Evangelia zilei:
Cautã:

Proorociri despre vremurile din urmã (5)

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Pro­fe­ția unui cuvi­os din anul 1503

Război

Mare răz­boi euro­pean. Înfrân­ge­rea Ger­ma­niei și rui­na­rea Rusi­ei și a Aus­tri­ei. Înfrân­ge­rea tur­ci­lor de către greci. Întă­ri­rea lui Agar (a tur­ci­lor) de către popoa­re­le euro­pe­ne și înfrân­ge­rea gre­ci­lor de către turci. Măcel în popoa­re­le orto­do­xe și mare tul­bu­ra­re la popoa­re­le orto­do­xe… intra­rea arma­te­lor stră­i­ne la Marea Adri­a­ti­că. Vai de cei ce locu­iesc pe pământ. Iadul este gata. Într‑o cli­pă moa­re Agar. Un nou răz­boi euro­pean. Uni­rea popoa­re­lor orto­do­xe cu Ger­ma­nia. Înfrân­ge­rea fran­ce­zi­lor de către ger­mani. Răscoa­la Indi­i­lor și depăr­ta­rea lor de Anglia. Anglia numai la saxoni. Biru­in­ța orto­do­c­și­lor. Înfrân­ge­rea lui Agar și tăie­re de obș­te. Agar (iar) con­tra popoa­re­lor orto­do­xe. Neli­niș­te în lume și dez­nă­dej­de de obș­te pe pământ. Lup­ta celor șap­te puteri la Con­stan­ti­no­pol, trei zile și trei nopți măcel și biru­in­ța celei mai mari puteri. Opri­rea răz­bo­i­u­lui de către Înge­rul Dom­nu­lui Dum­ne­ze­u­lui Hris­tos și pre­da­rea ora­șu­lui (Con­stan­ti­no­pol) gre­ci­lor. Întoar­ce­rea lati­ni­lor (cato­li­ci­lor) la cre­din­ța neștir­bi­tă orto­do­xă. Întin­de­rea cre­din­ței orto­do­xe de la Apus până la Răsă­rit. Fri­ca și cutre­mu­rul bar­ba­ri­lor față de Orto­do­xie. Sfâr­și­tul papei și pro­cla­ma­rea unui patri­arh pen­tru toa­tă Euro­pa. În 55 de ani sfâr­și­tul nevo­i­lor. În cel de-al 70-lea an nu este necaz, nu este sur­ghiu­nit, venit în bra­țe­le mamei voioa­se. Așa este și așa să fie. Amin. Amin. Amin.“Eu sunt Alfa și Ome­ga, Cel din­tâi și Cel din urmă”. Sfâr­și­tul, o tur­mă și un păs­tor ce este din cre­din­ța ade­vă­ra­tă a orto­do­c­și­lor. Așa să fie. Amin. Amin. Amin. Robul lui Hris­tos, ade­vă­ra­tu­lui Dum­ne­zeu.

Pro­fe­ția pus­t­ni­ci­lor nem­țeni trans­mi­re Mitro­po­li­tu­lui Vala­am al Mol­do­vei

După ple­ca­rea mitro­po­li­ți­lor fana­ri­oți vor urma oameni nevred­nici la sca­u­nul Mol­do­vei, care vor încer­ca să vân­dă dreap­ta cre­din­ță. Ames­te­cu­ri­le de cre­din­ță drept-mări­toa­re cu cele papiș­tă­șești și păgâ­nești nu vor mai fi (nu vor mai fi con­si­de­ra­te ca) o urâ­ciu­ne și o urgie îna­in­tea lui Dum­ne­zeu. Oame­nii se vor vin­de între ei, vor fi tăieri de sabie între frați pen­tru pute­re și ran­guri pămân­tești.

Mol­do­va va fi rup­tă și împăr­ți­tă după bunul gust al pute­rii de la Răsă­rit, prin sfa­turi mâr­șa­ve și tică­loa­se. La vre­mea din urmă o hia­ră roșie cu mul­te cape­te va înghiți întrea­ga Euro­pa creș­ti­nă, iar oame­nii se vor săl­bă­tici mai rău ca fia­re­le.

Oame­nii se vor înrăi și vor stri­ca obi­ce­iu­ri­le pămân­tu­lui, înmul­țin­du-se între ei ca dobi­toa­ce­le fără nici o neru­și­na­re, lepă­dând Sfân­ta Tai­nă creș­ti­nă a nun­ții. Vor defă­i­ma obi­ce­iu­ri­le creș­ti­nești dedân­du-se la tot felul de obi­ce­iuri stră­i­ne, iar păgâ­nii se vor ames­te­ca cu sân­ge creș­ti­nesc. Mare urgie va fi atunci.      Domnii pămân­tu­lui vor fi oameni vân­duți sata­nei, care nu vor mai pur­ta gri­ja popo­ru­lui drept-cre­din­cios. Moși­i­le stră­mo­șești vor fi căl­ca­te cu jap­ca și lua­te de stră­ini după bunul lor plac, lucru nemaiîn­tâl­nit în cur­ge­rea tim­pu­lui în Mol­do­va.

Bise­ri­ca stră­mo­șeas­că va fi ruși­na­tă de noi­le obi­ce­iuri păgâ­nești și papiș­tă­șești, adu­se cu sila de vlă­di­cii lor cu apu­că­tu­ri sata­ni­cești. Oame­nii afi­e­ro­siți lui Hris­tos cu slu­j­ba veș­ni­că vor lepă­da sfân­tul chip și făgă­du­in­ța îna­in­tea lui Hris­tos, dedân­du-se la via­ța lumeas­că de dina­in­te.

La vre­mea cea din urmă, pămân­tu­ri­le nu-și vor mai da roa­da lor, pădu­ri­le vor fi tăi­a­te, iazu­ri­le vor fi seca­te, oame­nii vor vin­de moși­i­le fără de ruși­ne, uitând că stră­mo­șii lor le-au păs­trat cu sabia.

Legi­le creș­ti­nești ale țării vor fi lepă­da­te, iar hri­soa­ve­le voie­vo­da­le vor fi lua­te în râs, iar con­du­că­to­rii netre­b­nici vor face legământ cu fia­ra apo­ca­lip­ti­ca. Vlăs­ta­re­le mol­do­ve­nești, urma­șii domni­lor și boie­ri­lor de demult, se vor deda la obi­ce­iuri și apu­că­tu­ri iefti­ne. Băr­ba­ții vor schim­ba obi­ce­iul dum­ne­ze­iesc al dem­ni­tă­ții lor și se vor aco­peri în stra­ie feme­iești, iar feme­i­le vor umbla pre­cum băr­ba­ții. Adu­nă­ri­le din săr­bă­tori și toa­te obi­ce­iu­ri­le pămân­tu­lui vor fi schim­ba­te în obi­ce­iuri și apu­că­tu­ri săl­ba­ti­ce, păgâ­nești, adu­când în Mol­do­va în locul jocu­lui de săr­bă­toa­re jocuri de la săl­ba­tici.

La vre­mea de apoi, pe pămân­tu­ri­le Mol­do­vei va domni sără­cia, jalea, moar­tea, spai­ma, fri­ca și omul nu va mai fi stă­pân în bătă­tu­ra lui. Vor pune domnii pămân­tu­lui biruri și legi cum n‑au mai fost de la înte­me­ie­rea Mol­do­vei. Vor pune biruri și pe aerul lăsat de Dum­ne­zeu.

Hia­re­le pămân­tu­lui și păsă­ri­le și toa­te dobi­toa­ce­le își vor schim­ba firea lor și vor apă­rea alte feluri de dobi­toa­ce, isco­di­te după min­tea omu­lui, care vor fi sla­be la trup și fără de folos.

La vre­mea cea din urmă, oame­nii se vor strân­ge unii lân­gă alții în tot felul de născo­ciri, lepă­dând tru­da satu­lui, mun­ca va fi o ruși­ne, ruși­nea va rămâ­ne un obi­cei, iar cei drepți vor fi con­si­de­rați nebuni. Se vor înșe­la unii pe alții cre­zând că asta e legea lui Dum­ne­zeu.

Și, în cele din urmă, ulti­ma rân­du­ia­lă a pămân­tu­lui: se vor dezgro­pa oase­le părin­ți­lor și stră­mo­și­lor noș­tri, vor fi dărâ­ma­te bise­ri­ci­le, vor fi lepă­da­te rân­du­ie­li­le creș­ti­nești și vor ieși un soi de oameni care, tot în nume­le lui Dum­ne­zeu, vor face bise­rici fără cru­ce, vor neso­co­ti Sfân­ta Jert­fă și, în cele din urmă, o vor ames­te­ca în slu­ji­re cu păgâ­nii.

Așa ara­tă Apo­ca­lip­sa Sfin­tei Cărți a Scrip­tu­rii, ca la vre­mea din urmă, când veți vedea urâ­ciu­nea pus­ti­i­rii în locul cel sfânt, răz­bo­a­ie­le pe alo­cu­rea, urgi­i­le și uci­de­ri­le între oameni, lepă­da­rea prun­ci­lor din pân­te­ce­le feme­iești și oameni cău­tând liniș­tea de la un capăt al altu­ia al pămân­tu­lui, când gra­iu­ri­le se vor ames­te­ca ca altă dată în Babi­lon, și sfâr­și­tul va fi aproa­pe.

Mol­do­va cea fru­moa­să și boga­tă, pli­nă de daruri dum­ne­ze­iești, pli­nă de loca­șuri sfin­te, pli­nă de oameni har­nici și cre­din­cioși, va cădea în mâi­ni­le păgâ­ni­lor și a necre­din­cio­și­lor, iar căde­rea ei va fi mai grea decât căde­rea Con­stan­ti­no­po­lu­lui din vre­mea mări­tu­lui nos­tru domn Ște­fan cel Mare și Sfânt.

Bine­cu­vân­tat a fost pămân­tul Mol­do­vei și neru­și­na­tă a fost oca­ra oame­ni­lor, care, prin fap­te­le și apu­că­tu­ri­le lor stri­ca­te, vor întoar­ce pe voie­vozi în mor­min­te și vor face pe stră­moși să lăcri­meze sub glie, stând cu frun­tea ple­ca­tă în fața Mare­lui Stă­pân Hris­tos pen­tru ruși­nea lăsa­tă de urma­șii lor“.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: