Evangelia zilei:
Cautã:

Rugãciuni

Pagina 5 din 5
1 2 3 4 5

Viu este Domnul şi bine este cuvântat Dumnezeu; şi sã se înalte Dumnezeul mântuirii mele” (Ps. 17, 50).

Întru fărădelegi fiind zămislit, eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înalţimea cerului; dar îndrăznind către iubirea Ta de oameni, strig Ţie: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte!

De vreme ce dreptul abia se mântuieşte, cum mă voi arăta eu, păcătosul, cel ce nu am purtat greutatea şi zăduful zilei? Ci numără-mă, Dumnezeule, cu cei din ceasul al unsprezecelea şi mă mântuieşte!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,

Braţele părinteşti grăbeşte a mi le deschide, că în păcate am cheltuit viaţa mea! Şi căutând, Mântuitorule, la bogăţia cea neîmpuţinată a îndurărilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, strig cu umilinţă: greşit-am la cer şi înaintea Ta!

Citește mai departe...»

Rugãciune la revãrsatul zorilor a Pãrintelui Arhimandrit Sofronie (Saharov) de la Essex

Arhimandritul Sofronie

Doamne Cel Veșnic și Făcătorule a toate,

Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață,

Care ai revărsat peste mine harul Botezului și pecetea Duhului Sfânt,

Care ai sădit în mine dorința de a Te căuta pe Tine,

singurul și adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune,

nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule.

Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.

Dar tu ai spus ucenicilor Tăi:

„Tot ce veți cere în rugăciune cu credință, veți primi”

și: „Orice veți cere în numele Meu, voi face vouă”.

Lucrarea Sfântului Duh – Sfântul Ioan de Kronştadt

Ioan de Kronstadt
Duhule Sfinte, Făcătorule de viaţă, Unul fiind din Sfânta Treime,

Tu eşti viaţă şi cuviinţă, frumuseţea tuturor făpturilor vii şi neînsufleţite,

Tu eşti culoarea şi mireasma plantelor,

Tu eşti respiraţia tuturor fiinţelor organice şi anorganice, fiindcă Tu pricinuieşti rodirea, hrănirea în plante, în arbori şi în arbuşti.

Tu uzi roadele şi le aduci la pârguire prin razele de soare,

Tu luminezi prin soare, luna şi stele,

Tu pricinuieşti vânturile în văzduh şi valurile în râuri, mari şi lacuri,

Tu le îmblânzeşti, Tu pricinuieşti tunetele şi fulgerele în crugul ceresc.

Tu plăsmuieşti şi sădeşti sămânţa omenească, şi o creşti, şi o modelezi într-un organism minunat, cum faci şi cu toţi embrionii de animale.

Tu ai dat albinelor putinţă să facă faguri cu miere şi păianjenului să îşi ţeasă păienjenişul, iar viermilor de mătase să facă coconi.

Până la nesfârşită felurime împodobeşti tipurile feţelor omeneşti de parte bărbătească şi femeiască, potrivit felurimii popoarelor şi naţiilor (raselor) şi a climatelor pământeşti.

Tu felurit înţelepţeşti în lucrurile lor popoarele şi inşii în parte spre îndestularea trebuinţelor vieţii de obşte.

Tu ai luminat şi luminezi cu lumina înţelegerii,... Citește mai departe...»

Pagina 5 din 5
1 2 3 4 5