fapte nu-mi pot aştepta mântuirea. Pentru aceasta mă rog: vezi Doamne, cu ochi milostivi, smerenia mea şi mă mântuieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Ca şi cum ar fi de faţă Judecătorul, grijeşte-te, suflete, şi-ţi adu aminte de ceasul zilei celei înfricoşătoare, că judecata e fără de milă celor ce n‑au facut milă. De aceea strig către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Ci, înainte de a mă osândi, mântuieşte-mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Luând aminte, Hristoase, la ziua şi ceasul judecăţii Tale celei înfricoşătoare, groaznice şi nemiţarnice, tremur ca un făcător de rele, căci am lucruri de ruşine, şi fapte rele, pe care eu singur le-am lucrat cu sârguinţa. Pentru aceasta cad înaintea Ta cu frică, strigând cu durere: Pentru rugăciunile celei ce Te‑a născut, mult-Milostive, mântuieşte-mă !
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne Sfinte, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi cu ochiul Tău cel a toate văzător priveşti spre toată zidirea, înaintea Ta am plecat grumazul sufletului şi trupului şi Ţie ne rugăm, Sfinte al sfinţilor: tinde-Ţi mâna Ta cea nevăzută din sfânt locaşul Tău şi ne binecuvantează pe noi, pe toţi şi orice Ţi-am greşit cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne şi bunătăţile Tale cele din lume! Ca Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântulul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. (Catisma 13)
***
Ca păcătoasa cad înaintea Ta, ca să dobândesc iertare şi, in loc de mir, Îţi aduc lacrimi din inimă, ca să mă miluleşti ca pe aceea, Mântuitorule, şi să-mi dai iertare păcatelor, căci şi eu, ca şi dânsa, strig către Tine: izbăveşte-mă de întinăciunea faptelor mele.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
De ce nu-ţi aduci aminte de moarte, suflete al meu? De ce nu te întorci de acum la îndreptare, mai înainte până ce nu sună trîmbiţa de judecată ? Căci atunci nu va mai fi vreme de pocăinţa. Adu-ţi aminte de vameşul şi de femeia cea păcătoasa, care strigau : greşit-am, Doamne! Miluieşte-mă!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, ceea ce cu adevărat ai întrecut cu naşterea ta şi puterile cereşti, neîncetat te mărim pe tine, cel ce prin tine ne îmbogăţim în Dumnezeu.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Iţi mulţumim, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, căci toate le faci pentru binele vieţii noastre. Că ne-ai odihnit în partea de noapte ce a trecut şi ne-ai pus la închinarea cinstitului şi slăvitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm, Doamne, dă-ne dar şi putere să ne învrednicim a‑Ţi cânta Tie cu înţelegere, a ne ruga de‑a pururea şi totdeauna a căuta la Tine, Mântuitorule şi Făcătorule de bine al sufletelor noastre, lucrând cu frică şi cu cutremur la mântuirea noastră. Ascultă-ne, dar, Îndurate şi ne miluieşte pe noi! Zdrobeşte sub picioarele noastre pe vrăjmaşii noştri nevăzuţi şi războinici! Primeşte mulţumirile noastre cele după putere! Dă-ne dar şi putere să ne deschidem gurile noastre şi ne învaţă îndreptările Tale, că nu ştim ce să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povăţui Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt. Şi orice am greşit până întru acest ceas, cu cuvântul său cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, lasă, curăţă si iartă, Doamne, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că numai Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic şi sprijinitorul vieţii noastre, şi pe Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii. Amin. (Catisma 14)
***
Cât de mare e noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi mă afund cumplit în păcatele mele. Dă-mi măna, ca lui Petru, Doamne, şi mă mantuieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Pentru gânduri si fapte rele am fost osândit, Mantuitorule! Dăruieşte-mi gând de pocăinţă, Dumnezeule, ca să strig: Miluieşte-mă, Bunule şi Făcătorule de bine, şi mă mântuieşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fecioară de Dumnezeu fericită şi cu totul nevinovată, curaţeşte-mă pe mine, ticălosul, care sunt întinat şi pângărit de faptele mele cele rele şi de gândurile spurcate, Maica Preacurată, Preacinstită şi cu totul sfântă si pururea Fecioară!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu eşti ajutorul meu şi în mâinile Tale sunt; ajută-mi şi nu mă lăsa să-Ţi gresesc, că sunt rătăcit! Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu şi nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav, Doamne! Tu cunoşti ce-mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele! Nu mă părăsi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit! Invaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Vindecă-mi sufletul, că am greşit Ţie! Mântuieşte-mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toţi cel ce au necaz pe mine! Altă scăpare n‑am, Doamne, fără numai pe Tine! Să se ruşineze dar, toţi cei ce se scoală asupra mea şi cei ce caută sufletul meu ca să‑l piardă! Că numai Tu singur eşti puternic, Doamne, întru toate, şi a Ta este slava, în vecii vecilor. Amin. (Catisma 15)
***
Alta lume te aşteaptă, suflete, şi Judecătorul, Care va să vădească cele ascunse şi rele ale tale. Deci nu rămâne în acestea de aici, ci apucă mai înainte şi strigă către Judecătorul. : Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru că sunt înconjurat de multe păcate, Mântuitorule, şi de rănile greşelilor fără de număr, rogu-mă Ţie, Milostive Hristoase, Doctorul celor bolnavi, cercetează-mă, tămăduieşte-mă şi mă mântuieşte!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Suflete al meu, pentru ce zaci în lene şi fără de grijă? De ce nu porţi grija de relele ce ai făcut în această viaţă? Sileşte-te şi te îndreptează până nu-ţi închide Domnul uşa. Aleargă la Născătoarea de Dumnezeu, cazi înaintea ei şi strigă: Preacurată Stăpână, nădejdea deznădăjduiţilor, mântuieşte-mă pe mine, cel ce am greşit mult!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne Sfinte, Cel ce întru cele de sus locuieşti şi spre cele smerite priveşti şi cu ochiul Tău cel a toate văzător cauţi spre toată zidirea, înaintea Ta am plecat grumazul sufletului şi al trupului şi Ţie ne rugăm, Sfinte al sfinţilor: tinde mâna Ta cea nevăzută din sfânt locaşul Tău şi ne binecuvintează pe noi toţi! Iartă-ne greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul sau cu fapta. Dăruieşte-ne nouă, Doamne, umilinţa, dăruieşte-ne lacrimi duhovniceşti din tot sufletul, pentru spălarea păcatelor noastre cele multe! Dăruieşte mila Ta cea mare peste toată lumea Ta şi peste noi, nevrednicii robii Tai! Că binecuvântat şi preaslăvit este numele Tau, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfantulul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.(Catisma 16)
***
Greşit-am Tie, Mântuitorule, ca şi fiul cel pierdut! Dar primeşte-mă, Părinte, pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă miluieşte, Dumnezeule!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca glasul vameşului strig Tie, Mântuitorule: milostiv fii mie, ca şi aceluia, şi mă miluieşte, Dumnezeule!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Născătoare de Dumnezeu, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce am trebuinţă de ajutorul tău, că spre tine a nădăjduit sufletul meu, miluieşte-mă!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Stăpâne, Doamne, Atotputernice şi Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ şi l‑ai aratat după chipul şi asemănarea Ta, ca şi prin el să se slăvească pe pământ marea cuviinţă a numelui Tău şi care fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l‑ai zidit iaraşi a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, şi l‑ai suit la ceruri, iţi mulţumesc, că ai înmulţit spre mine slava Ta. Şi nu m‑ai dat vrăjmaşilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia iadului, nici nu m‑ai lăsat să pier intru fărădelegile mele. Deci acum, mult-Milostive şi Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi întoarcerea lui, ca să‑l primeşti, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuţi şi tămăduieşti pe cei zdrobiţi, întoarce-mă şi pe mine la pocainţă şi căzut fiind, mă ridică, şi zdrobit fiind, mă vindecă. Adu-Ţi aminte de îndurările Tale şi de bunătatea Ta cea veşnică şi nemărginita şi uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le-am săvârşit cu cuvântul şi cu fapta şi cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele şi-mi dă lacrimi de umilinţă pentru curăţirea întinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostiveşte-Te, îndură-Te, şi izbăveşte ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc în mine! Să nu mă mai bântuiască păcatul şi diavolul cel vrăjmaş să nu mă mai vatăme, nici să mă mai ducă la voile lui, ci răpeşte-mă cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea lui şi împărăţeşte Tu întru mine, Bunule şi Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al Tău, binevoind să vieţuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă-mi curăţire inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, linişte puterilor mele sufleteşti, bucurie duhovnicească, dragoste curată, indelungă-răbdare, bunătate, blândeţe, credinţă nefăţarnică şi înfrânare prea cuprinzătoare, şi mă umple de roadele tuturor bunătăţilor cu darul Preasfântului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să-mi răpeşti sufletul neîndreptat şi nepregătit; ci fă-mă desăvarşit cu desăvârşirea Ta şi aşa mă scoate din viaţa aceasta, ca trecând cu darul Tău fără de opreală începătoriile şi stăpânirile întunericului, să văd şi eu frumuseţea cea negrăita a slavei Tale celei neapropiate, împreună cu toti sfinţii Tăi, întru care s‑a preaslăvit şi s‑a cinstit, întru tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tau, în veci. Amin.(Catisma 17)
***
Mai înainte de a mă osândi, Doamne, Doamne al meu, dă-mi întoarcere şi îndreptare de păcatele mele cele multe! Dă-mi umilinţa duhovnicească, ca să strig către Tine: Dumnezeul meu cel milostiv şi iubitor de oameni, miluieşte-mă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Dobitoacelor celor fără de minte asemănându-mă eu, păcătosul, m‑am făcut deopotriva cu ele; dăruieşte-mi întoarcere Hristoase, ca să iau de la Tine mare milă!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu-ţi întoarce, Stăpâna, faţa ta de la mine, cel ce mă rog ţie, ci ca o Maică milostiva a înduratulul Dumnezeu, sârguieşte de-mi dăruieşte să mă pocăiesc, mai înainte de sfârşit, ca să mă mântuiesc prin tine. Că tu, Doamna mea, eşti mântuirea mea şi nădejdea mea cea neînfruntată.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Damne, nu mă mustra cu mânia Ta, şi cu urgia Ta nu mă certa! Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu, miluieşte-mă pe mine păcătosul, săracul, golul, leneşul, nepăsătorul, lipsitul, ticălosul, desfrânatul şi preadesfrânatul, care mă tăvălesc în păcate împotriva firii; întinatul, nerecunoscătorul, nemilostivul, împietritul, beţivul, aprinsul, obraznicul, îndrăzneţul, cel fără de răspuns şi nevrednic de iubirea Ta de oameni, dar vrednic de tot chinul şi de gheena şi de pedeapsă. Deci, pentru atâta mulţime de greşeli ale mele, izbăvitorule, nu mă pune sub mulţimea chinurilor, ci mă miluieşte, că sunt neputincios şi cu sufletul şi cu trupul, cu judecata şi cu gândul, şi mă mântuieşte pe mine nevrednicul robul Tău, cu judecăţile care ştii, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Că binecuvântat eşti în vecii veciior. Amin. (Catisma 18)
***
Mulţumindu-Ti Ţie, Te slăvesc, Dumnezeul meu, ca tuturor păcătoşilor le-ai pus la îndemâna pocăinţa. Să nu mă ruşinezi, Mântuitorule, când vei veni să judeci toată lumea, nici pe mine, cel ce am făcut lucruri de ruşine!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Fără de număr greşindu-Ţi, pedepse nenumărate aştept, dar Tu, Dumnezeul meu, îndură-Te şi mă mântuieşte!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La mulţimea milei tale alerg acum, Născătoare de Dumnezeu: dezleagă-mi lanţurile greşelilor mele!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dăruieşte-mi lacrimi de umilinţă mie, celui ce mult Ţi-am greşit! Împrumută trupului meu din mireasma trupului Tău celui de viaţă făcător şi îndulceşte sufletul meu cu cinstit Sângele Tău, de amărăciunea cu care m‑a adăpat potrivnicul. Înalţă către Tine mintea mea cea târătă în jos şi mă ridică din prăpastia pieirii! Că nu am pocăinţă, nu am umilinţă, nu am lacrimi de mângâiere, care întorc pe fii la moştenirea lor. Întunecat sunt la minte de patimile lumeşti, nu pot căuta spre Tine la durere, nici nu mă pot înfierbânta cu lacrimile dragostei celei către Tine. Dar, Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţa desăvârşită şi înnoieşte iaraşi în mine întipărirea chipului Tău! Deşi eu Te-am părăsit, Tu însă nu mă iarăşi ! Ieşi de mă caută şi mă întoarce iarăşi la păşunea Ta, numărându-mă iarăşi cu oile cele alese ale turmei Tale! Hrăneşte-mă şi pe mine împreună cu dânsele, cu verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin. (Catisma 19)
***
Plinirea tuturor bunătăţilor Tu eşti, Hristoase al meu; umple-mi de bucurie şi de veselie sufletul şi mă mântuieşte, ca un mult-milostiv.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
De am şi greşit, Dumnezeule, Mântuitorul meu, înaintea Ta dar alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu şi la milostivirea Ta nădăjduiesc. Primeşte-mă dar pe mine, cel ce mă întorc, Milostive Părinte şi Fiule Unule-Născut şi Duhule Sfânt, ca pe fiul cel pierdut şi mă mântuieşte!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altă scăpare şi sprijin tare afară de tine nu ştiu, Stăpâna! Deci, ca ceea ce ai îndrăzneală către Cel ce S‑a născut din tine, ajută-mi şi mă miluieşte pe mine, robul tău!
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi-mi iartă mie, nevrednicului robului Tău, câte Ţi-am greşit în toată vremea vieţii mele până acum şi orice am păcătuit ca un om, cu voie sau fără de voie, cu lucrul sau cu cuvântul, cu mintea sau cu gândul, din nesocotinţă sau din înfumurare, din multa trândăvie sau din lenevie: ori de m‑am jurat pe numele Tău cel sfânt, ori de am jurat strâmb, ori de am hulit în gândul meu, ori de am ocărât pe cineva, ori de am năpăstuit, sau am întristat, sau am mâniat cu ceva, sau am furat, sau m‑am desfrânat, sau am minţit, sau am mâncat pe ascuns, sau pe vreun prieten care a năzuit la mine l‑am trecut cu vederea, sau pe vreun frate l‑am necăjit şi l‑am amărât, sau stând la rugăciune şi la cântare, mintea mea cea rea a alunecat spre răutăţi; sau m‑am desfătat peste cuviinţă, sau am râs nebuneşte, sau am spus glume, sau m‑am trufit, sau la măriri deşarte m‑am gândit, sau la frumuseţe deşarta am privit şi m‑am biruit de ea, sau am bârfit, sau m‑am lenevit la rugăciune, sau porunca duhovnicului nu am păzit, sau vorbe deşarte am grăit, sau altceva rău am făcut, sau acestea toate şi mai mult decât acestea am făcut şi nu le mai ţin minte, miluieşte-mă, Doamne, şi mi le iartă toate, ca un bun şi de oameni iubitor, ca în pace să adorm şi să dorm, – cântând, binecuvântând şi slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, Amin. (Catisma 20)
Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl, a celui între sfinţi Părintelui nostru, Vasile cel Mare
Stăpâne, Dumnezeule al tuturor, Părinte preabun, Cel ce eşti şi petreci de‑a pururea, Cel ce eşti fără de început şi mai înainte de toţi vecii, Cel ce cu fiinţa eşti cu totul neînteles şi cu mărimea necuprins, iar cu bunătatea nemăsurat, adăncul cel izvorâtor si nepovestit al puterii şi al înţelepciunii, pe Tine Te binecuvântez că ai căutat cu mila şi cu îndurări spre ticălosia mea şi m‑ai izbăvit de tina şi noroiul acestei lumi rele şi de cursele cele multe şi de multe feluri ale stăpânitorului celui viclean al întunericului veacului acestuia.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai minunat spre mine, păcătosul, milele Tale si întru toate mi Te-ai făcut iubitor de oameni, hrănitor, ocârmuitor, păzitor, sprijinitor, scăpare, purtător de grijă şi mântuitor al sufletului şi trupului meu.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai arătat spre mine, nevrednicul, iubirea Ta de oameni cea multă şi nemărginită. Ca în fiecare zi, din lenevirea mea, vânzându-mă diavolului, mă păzeşti, mă izbăveşti şi din cursele lui mă răpeşti.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că mi-ai arătat nenumărate pricini de întoarcere de la răutăţile mele.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că, neputincios fiind, întăreşti slăbiciunea mea si nu mă laşi să cad cu totul, ci îndată îmi întinzi de sus mâna de ajutor şi mă întorci către Tine.
Cu ce voi răsplăti Ţie, Stăpâne preabune, pentru toate bunătăţile pe care le-ai făcut şi le faci cu mine, păcătosul? Ce mulţumire îţi voi aduce Ţie? Ci din zori până în noapte, ca o rândunea voi glăsui şi ca o privighetoare voi striga şi nu voi înceta a Te binecuvânta în toate zilele vieţii mele pe Tine, Făcătorul, Dătătorul de bine şi Purtătorul meu de grijă, deşi nu sunt vrednic, Doamne, să grăiesc către Tine fiindcă sunt foarte păcătos.
Mulţumesc Ţie, Doamne, că ai răbdat îndelung pentru greşelile mele şi m‑ai lăsat nepedepsit până acum.
Mulţumesc Ţie, Doamne, că nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Că şi eu, deşi sunt vrednic de multe chinuri, Doamne, şi vrednic a fi lepădat de la faţa Ta, pentru iubirea Ta de oameni cea nepomenitoare de rău, îndelung m‑ai răbdat. Mulţumesc Ţie, Doamne, cu toate că nu pot după vrednicie să fac aceasta.
Miluieşte-mă, Doamne, şi îndreptează-mi sufletul meu şi ocârmuieşte-mi viaţa spre voia Ta, precum ştie milostivirea Ta. Fă-ma desăvârşit spre tot lucrul bun, ca să-ti plac Ţie şi, pentru mulţimea îndurărilor Tale, slobozeşte-mă în pace din ticălosul meu trup. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeule, şi Ţie slavă, mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Bunului de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
***
Rugăciunea Cuviosului Paisie Olarul
Domnul Dumnezeu, Prea Milostivul, să vă binecuvânteze, Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în ceruri cu drepţii să vă primească! Binecuvintează, Doamne, pe robii tăi aceştia şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor. Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor şi sfârşit bun le dăruieşte, iar dincolo un colţişor de rai le dăruieste, că binecuvântat eşti în veci. Amin!
Lasã un Rãspuns: