Evangelia zilei:

Rugãciunile diminetii

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Sculân­du-te din somn, fără lene şi cu min­tea trea­ză, să te depăr­tezi de aşter­nut şi înda­tă te închi­nă de trei ori, zicând:

Slavă Ţie, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ţie. 

După aceas­ta să stai puţin în tăce­re, până ce se vor lini­şti toa­te simţu­ri­le tale şi atunci să faci trei închi­nă­ciuni până la pământ şi, de eşti pre­ot, să zici:

Bine­cu­vân­tat este Dum­nen­ze­ul nos­tru tot­dea­u­na, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Iar de nu eşti pre­ot, să zici:

Doam­ne, Iisu­se Hris­to­a­se, Fiul lui Dum­ne­zeu, pen­tru rugă­ciu­ni­le Pre­a­cu­ra­tei Mai­cii Tale şi ale tutu­ror sfinţi­lor, milu­ieş­te-ne pe noi. Amin. 

Şi să zici iarăşi:

Slavă Ţie, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ţie. 

Împă­ra­te ceresc, Mân­gă­ie­to­ru­le, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea eşti şi toa­te le împli­neşti, Vis­ti­e­rul bună­tă­ti­lor şi dătă­to­ru­le de via­ţă, vino şi Te sălă­ş­lu­ieş­te întru noi, şi ne cură­ţeş­te pe noi de toa­tă înti­nă­ciu­nea şi mân­tu­ieş­te, Bunu­le, sufle­te­le noastre. 

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieş­te-ne pe noi (de 3 ori).

Slavă Tată­lui şi Fiu­lui şi Sfân­tu­lui Duh şi acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Preasfân­tă Tre­i­me, milu­ieş­te-ne pe noi. Doam­ne, cură­ţeş­te păca­te­le noas­tre. Stă­pâ­ne, iar­tă fără­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­ză şi vin­de­că nepu­tinţe­le noas­tre, pen­tru nume­le Tău. 

Doam­ne milu­ieş­te (de 3 ori). Sla­vă… Şi acum…

Tatăl nos­tru, Care eşti în ceruri, sfinţeas­că-Se nume­le Tău, vie împa­ra­ţia Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer aşa şi pe pământ. Pâi­nea noas­tră cea de toa­te zile­le, dă-ne‑o nouă astăzi, şi ne iar­tă nouă greşe­a­le­le noas­tre, pre­cum şi noi ier­tăm greşi­ţi­lor noş­tri. Şi nu ne duce pe noi în ispi­tă, ci ne izbă­veş­te de cel rău. 

Că a Ta este împă­ră­ţia şi pute­rea şi sla­va, a Tată­lui, şi a Fiu­lui, şi a Sfân­tu­lui Duh. Acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Apoi tro­pa­re­le aceste:

Sculân­du-ne din somn, cădem către Tine, Bunu­le, şi cân­ta­re înge­reas­că stri­găm Ţie, Puter­ni­ce: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dum­ne­ze­u­le; pen­tru rugă­ciu­ni­le înge­ri­lor Tăi, milu­ieş­te-ne pe noi. 

Sla­vă?

Din pat şi din somn m‑ai ridi­cat, Doam­ne; min­tea mea o lumi­nea­ză, ini­ma şi buze­le mele le des­chi­de, ca să Te laud pe Tine, Preasfân­ta Tre­i­me: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dum­ne­ze­u­le; pen­tru rugă­ciu­ni­le tutu­ror sfinţi­lor Tăi, milu­ieş­te-ne pe noi. 

Şi acum?

Fără de ves­te Jude­că­to­rul va veni şi fap­te­le fie­că­ru­ia se vor des­co­peri, ci cu fri­că să stri­găm în mie­zul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dum­ne­ze­u­le; pen­tru Năs­că­toa­rea de Dum­ne­zeu, milu­ieş­te-ne pe noi. 

Doam­ne milu­ies­te (de 12 ori), apoi rugă­ciu­ne aceasta:

Din somn sculân­du-mă, mulţu­mes­cu-Ţi Ţie, Preasfân­ta Tre­i­me, că pen­tru mul­tă bună­ta­tea Ta şi pen­tru înde­lun­gă-răb­da­rea Ta, nu Te-ai mâni­at pe mine leneşul şi păcă­to­sul, nici nu m‑ai pier­dut cu fără­de­le­gi­le mele, ci ai făcut iubi­re de oameni după obi­cei; şi în dez­nă­dăj­du­i­re zăcând eu, m‑ai ridi­cat, ca să mânec şi să slă­vesc pute­rea Ta. Deci, acum lumi­nea­ză-mi ochii gân­du­lui, des­chi­de-mi gura ca să mă învăţ cuvin­te­le Tale, să înţe­leg porun­ci­le Tale, să fac voia Ta, să-Ţi cânt în măr­tu­ri­si­rea ini­mii şi să laud preasfânt nume­le Tău: al Tată­lui şi al Fiu­lui şi al Sfân­tu­lui Duh, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Altă rugă­ciu­ne:

Slavă Ţie, Împă­ra­te, Dum­ne­ze­u­le ato­tpu­ter­ni­ce, Care cu pur­ta­rea Ta de gri­jă cea dum­ne­ze­ias­că şi de oameni iubi­toa­re m‑ai învred­ni­cit pe mine păcă­to­sul şi nevred­ni­cul, a mă scu­la din somn şi a dobân­di intra­re în sfân­ta casa Ta. Pri­meş­te, Doam­ne, şi gla­sul rugă­ciu­nii mele, ca şi al sfin­te­lor şi înţe­le­gă­toa­re­lor tale Puteri, şi bine­vo­ieş­te ca, din ini­mă cura­tă şi cu duh de umi­linţă să Ţi se adu­că Ţie lau­dă din necu­ra­te­le mele buze, ca şi eu să mă fac păr­taş fecioa­re­lor celor înte­lep­te, cu lumi­na­tă făclia sufle­tu­lui meu, şi să Te slă­vesc pe Tine, Dum­ne­zeu-Cuvân­tul, Cel slă­vit în Tatăl şi în Duhul Sfânt. Amin. 

Apoi:

Veni­ţi să ne închi­năm Împă­ra­tu­lui nos­tru Dumnezeu. 

Veni­ţi să ne închi­năm şi să cădem la Hris­tos, Împă­ra­tul nos­tru Dumnezeu. 

Veni­ţi să ne închi­năm şi să cădem la Însu­si Hris­tos, Împă­ra­tul şi Dum­ne­ze­ul nos­tru (cu trei închi­nă­ciuni).

Apoi înda­tă Psal­mul 50:

Milu­ieş­te-mă, Dum­ne­ze­u­le, după mare mila Ta, şi după mulţi­mea îndu­ră­ri­lor Tale, şter­ge fără­de­le­gea mea. Mai vâr­tos mă spa­lă de fără­de­le­gea mea, şi de ppca­tul meu mă cură­ţeş­te. Că fără­de­le­gea mea eu o cunosc, şi păca­tul meu îna­in­tea mea este puru­rea. Ţie Unu­ia am greşit, şi rău îna­in­tea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvin­te­le Tale şi biru­i­tor când vei jude­ca Tu. Că iată întru fără­de­legi m‑am zami­slit şi în paca­te m‑a năs­cut mai­ca mea. Că iată ade­vă­rul ai iubit, cele nea­ră­ta­te şi cele ascun­se ale înţe­lep­ciu­nii Tale mi-ai ară­tat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi cură­ţi, spă­la-mă-vei şi mai vâr­tos decât zăpa­da mă voi albi. Auzu­lui meu vei da bucu­rie şi vese­lie; bucu­ra-se-vor oase­le mele cele sme­ri­te. Întoar­ce faţa Ta de către păca­te­le mele, şi toa­te fără­de­le­gi­le mele şter­ge-le. Ini­mă cura­tă zideş­te întru mine, Dum­ne­ze­u­le, şi Duh drept înno­ieş­te întru cele din­lă­un­tru ale mele. Nu mă lepă­da de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu‑L lua de la mine. Dă-mi mie bucu­ria măn­tu­i­rii Tale, şi cu Duh stă­pâ­ni­tor mă înta­res­te. Învă­ţa-voi pe cei fără de lege căi­le Tale, şi cei necre­din­cioşi la Tine se vor întoar­ce. Izbă­veş­te-mă de văr­sa­rea de sân­ge Dum­ne­ze­u­le, Dum­ne­ze­ul mân­tu­i­rii mele; bucu­ra-se-va lim­ba mea de drep­ta­tea Ta. Doam­ne, buze­le mele vei des­chi­de şi gura mea va ves­ti lau­da Ta. Ca de-ai fi voit jert­fă, Ţi-aş fi dat; arde­ri­le de tot nu le vei bine­voi. Jert­fa lui Dum­ne­zeu, duhul umi­lit; ini­ma înfrân­tă şi sme­ri­tă Dum­ne­zeu nu o va urgi­si. Fa bine, Doam­ne, întru bună­vo­irea Ta, Sio­nu­lui, şi să se zideas­că zidu­ri­le Ieru­sa­li­mu­lui. Atunci vei bine­voi jert­fa drep­tă­ţii, pri­no­sul şi arde­ri­le de tot; atunci vor pune pe alta­rul Tău viţei. 

Apoi

Rugă­ciu­nea întâia,
a Sfân­tu­lui Maca­rie cel Mare:

Doam­ne, cură­ţeş­te-mă pe mine păcă­to­sul, că nici­o­da­tă n‑am făcut bine îna­in­tea Ta. Izbă­veş­te-mă, deci de viclea­nul şi fă să fie întru mine voia Ta, ca fără de osân­dă să des­chid gura mea cea nevred­ni­că şi să laud preasfânt nume­le Tău, al Tată­lui şi al Fiu­lui şi al Sfân­tu­lui Duh, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Rugă­ciu­nea a doua,
a Sfân­tu­lui Maca­rie cel Mare:

Din somn sculân­du-mă, cân­ta­re de miez de noap­te aduc Ţie, Mân­tu­i­to­ru­le, şi îna­in­tea Ta căzând, strig: Nu mă lăsa să adorm în moar­tea păca­te­lor, ci mă milu­ieş­te, Cel ce Te-ai răs­tig­nit de voie, şi pe mine, cel ce zac în lene, gră­bind mă scoa­lă şi mă mân­tu­ieş­te, ca să stau îna­in­tea Ta în rugă­ciuni; iar după som­nul nopţii, să-mi lumi­nezi ziua fără de păcat, Hris­to­a­se Doam­ne, şi mă mântuieşte. 

Rugă­ciu­nea a treia,
a Sfân­tu­lui Maca­rie cel Mare:

Sculân­du-mă din somn, către Tine, Stă­pâ­ne, Iubi­to­ru­le de oameni, scap şi spre lucru­ri­le Tale mă nevo­iesc. Mă rog Ţie, aju­tă-mi cu milos­ti­vi­rea Ta în toa­tă vre­mea şi în tot lucrul. Izbă­veş­te-mă de toa­te lucru­ri­le lumeşti cele rele şi de spo­ri­rea dia­vo­leas­că izbă­veş­te-mă şi mă du întru împă­ră­ţia Ta cea veş­ni­că. Că Tu eşti Făcă­to­rul meu şi Pur­tă­to­rul de gri­jă şi Dătă­to­rul a tot bine­le şi în Tine este toa­tă nădej­dea mea şi Ţie sla­vă îna­lţ, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Rugă­ciu­nea a patra,
a Sfân­tu­lui Maca­rie cel Mare:

Doam­ne, Cel ce cu mul­tă bună­ta­tea Ta şi cu îndu­ră­ri­le Tale cele mari mi-ai dat mie, robu­lui Tău, de am tre­cut tim­pul nopţii aces­te­ia fără ispi­tă de toa­tă rău­ta­tea pizma­şu­lui, Tu Însu­ţi Stă­pâ­ne, Făcă­to­ru­le a toa­te câte sunt, învred­ni­ceş­te-mă cu ade­vă­ra­tă lumi­na Ta, ca să fac voia Ta cu ini­mă lumi­na­tă, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Rugă­ciu­nea a cincea :

Doam­ne, Dum­ne­ze­u­le, Ato­tţi­i­to­ru­le, Care pri­meşti de la pute­ri­le Tale cele cereşti cân­ta­rea Sfin­tei Tre­imi, pri­meş­te şi de la noi, nevred­ni­cii robii Tăi, cân­ta­rea Sfin­tei Tre­imi şi ne dăru­ieş­te ca, în toţi anii vieţii noas­tre şi în tot cea­sul, Ţie sla­vă să-Ţi înă­lţăm: Tată­lui şi Fiu­lui şi Sfân­tu­lui Duh, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Rugă­ciu­nea a şasea :

Doam­ne Ato­tţi­i­to­ru­le, Dum­ne­ze­ul pute­ri­lor şi a tutu­ror tru­pu­ri­le, Care între cele de sus locu­ieşti şi spre cele de jos pri­veşti; Cel ce ispi­teşti ini­mi­le şi rărun­chii şi tai­ne­le oame­ni­lor le ştii cu ade­vă­rat; Lumi­nă fără de înce­put şi puru­rea fii­toa­re, în care nu este muta­re sau umbră de schim­ba­re; Însu­ţi, Împă­ra­te fără de moar­te, pri­meş­te rugă­ciu­ni­le noas­tre pe care le adu­cem Ţie din guri­le noas­tre cele necu­ra­te, în aceast ceas al nopţii, îndrăz­nind pen­tru mulţi­mea mile­lor Tale. Lasă nouă greşe­li­le ce am greşit îna­in­tea Ta, cu cuvân­tul, cu lucrul, din şti­inţă şi din neş­ti­inţă. Cură­teş­te-ne pe noi de toa­te înti­nă­ciu­ni­le tru­peşti şi sufle­teşti, făcân­du-ne pe noi casă cin­sti­tu­lui şi Sfân­tu­lui Tău Duh. Şi ne dăru­ieş­te nouă cu ini­ma veghe­toa­re şi cura­tă să tre­cem toa­tă noap­tea aces­tei vieţi, aştep­tând lumi­na­ta şi sfân­ta zi a Unu­ia-Năs­cut Fiu­lui Tău, a Dom­nu­lui Dum­ne­ze­u­lui şi Mân­tu­i­to­ru­lui nos­tru Iisus Hris­tos, când va veni pe pământ cu sla­vă să jude­ce pe toţi şi să plă­teas­că fie­că­ru­ia după fap­te­le lui. Ca să nu fim afla­ţi zăcând şi dor­mi­tând, ci pri­ve­ghind şi scu­la­ţi în lucra­rea porun­ci­lor Lui şi să fim gata a intra în bucu­ria şi căma­ra sla­vei Lui celei dum­ne­ze­ieşti, unde este gla­sul cel neîn­ce­tat celor ce Te lau­dă şi nespu­sa dul­cea­ţă celor ce văd puru­rea fru­mu­seţea cea nespu­să a sla­vei Tale. Că Tu eşti lumi­na cea ade­vă­ra­tă, Care lumi­nezi şi sfinţeşti toa­te, şi pe Tine Te lau­dă toa­tă făp­tu­ra în veci. Amin. 

Rugă­ciu­nea a şaptea :

Pe Tine Te bine­cu­vân­tăm, Dum­ne­ze­u­le prea­î­na­l­te şi Doam­ne al mile­lor, Cel ce faci cu noi puru­rea lucruri mari şi cu ane­vo­ie de urmat, slă­vi­te şi prea minu­na­te, care nu au număr. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odih­na nepu­ţin­te­lor noas­tre şi spre repa­os de oste­ne­li­le tru­pu­lui, mulţu­min­du-Ţi că nu ne-ai pier­dut pe noi cu fără­de­le­gi­le noas­tre, ci după obi­cei Te-ai ară­tat iubi­tor de oameni şi ne-ai ridi­cat pe noi a mâne­ca şi a slă­vi stă­pâ­ni­rea Ta. Pen­tru ace­ea ne rugăm bună­tă­ţii Tale celei nea­se­ma­na­te: lumi­nea­ză ochii gân­du­lui nos­tru şi ridi­că min­tea noas­tră din som­nul cel greu al lenei şi ne des­chi­de gura noas­tră şi o umple de lau­de­le Tale, ca să putem în linis­te a cân­ta, a stri­ga şi a ne măr­tu­ri­si puru­rea Ţie: Dum­ne­ze­u­lui Celui slă­vit în toa­te şi de toţi, Tată­lui Celui fără de înce­put, împre­u­nă şi Unu­ia-Năs­cut Fiu­lui Tău, şi Preasfân­tu­lui şi bunu­lui şi de via­ţă făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Rugă­ciu­nea a opta,
a Sfân­tu­lui Ioan Gură de Aur:

După numă­rul cea­su­ri­lor nopţii şi ale zilei:

Pen­tru cea­su­ri­le nopţii:

Doam­ne, nu mă lip­si pe mine de bine­le Tău cel ceresc. Doam­ne, izbă­veş­te-mă de chi­nu­ri­le cele veş­ni­ce. Doam­ne, de am greşit fie cu min­tea, fie cu gân­dul, sau cu cuvân­tul, sau cu lucrul, iar­tă-mă. Doam­ne, izbă­veş­te-mă de toa­tă neş­ti­inţa şi uita­rea, de neîn­drăz­ni­rea şi de nesi­mţi­rea cea împie­tri­tă. Doam­ne, izba­veş­te-mă de toa­tă ispi­ti­rea. Doam­ne, lumi­nea­ză-mi ini­ma pe care a întunecat‑o pofta cea rea. Doam­ne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dum­ne­zeu îndu­ră­tor, milu­ieş­te-mă, văzând nepu­tinţa sufle­tu­lui meu. Doam­ne, tri­mi­te mila Ta în aju­to­rul meu, ca să prea­sla­vesc preasfânt nume­le Tău. Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se, scrie-mă pe mine, robul Tău, în car­tea vieţii şi-mi dăru­ieş­te sfârşit bun. Doam­ne Dum­ne­ze­ul meu, deşi n‑am facut nici un bine ina­in­tea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun înce­put bun. Doam­ne, stro­peş­te ini­ma mea cu roua haru­lui Tău. Doam­ne al ceru­lui şi al pămân­tu­lui, pome­neş­te-ma pe mine, păcă­to­sul, ruşi­na­tul şi necu­ra­tul robul Tău, întru împa­ra­ţia Ta. Amin. 

Pen­tru cea­su­ri­le zilei:

Doam­ne, pri­meş­te-mă întru pocă­inţă. Doam­ne, nu mă lăsa pe mine. Doam­ne, nu mă duce pe mine în ispi­tă. Doam­ne, dă-mi cuget bun. Doam­ne, dă-mi lacri­mi şi adu­ce­re amin­te de moar­te şi umi­linţă. Doam­ne, dă-mi cuget să măr­tu­ri­sesc toa­te păca­te­le mele. Doam­ne, dă-mi sme­re­nie, cură­ţie şi ascul­ta­re. Doam­ne, dă-mi răb­da­re şi voie nebi­ru­i­tă şi blân­deţe. Doam­ne, sădeş­te în mine rădă­ci­na bună­tă­ţi­lor şi fri­ca Ta în ini­ma mea. Doam­ne, învred­ni­ceş­te-mă să Te iubesc cu tot sufle­tul şi gân­dul meu şi să fac în toa­te voia Ta. Doam­ne, apă­ră-mă de oame­nii gâl­c­e­vi­tori, de dia­voli, de pati­mi­le tru­peşti şi de toa­te cele­lal­te lucruri necu­vi­oa­se. Doam­ne, ştiu că faci pre­cum vrei Tu, deci să fie şi întru mine, păcă­to­sul, voia Ta, că bine­cu­vân­tat eşti în veci. Amin. 

Rugă­ciu­nea a noua,
către sfân­tul înger, păzi­to­rul vieţii:

Înge­ru­le cel sfânt al lui Hris­tos, către tine cad şi mă rog, păzi­to­rul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfân­tul Botez spre păzi­rea sufle­tu­lui şi a păcă­to­su­lui meu trup. Iar eu, cu lenea mea şi cu obi­ce­iu­ri­le mele cele rele, am mâni­at pre­a­cu­ra­tă lumi­na ta şi te-am izgo­nit de la mine prin toa­te lucru­ri­le cele de ruşi­ne: cu min­ciu­ni­le, cu cle­ve­ti­ri­le, cu pizma, cu osân­di­rea, cu tru­fia, cu neple­ca­rea, cu neiu­bi­rea de fra­ţi şi cu ţine­rea de min­te a rău­lui, cu iubi­rea de argint, cu desfrâ­na­rea, cu mânia, cu scum­pe­tea, cu mân­ca­rea cea fără de saţ, cu beţia, cu mul­ta vor­bi­re, cu gân­du­ri­le cele rele şi vicle­ne, cu obi­ce­iu­ri­le cele rele şi cu aprin­de­rea spre desfrâ­na­re, având ose­bi­tă voire spre toa­tă pofta cea tru­peas­că. O, rea voire a mea, pe care nici dobi­toa­ce­le cele necu­vân­ta­toa­re nu o au! Dar cum vei putea să cau­ţi spre mine sau să te apro­pii de mine, cel necu­rat? Sau cu ce ochi, înge­ru­le al lui Hris­tos, vei cău­ta spre mine, cel ce m‑am încur­cat aşa rău în lucru­ri­le cele înti­na­te? Sau cum voi putea să-mi cer ier­ta­re pen­tru fap­te­le mele cele ama­re, rele şi vicle­ne, în care cad în toa­te zile­le şi nopţi­le şi în tot cea­sul? De ace­ea cad îna­in­tea ta şi mă rog, păzi­to­rul meu cel sfânt, milos­ti­veş­te-te spre mine, păcă­to­sul şi-mi fii mie într-aju­tor şi spri­ji­ni­tor asu­pra pizma­şu­lui meu celui rău, cu sfin­te­le tale rugă­ciuni, şi împă­ră­ţi­ei lui Dum­ne­zeu mă fă păr­taş, cu toţi sfinţii, acum şi puru­rea şi în vecii veci­lor. Amin. 

Rugă­ciu­nea a zecea,
către Preasfân­ta Năs­că­toa­re de Dumnezeu:

Preasfân­tă Stă­pâ­na mea de Dum­ne­zeu Năs­că­toa­re, cu sfin­te­le şi prea­pu­ter­ni­ce­le tale rugă­ciuni izgo­neş­te de la mine, sme­ri­tul şi tică­lo­sul robul Tău, dez­nă­dăj­du­i­rea, uita­rea, necu­noş­tinţa, nepur­ta­rea de gri­jă şi toa­te gân­du­ri­le cele înti­na­te, cele rele şi huli­toa­re de la tică­loa­sa mea ini­mă şi de la întu­ne­ca­ta mea min­te. Şi stin­ge văpa­ia pofte­lor mele, că sărac sunt şi tică­los. Şi mă izbă­veş­te de mul­te rele şi adu­ceri-amin­te şi năra­vuri, şi de toa­te fap­te­le cele rele mă slo­bo­zeş­te. Că bine­cu­vân­ta­tă eşti de toa­te nea­mu­ri­le, pre­a­cin­sti­tul tău nume se slă­veş­te în vecii veci­lor. Amin. 

Altă rugă­ciu­ne către Preasfân­ta Născătoare
de Dum­ne­zeu:

Împă­ră­tea­sa mea prea bună şi nadej­dea mea, Năs­că­toa­re de Dum­ne­zeu, pri­mi­toa­rea săra­ci­lor şi aju­tă­toa­rea stră­i­ni­lor, bucu­ria celor mâh­ni­ţi, aco­pe­ri­rea celor necă­ji­ţi, vezi nevo­ia mea, vezi neca­zul meu; aju­tă-mă ca pe un nepu­tin­cios, hră­neş­te-mă ca pe un stră­in. Neca­zul meu îl ştii; dezleagă‑l pre­cum vrei, ca n‑am alt aju­tor afa­ră de tine, nici altă folo­si­toa­re gra­b­ni­că, nici altă mân­gâi­e­toa­re bună afa­ră de tine, Mai­ca lui Dum­ne­zeu, ca să mă păzeşti şi să mă aco­peri în vecii veci­lor. Amin. 

Apoi:

Cuvi­ne-se cu ade­vă­rat să te feri­cim, Năs­că­toa­re de Dum­ne­zeu, cea puru­rea feri­ci­tă şi prea nevi­no­va­tă şi Mai­ca Dum­ne­ze­u­lui nos­tru. Ceea ce eşti mai cin­sti­tă decât heru­vi­mii şi mai mari­tă fără de ase­mă­na­re decât sera­fi­mii, care fără stri­căciu­ne pe Dum­ne­zeu-Cuvân­tul ai năs­cut, pe tine, cea cu ade­vă­rat Năs­că­toa­re de Dum­ne­zeu, te mărim. 

Sla­vă… Şi acum… Doam­ne milu­ieş­te (de 3 ori). Părin­te, bine­cu­vin­tea­ză, şi otpus­tul.

 


 

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: