Evangelia zilei:

Sfântul Luca al Crimeei – Cuvinte la Infricoşata Judecatã

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Jude­ca­ta con­sti­in­tei si jude­ca­ta lui Dumnezeu

In aces­ta dumi­ni­ca, prin peri­co­pa evan­ghe­li­ca ce se cites­te, Sfan­ta Bise­ri­ca ridi­ca putin din valul care aco­pe­ra Jude­ca­ta cea vii­toa­re, ca sa ne indem­ne la pocain­ta si la indrep­ta­re in acest Post Mare.

Trinity Rublev

Dom­nul l‑a facut pe om dupa chi­pul si ase­ma­na­rea Sa, dandu‑i ratiu­ne, ini­ma si voin­ta libe­ra. Ratiu­nea i‑a dat ca sa ii lumi­ne­ze calea vie­tii, sa faca deo­se­bi­re intre bine si rau, intre folo­si­tori si vata­ma­tor. Ini­ma i‑a dat ca sa‑L iubeas­ca pe Dum­ne­zeu si sa-si iubeas­ca aproa­pe­le. Voin­ta libe­ra i‑a dat ca sa seme­ne in sufle­tul sau semin­te­le bine­lui si, prin incor­da­rea aces­tei voin­te, sa infap­tu­ias­ca in via­ta sa tot ce este man­tu­i­tor si folo­si­tor.

Daca omul urmea­za in via­ta sa gla­sul ratiu­nii, sim­ta­min­te­le dra­gos­tei si cerin­te­le con­sti­in­tei, el se poar­ta ca o fiin­ta ratio­na­la si libe­ra – si cu cat face asta intr‑o mai mare masu­ra, cu atat isi inta­res­te si isi dezvol­ta liber­ta­tea voin­tei. Dim­po­tri­va, daca omul pre­fe­ra in via­ta ceea ce este rau, vata­ma­tor, paca­tos, el isi pier­de pe zi ce tre­ce liber­ta­tea voin­tei, pre­fa­can­du-se intr-un rob al paca­tu­lui si al pati­mi­lor – iar robul paca­tu­lui isi pier­de dem­ni­ta­tea de om si ran­gul de fiu al lui Dumnezeu.
Nu e pe pamant om cu desa­var­si­re mort duhov­ni­ces­te si cu desa­var­si­re pier­dut, cu toa­te ca nu exis­ta om lip­sit de sca­pari ale ratio­na­li­ta­tii, ale ini­mii, ale con­sti­in­tei. Ori­cat de rea si de paca­toa­sa ar fi pute­rea lui, el isi da totu­si sea­ma in adan­cul sufle­tu­lui sau si al con­sti­in­tei necal­ca­te cu totul in picioa­re ca nu face ceea ce tre­bu­ie, si din aceas­ta pri­ci­na se chi­nu­ie si sufe­ra mai mult sau mai putin.

Constiinta

Cu totii sim­tim din cand in cand mus­trari de con­sti­in­ta. Asta se intam­pla si atunci cand am neca­jit, sau am osan­dit, sau am smin­tit pe cine­va, sau cand ne‑a sca­pat vreo vor­ba de pri­sos, si cand tre­bu­ia sa spu­nem ceva cu bar­ba­tie, dar nu am spus din tea­ma de nepla­ceri, sau, dim­po­tri­va, cand tre­bu­ia sa tacem, dar nu ne-am tinut gura. Gla­sul con­sti­in­tei, lumi­nat si inta­rit de lumi­na ratiu­nii, este jude­ca­to­rul nos­tru din­tai si de teme­lie – si vai de cel care nu ia amin­te la indem­nu­ri­le ratiu­nii si la mus­tra­ri­le con­sti­in­tei, ina­bu­sin­du-le, luan­du-le drep­tul de a se face auzi­te! Un ase­me­nea om se pres­chim­ba mai devre­me sau mai tar­ziu intr‑o fiin­ta lip­si­ta de con­sti­in­ta, impie­tri­ta si necin­sti­ta. Si desi con­sti­in­ta mai lica­res­te in el, deja nu‑l mai cala­u­zes­te – iar asta se intam­pla pana cand un tra­s­net din cer – vre­un necaz, vreo neno­ro­ci­re – il intoar­ce la via­ta con­sti­en­ta-ratio­na­la, la via­ta indum­ne­ze­i­ta de constiinta.

Daca avem ratiu­ne ca sa ne lumi­ne­ze calea vie­tii si con­sti­in­ta ca sa ne con­tro­lam si sa ne indrep­tam in cai­le aces­tei vieti, asta inseam­na ca sun­tem ras­pun­za­tori ina­in­tea lui Dum­ne­zeu si a oame­ni­lor pen­tru pur­ta­rea noas­tra. Bine­le ni se socoa­te drept bine, raul drept rau. Asa­dar, pen­tru tot paca­tul si pen­tru tot raul savar­sit de noi vom da ras­puns, si‑l dam inca din via­ta asta paman­teas­ca, sufe­rind inca de aici, de pe pamant, pen­tru paca­te­le si rau­ta­tea noas­tra – fiind­ca iata ce spu­ne Cuvi­o­sul Mar­cu Asce­tul: “Pen­tru fie­ca­re fap­ta, buna sau rea, ras­pla­ta pe potri­va urmea­za in chip firesc, iar nu printr‑o meni­re deo­se­bi­ta“.
Cu totii stim ca laco­mia pan­te­ce­lui, imbu­i­ba­rea, pri­so­sul de man­ca­re si bau­tu­ra duc la boli de sto­mac, la tul­bu­rari de diges­tie, de meta­bo­lism si de acti­vi­ta­te a ini­mii, drept care este foar­te folo­si­toa­re infra­na­rea de la man­ca­re pe care o pre­su­pu­ne postul.
Cur­via, dezma­tul, goa­na dupa pla­ceri tru­pes­ti duc la stri­ca­rea sufle­tu­lui si tru­pu­lui, la nein­te­le­geri si des­tra­ma­re in fami­lie. Ast­fel, si aici paca­tu­lui ii urmea­za ama­ra­ciu­nea, neca­zul si pedeap­sa care‑i sunt pro­prii. O, ce nevo­ie este si in aceas­ta pri­vin­ta de aspri­mea pos­tu­lui si de infra­na­rea duhov­ni­ceas­ca si trupeasca!
Celui capri­cios si man­dru, care‑i jic­ne­ste pe cei­lalti, i se ras­pun­de prin rau­ta­te si ura raz­bu­na­toa­re. Si aici paca­tul tru­fi­ei si al nepa­sa­rii fata de oameni isi pri­mes­te pla­ta, isi pri­mes­te pedeap­sa. Nici aici nu exis­ta vre­un mij­loc mai radi­cal decat sfan­tul post, decat pocain­ta foar­te adan­ca, sme­ri­ta, si ruga­ciu­nea catre Dum­ne­zeu, fiind­ca numai Dum­ne­zeu poa­te inmu­ia man­dria ome­neas­ca.
Toa­te tul­bu­ra­ri­le din via­ta duhov­ni­ceas­ca si tru­peas­ca, pre­cum si pedep­se­le lega­te de ele, decurg din incal­ca­rea nor­me­lor, legi­lor si regu­li­lor sta­bi­li­te.
De ce au loc toa­te aces­te tulburari? 
Fiind­ca nu ne dam oste­ne­a­la cu noi insi­ne, nu ne edu­cam in fri­ca de Dum­ne­zeu si in dra­gos­tea de aproa­pe­le; fiind­ca ne ina­bu­sim con­sti­in­ta, nu ne lumi­nam duhov­ni­ces­te ratiu­nea, nu ne inta­rim voin­ta, nu doban­dim expe­rien­ta lup­tei con­ti­nue cu paca­tul, cu incal­ca­ri­le regu­li­lor si nor­me­lor vie­tii noas­tre duhov­ni­ces­ti. Via­ta duhov­ni­ceas­ca este via­ta acti­va, trezvi­toa­re, voli­ti­va, orien­ta­ta spre Dum­ne­zeu si oameni – iar aici gla­sul ratiu­nii si cerin­te­lor con­sti­in­tei le apar­ti­ne locul intai.
Cum si cand poa­te si tre­bu­ie sa ridi­ce gla­sul con­sti­in­ta noas­tra, indem­nand voin­ta sa lucre­ze?
Ea tre­bu­ie sa ne fereas­ca de pacat si sa inal­te cu deo­se­bi­re gla­sul dupa fie­ca­re pacat, dupa fie­ca­re fap­ta rea, vred­ni­ca de osan­da, sfa­tu­ind, mus­trand si inde­ma­nan­du-ne sa ne infra­nam in res­tul vie­tii noas­tre de la paca­tul pe care il osandeste.
Ea tre­bu­ie sa mai osan­deas­ca inca o data acel pacat la sfar­si­tul zilei, ina­in­te de cul­ca­re, dupa ruga­ciu­nea de sea­ra, intr-un moment de pocain­ta deo­se­bi­ta pen­tru toa­te paca­te­le zilei ce a tre­cut; tre­bu­ie sa stea de stra­ja si in ziua urma­toa­re, inla­tu­rand putin­ta repe­ta­rii paca­tu­lui cu pri­ci­na; in fine, tre­bu­ie sa osan­deas­ca acest pacat atunci cand vine vre­mea spo­ve­da­niei, cand des­co­pe­ra ina­in­tea lui Dum­ne­zeu si a pre­o­tu­lui sufle­tul nos­tru paca­tos, ranit de paca­te si sufe­rin­te. Daca in acest moment de ras­pun­de­re con­sti­in­ta nu ne va aju­ta sa ne pocaim in mod seri­os, adi­ca nu va putea sa ne osan­deas­ca aspru si nepar­ti­ni­tor, nu vom avea ier­ta­re ade­va­ra­ta nici de la pre­ot, nici de la Dom­nul Dumnezeu.
Dupa ce s‑a pocait la spo­ve­da­nie si s‑a invred­ni­cit de pri­mi­rea Sfin­te­lor Tai­ne, omul tre­bu­ie sa incea­pa a face “roa­de vred­ni­ce de pocain­ta” (Luca 3, 8).
Asta inseam­na ca daca s‑a pocait, de pil­da, pen­tru ca a osan­dit pe cine­va sau a fost rau­vo­i­tor fata de cine­va, acum, la cere­rea con­sti­in­tei, tre­bu­ie sa se infra­ne­ze de la osan­di­re si sa schim­be rea­ua voin­ta cu buna voin­ta fata de aproa­pe­le, apoi sa il aju­te si sa se roa­ge pen­tru el.
Toa­te aces­tea sunt cu putin­ta paca­to­su­lui daca el, dupa ce con­sti­in­ta sa il jude­ca si isi for­mu­lea­za pre­ten­ti­i­le, isi va indrep­ta via­ta nea­ba­tut, cres­cand si inta­rin­du-se duhov­ni­ces­te pe zi ce trece.
Lup­ta cu sine, cu pro­pria paca­to­se­nie, este cea mai grea lup­ta de pe pamant. Daca nu ducem aceas­ta lup­ta sau o ducem fara vla­ga si cre­din­ta, potic­nin­du-ne la tot pasul, paca­te­le noas­tre ne vor inso­ti in via­ta de dupa moar­te, de din­co­lo de mor­mant – si aco­lo vor fi supu­se inda­ta asa-numi­tei jude­cati par­ti­cu­la­re, prin care tre­ce ori­ce raposat.

 

Sfantul Spiridon

Ce inseam­na aceas­ta jude­ca­ta par­ti­cu­la­ra? Inseam­na ca sufle­tul, iesind din trup si recu­nos­cand ca tine de lumea duhov­ni­ceas­ca, dupa ce ajun­ge in aceas­ta lume lumi­noa­sa sim­te puter­nic fap­tul ca nu e potri­vit cu ea, sim­te intu­ne­ri­cul si apa­sa­rea paca­tu­lui, impie­di­ca­rea si orbi­rea sa duhov­ni­ceas­ca, ceea ce ii pri­ci­nu­ies­te gre­le sufe­rin­te si mus­trari de con­sti­in­ta ca urma­re a vie­tii netrai­te cum se cuvi­ne.
Traind pe pamant in trup, sufle­tul paca­to­su­lui pri­ves­te tru­pes­te si sufle­tes­te, nu duhov­ni­ces­te, tot ce il incon­joa­ra, chiar si pe sine insu­si – iar inte­le­ge­rea duhov­ni­ceas­ca a pro­pri­ei fiin­te si a vie­tii sale paca­toa­se ii e inchi­sa, nu este trea­za, des­co­pe­rin­du-i-se abia dupa iesi­rea din trup. Atunci, in lumi­na ves­ni­ci­ei, ince­pe sa se des­fa­soa­re tot zapi­sul fap­te­lor savar­si­te, iar ele incep sa mus­tre, sa cer­te si sa arda sufle­tul, ara­tand intre­gii lumi duhov­ni­ces­ti toa­ta ura­ti­mea, toa­ta sara­cia, toa­ta nele­giu­i­rea vie­tii paman­tes­ti a pacatosului.
Sufe­rin­te­le de dupa moar­te ale con­sti­in­tei duhu­lui paca­tos sunt atat de mari, incat el este gata sa stri­ge: “Mun­ti­lor, pra­bu­si­ti-va pes­te mine! Dea­lu­ri­lor, aco­pe­ri­ti-ma!
Des­pre aceas­ta jude­ca­ta se vor­bes­te si in Sfan­ta Scrip­tu­ra, unde sta scris ca din fap­te­le si din cuvin­te­le noas­tre vom fi gasi­ti drepti sau vom fi osan­di­ti (v. Matei 12, 37).
La jude­ca­ta par­ti­cu­la­ra nu ne va jude­ca si pedep­si Dom­nul cat ne vom jude­ca si pedep­si noi insi­ne; con­sti­in­ta noas­tra ne va jude­ca si pedep­si prin sufe­rin­te pen­tru paca­te­le vie­tii noas­tre paman­tes­ti. Pute­rea vra­j­ma­sa, demo­n­i­ca, va ince­pe sa adan­ceas­ca aces­te invi­nu­iri, amin­tind pe rand paca­te­le vie­tii care s‑a scurs. Inge­rul pazi­tor se impo­tri­vies­te aces­tei puteri, aparandu‑l pe raposat.

 

Pomenire

In aceas­ta lup­ta pen­tru sufle­tul paca­to­su­lui si in ali­na­rea sta­rii lui gre­le aju­ta mult ruga­ciu­nea Bise­ri­cii. “Ruga­ciu­nea voas­tra sa fie pen­tru mine mij­lo­ci­tor la jude­ca­ta lui Dum­ne­zeu“, spu­nea obs­tii sale cuvi­o­sul Efrem Sirul. Milos­ti­vi­rea, dra­gos­tea si ruga­ciu­ni­le tutu­ror rude­lor si apro­pi­a­ti­lor spri­ji­na, de ase­me­nea, sufle­tul rapo­sa­tu­lui, insuflandu‑i nadej­dea in milos­ti­vi­rea lui Dum­ne­zeu pen­tru Jude­ca­ta urma­toa­re, care se va face la cea de‑a Doua Veni­re in lume a Fiu­lui lui Dumnezeu.

Pe lan­ga asta, dupa jude­ca­ta par­ti­cu­la­ra pri­mim o hota­ra­re apar­te a lui Dum­ne­zeu cu pri­vi­re la soar­ta noas­tra si un loc apar­te, unde rama­nem pana la Infri­co­sa­toa­rea Jude­ca­ta.
La aceas­ta Jude­ca­ta ulti­ma, a carei hota­ra­re nimic nu o va mai putea schim­ba, ne vom infa­ti­sa cu totii ina­in­tea Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos. Acum, pe pamant, paca­tu­im in pri­mul rand impo­tri­va Lui: porun­ci­le Lui le cal­cam, dra­gos­tea Lui fata de noi o dis­pre­tu­im, pe “fra­tii” Lui “mai mici” ii stram­to­ram si ii neca­jim. Si atunci cine sa ne jude­ce, daca nu El, Care ne‑a dat totul si nu pri­mes­te de la noi nimic, afa­ra de pacate?
Hris­tos a ascuns de noi vre­mea cand va veni sa ne jude­ce, dar ne‑a des­co­pe­rit pen­tru ce ne va jude­ca – si aceas­ta este prin­ci­pa­lul. Ce mila a lui Dum­ne­zeu si ce man­ga­ie­re pen­tru noi este sa stim dina­in­te pen­tru ce ne va jude­ca Dom­nul! Sti­ind asta, nu ne vom mai putea nici trai, nici muri orbes­te, nu vom mai putea sa ne dezvi­no­va­tim prin necu­noas­te­rea a ceea ce ne asteap­ta din­co­lo de mormant.

 

Ni s‑au dat doua porunci de teme­lie: cea pri­vi­toa­re la dra­gos­tea de Dum­ne­zeu si cea pri­vi­toa­re la dra­gos­tea de aproa­pe­le. Pen­tru neim­pli­ni­rea lor ne va jude­ca Dom­nul. Aces­te porunci sunt de nedes­par­tit in ochii lui Dum­ne­zeu. Daca il vom hrani pe cel fla­mand sau vom da de baut celui inse­tat, facem asta si pen­tru Hris­tos. Daca il imbra­cam pe cel gol sau mer­gem la cel bol­nav, facem asta si pen­tru El.

Infricosatoarea Judecata

In nume­le Lui tre­bu­ie sa facem toa­te fap­te­le dra­gos­tei si milos­ti­vi­rii, fiind­ca Dom­nul Iisus Hris­tos pri­mes­te toa­te fap­te­le noas­tre de milos­ti­vi­re, toa­te fap­te­le iubi­rii nos­tre de aproa­pe­le, ca si cum ar fi facu­te pen­tru El. Dom­nul nu are nevo­ie de fap­te­le aces­tea, dar Se iden­ti­fi­ca cu cei nefe­ri­ci­ti, nevo­ia­si, saraci, para­si­ti, bol­navi, aflati in inchi­soa­re. Ii pare rau de ei, impar­ta­seste neca­zul lor, este nemul­tu­mit cand nu sunt bagati in seama.

Hris­tos este nedes­par­tit de omul sufe­rind tot atat pe cat este porun­ca dra­gos­tei de Dum­ne­zeu nedes­par­ti­ta de porun­ca dra­gos­tei de aproa­pe­le. Man­tu­i­to­rul nu Se des­par­te de cei pen­tru care a var­sat Pre­a­cu­ra­tul Sau San­ge, pen­tur care Si‑a dat sfan­ta Sa viata.
El nu Se des­par­te nici acum de noi, impar­ta­sin­du-ne Tru­pul si san­ge­le Sau prin Tai­na Sfin­tei Impar­ta­sa­nii, adu­can­du-ne prin aceas­ta in uni­re cat se poa­te de stran­sa cu Sine si pre­ga­tin­du-ne ast­fel ne intal­nim cu El cand va veni a doua oara ca sa ne judece.
Aceas­ta Jude­ca­ta vii­toa­re nu o sa fie pen­tru noi infri­co­sa­toa­re daca, dupa cuvan­tul Apos­to­lu­lui, ne vom jude­ca sin­guri fara cru­ta­re si fara par­ti­ni­re (v. I Corin­te­ni 11, 31) in via­ta paman­teas­ca, daca dupa fie­ca­re pacat ne vom pocai asa cum cere con­sti­in­ta, alt­fel spus daca ne vom osan­di sin­guri si, osan­din­du-ne, ne vom indrep­ta, daca ne vom spo­ve­di si impar­ta­si mai des. Infri­co­sa­toa­rea jude­ca­ta a lui Dum­ne­zeu nu va mai fi atat de infri­co­sa­toa­re pen­tru noi daca vom implini nea­ba­tut poru­in­ca Lui pri­vi­toa­re la dra­gos­tea de Dum­ne­zeu si de aproa­pe­le. Atunci nici moar­tea nu ne va ingrozi. Ea va fi nu o pier­de­re, ci un cas­tig. Iar uni­rea cu Hris­tos dupa moar­te va fi si mai depli­na, si mai dori­ta. Amin.


Mun­tii se topesc de la fata Ta
Pre­cum a fost in zile­le lui Noe, asa va fi si veni­rea Fiu­lui Omu­lui; si pre­cum era in zile­le cele mai ina­in­te de potop: man­cau, beau, se insu­rau si se mari­tau, pana in ziua in care a intrat Noe in cora­bie, si n‑au sti­ut pana cand a venit poto­pul si i‑a luat pe toti, asa va fi si veni­rea Fiu­lui Omu­lui” (Matei 24, 37–39).
Totul va fi chiar ca in zile­le lui Noe? Nu, nu chiar totul – dar Dom­nul a spus asta dorind sa ne ara­te ca a Doua Sa Veni­re va fi la fel de napraz­ni­ca, la fel de neas­tep­ta­ta ca si poto­pul: ca un traz­net, ca un ful­ger ni Se va ara­ta Fiul Omu­lui intru sla­va Sa cu toti inge­rii Sai ca sa faca Jude­ca­ta Sa.
De ce am zis ca nu va fi totul chiar ca in zile­le lui Noe? Fiind­ca Dom­nul a lamu­rit: “Inda­ta dupa stram­to­ra­rea ace­lor zile, soa­re­le se va intu­ne­ca si luna nu va mai da lumi­na ei, iar ste­le­le vor cadea din cer si pute­ri­le ceru­ri­lor se vor zgu­dui. Atunci se va ara­ta pe cer sem­nul Fiu­lui Omu­lui si vor plan­ge toa­te nea­mu­ri­le paman­tu­lui si vor vedea pe Fiul Omu­lui venind pe norii ceru­lui cu pute­re si sla­va mul­ta (Matei 24, 20–31).
Iar aces­tei cum­pli­te ara­tari a Lui ii vor pre­mer­ge gro­za­vii, neno­ro­ciri, fiind­ca “se va scu­la neam pes­te neam si impa­ra­tie pes­te impa­ra­tie, si va fi foa­me­te si moli­ma si cutre­mu­re pe alo­curi; dar toa­te aces­tea sunt ince­pu­tul dure­ri­lor (Matei 24, 7–9). “Atunci va fi stram­toa­re mare, cum n‑a fost de la ince­pu­tul lumii pana acum si nici nu va mai fi (Matei 24, 21).
In Apo­ca­lip­sa Sfan­tu­lui Ioan Teo­lo­gul citim des­cri­e­rea ace­lor gro­za­vii, ace­lor sufe­rin­te crun­te, de nedes­cris, care vor ban­tui pe pamant ina­in­tea celei de‑a Doua Veni­re a Dom­nu­lui Iisus Hris­tos. Si atunci va rasu­na deo­da­ta gla­sul cel infri­co­sa­tor al tram­bi­tei Arhan­ghe­lu­lui, de care toa­ta lumea se va cutre­mu­ra. Atunci se va implini pre­zi­ce­rea Sfan­tu­lui Pro­o­roc Isa­ia: “O, de ai rupe ceru­ri­le si Te-ai pogori! Mun­tii s‑ar topi de fata Ta ca de foc, de fata Ta s‑ar cutre­mu­ra nea­mu­ri­le. Tu Te-ai mani­at, fiind­ca am paca­tu­it, si cum ne vom man­tui?” (Isa­ia 64, 1–5).
Atunci se vor implini spu­se­le Dom­nu­lui Iisus Hris­tos: “Amin, amin, gra­iesc voua, ca vine cea­sul si acum este, cand mor­tii vor auzi gla­sul Fiu­lui lui Dum­ne­zeu, si care vor auzi vor invia” (Ioan 5, 25).
Cum va avea loc asta, cum vor invia cei morti? 
Sf Prooroc Iezechiel

Vor invia prin pute­rea lui Dum­ne­zeu: prin voia Lui se vor des­chi­de mor­min­te­le tutu­ror celor rapo­sati din veac, marea se va invi­fo­ra cum­plit si va scoa­te nenu­ma­ra­tii morti ascun­si in ea. Intreg paman­tul se va aco­peri de oase ome­ne­s­ti si va ince­pe lucrul ves­tit de Dum­ne­zeu in vede­nie Sfan­tu­lui Pro­roc Iezechel:

Fost‑a pes­te mine mana Dom­nu­lui, si m‑a scos Duhul Dom­nu­lui, si m‑a pus in mij­lo­cul unui camp, si ace­la era plin de oase de oameni; si m‑a pur­tat impre­ju­rul lor, si iata, erau mul­te foar­te pe fata cam­pu­lui, si iata, usca­te foar­te. “Si a zis catre mine: Fiul omu­lui! Oare vor invia aces­tea?” Si am zis: Doam­ne! Doam­ne! Tu stii aceas­tea. Si a zis catre mine: “Fiul omu­lui! Pro­ro­ces­te spre oase­le aces­tea si sa le zici lor: Oase usca­te, ascul­tati cuvan­tul Dom­nu­lui. Aces­tea zice Dom­nul Dum­ne­zeu oase­lor aces­to­ra: Iata, Eu voi adu­ce intru voi duh de via­ta, si voi da pes­te voi vine, si voi pune pes­te voi car­ne, si voi da intru voi duhul Meu, si veti invia, si veti cunoas­te ca Eu sunt Dom­nul”. Si am pro­ro­cit pre­cum mi‑a porun­cit mie Dom­nul, si s‑a facut glas cand am pro­ro­cit, si iata, cutre­mur s‑a facut, si s‑au apro­pi­at oase­le, fie­ca­re os la inche­ie­tu­ra sa. Si am vazut, si iata, cres­teau pes­te danse­le vine si car­ne, si se intin­dea pie­le pes­te danse­le dea­su­pra, si duh nu era intr-inse­le. Si a zis catre mine: “Pro­ro­ces­te pen­tru duhul, pro­ro­ces­te, fiul omu­lui! Si zi duhu­lui: Aces­tea zice Dom­nul Dum­ne­zeu: Din patru van­turi vino, duhu­le, si sufla pes­te mor­tii aces­tia, si sa invie­ze”. Si am pro­ro­cit pre­cum mi‑a porun­cit mie Dom­nul, si a intrat intr-insii duhul, si au invi­at, si au sta­tut pe picioa­re­le lor mul­ti­me mul­ta foar­te. Si a grai­ti Dom­nul catre mine, zicand: “Fiul omu­lui! Oase­le aces­tea toa­ta casa lui Isra­il este. Aces­tia zic: Usca­tu-s-au oase­le noas­tre, pierit‑a nadej­dea noas­tra si ne-am stins. Pen­tru ace­ea, pro­ro­ces­te si zi: Aces­tea zice Dom­nul: Iata, Eu voi des­chi­de mor­min­te­le voas­tre, si va voi scoa­te din mor­min­te­le voas­tre, popo­rul Meu, si va voi duce pe voi in paman­tul lui Isra­il, si veti cunoas­te ca Eu sunt Dom­nul cand voi des­chi­de Eu mor­man­tu­ri­le voas­tre ca sa va scot pe voi din mor­man­tu­ri­le voas­tre, popo­rul Meu. Si voi da duhul Meu intru voi, si veti invia, si va voi pune pe paman­tul vos­tru, si veti cunoas­te ca Eu sunt Dom­nul. Grait-am, si voi face, zice Dom­nul” (Ieze­chiel 37, 1–14).
Dom­nul i‑a spus in vede­nie Sfan­tu­lui Ioan Teo­lo­gul: “Iata, toa­te le fac noi” (Apo­ca­lip­sa 21, 5). – si El va face tru­puri noi. Tru­pu­ri­le nu vor mai fi ca cele dina­in­te, ci de un soi cu insu­siri necu­nos­cu­te noua, fiind­ca se spu­ne in Scrip­tu­ra ca vor fi tru­puri duhovnicesti.

Apos­to­lul Pavel ne‑a ves­tit des­pre cei ce vor fi vii in ziua infri­co­sa­toa­re a Jude­ca­tii lui Hris­tos. El spu­ne asa: “Iata, tai­na zic voua: nu toti vom adormi, dar toti ne vom schim­ba intr‑o cli­pe­a­la de ochi la tram­bi­ta cea de apoi: caci tram­bi­ta va suna si mor­tii vor invia nestri­ca­cio­si, iar noi ne vom schim­ba – caci se cuvi­ne ca sa se imbra­ce intru nemu­ri­re” (I Corin­te­ni 15, 51–53).

Apocalipsa

Iar ziua Dom­nu­lui va veni ca un fur, cand ceru­ri­le vor pieri cu vuiet mare, sti­hi­i­le, arzand, se vor des­fa­ce, si paman­tul si lucra­ri­le de pe el se vor mis­tui. Deci, daca aces­tea toa­te se vor desfi­in­ta, cat de mult vi se cuvi­ne voua sa umblati intru via­ta sfan­ta si cucer­ni­cie, astep­tand si gra­bind veni­rea zilei Dom­nu­lui, din pri­ci­na care­ia ceru­ri­le, luand foc, se vor nimici, iar sti­hi­i­le, aprin­se, se vor topi! “(II Petru 3, 10–12).

Va avea loc o catas­tro­fa mondi­a­la de nedes­cris. Intrea­ga lume va fi nimi­ci­ta prin­tr-un foc infri­co­sa­tor, de un fel pe care noi nu‑l stim – si atunci va veni ziua in care Dom­nul va face toa­te noi: un nou Ieru­sa­lim, un nou pamant, o noua lume.
Cum­pli­ta vapa­ie ce va cuprin­de toa­te ca un rau de foc ii va tra­ge pe cei invi­ati depar­te-depar­te de pamant, care va arde, ii va tra­ge aco­lo unde se va des­fa­su­ra Infri­co­sa­ta Jude­ca­ta, unde Se va ara­ta pe nori Drep­tul Jude­ca­tor, Dom­nul si Dum­ne­ze­ul nos­tru Iisus Hris­tos, cu toti inge­rii Sai. Si I se vor infa­ti­sa toa­te popoa­re­le, toti oame­nii care au trait vreo­da­ta. Se va lasa un intu­ne­ric ins­pai­man­ta­tor, “soa­re­le se va intu­ne­ca si luna nu va mai da lumi­na ei, iar ste­le­le vor cadea din cer si pute­ri­le ceru­ri­lor se vor zgu­dui” (Matei 24, 29,31) – dar in aceas­ta bez­na va stra­luci o lumi­na neo­bis­nu­i­ta, fiind­ca pe cer se va ara­ta deo­da­ta sem­nul Fiu­lui Omu­lui: Sfan­ta Cru­ce, a carei lumi­na va fi nema­su­rat mai puter­ni­ca decat cea a lumi­na­to­ri­lor ceres­ti care vor fi atunci deja stinsi.
Monastere Saint Antoine le Grand L'apocalypse

Atunci vor plan­ge toa­te nea­mu­ri­le paman­tu­lui si vor vedea pe Fiul omu­lui venind pe norii ceru­ri­lor, cu pute­re si sla­va mul­ta” (Matei 24, 30). Si‑L vor vedea toa­te popoa­re­le pe Cel in Care multi nu au cre­zut, Il vor vedea pe Dom­nul Iisus Hris­tos cei ce L‑au ras­tig­nit, Il vor vedea toti cei ce con­ti­nua sa‑L ras­tig­neas­ca si sa cal­ce in picioa­re San­ge­le Lui nepre­tu­it. Il vor vedea necre­din­cio­sii si se vor cutre­mu­ra, va cadea pes­te ei groa­za de nedes­cris, care‑i va face sa se ascun­da in pes­teri si in rape si sa se roa­ge ca mun­tii sa cada pes­te ei si sa‑i ascun­da de mania Mielului.

Nimic nu‑i va ascun­de insa, fiind­ca ves­ni­ca este drep­ta­tea dum­ne­ze­ias­ca, nea­se­mu­it de mare si desa­var­si­ta, si nimeni nu o poa­te cal­ca fara sa fie pedep­sit; si aceas­ta drep­ta­te, care a fost cal­ca­ta atat de des pe paman­tul nos­tru paca­tos, va stra­luci in intrea­ga lume. Atunci va veni bucu­rie mare pen­tru cei ce toa­ta via­ta au fla­manzit si au inse­tat de drep­ta­te fara s‑o afle in jurul lor. Ei vor prin­de curaj si vor inal­ta cape­te­le, fiind­ca ras­cum­pa­ra­rea lor se va apro­pia (v. Luca 21, 28).
Cu mare bucu­rie, cu sal­ta­re de nedes­cris vor invia toti drep­tii. Cu fri­ca si cutre­mur, cu groa­za nea­se­mu­i­ta vor invia toti cei ce au cal­cat San­ge­le lui Hris­tos, care, nu au cre­zut in El si care au fost foar­te multi la numar – fiind­ca inca din vechi­me Isus, fiul lui Sirah, ara­ta felul in care gan­deau ei: “Intam­pla­tor ne nas­tem, si dupa ce murim e ca si cum n‑am fi fost… si duhul se va var­sa ca aerul cel moa­le” (Inte­lep­ciu­nea lui Solo­mon 2, 2). Nu, nu se va var­sa ca aerul duhul lor, nu va fi ca si cum n‑ar fi fost, ci se vor infa­ti­sa Cum­pli­tu­lui Judecator.
Judecata de apoi
Dom­nul Atot­ti­i­to­rul ii va des­parti pe drepti de cei nedrepti, pe unii ii va pune de‑a dreap­ta Sa, iar pe cei­lalti de‑a stan­ga, si va ros­ti cuvin­te­le pe care le-ati auzit in peri­co­pa evan­ghe­li­ca de astazi. Ii va indrep­tati pe cei care au facut bine­le, care au slu­jit celor nefe­ri­ci­ti si sufe­rinzi, si ii va osan­di, ii va tri­mi­te in chi­nul ves­nic pe cei ce n‑au fost nici­o­da­ta milos­tivi fata de nimeni.
Este nespus de insem­nat lucrul pe care ni l‑a des­co­pe­rit Dom­nul cu pri­vi­re la Infri­co­sa­ta Jude­ca­ta: doar pen­tru fap­te­le milos­ti­vi­rii sau pen­tru lip­sa lor ii va jude­ca El pe oameni. Des­pre alt­ce­va nu‑i va intre­ba, ci va jude­ca dupa cum am avut sau nu impre­u­na-pati­mi­re, mila, dra­gos­te, fata de aproa­pe­le – si aceas­ta va fi inde­a­juns, fiind­ca dra­gos­tea este pli­ni­rea a toa­ta legea lui Hris­tos, iar lip­sa dra­gos­tei este cal­ca­rea aces­tei legi.
Sa ne smin­tim, oare, de fap­tul ca oame­nii lip­si­ti de dra­gos­te vor mer­ge in chi­nul ves­nic? Nu, fiind­ca sin­guri s‑au osan­dit la acest chin. Chiar daca Hris­tos nici n‑ar fi ros­tit infri­co­sa­toa­rea Sa hota­ra­re, ei tot s‑ar fi osan­dit sin­guri la asta. In sti­hi­ri­le dumi­ni­cii de astazi ati auzit ca atunci cand va ince­pe Jude­ca­ta, se vor des­chi­de car­ti­le in care este scris ce a facut fie­ca­re din­tre noi. Aces­te carti sim­bo­li­zea­za ceea ce este inti­pa­rit, fara a se putea ster­ge, in con­sti­in­ta omu­lui. Deo­da­ta i se va perin­da prin fata, intr‑o cli­pi­ta, intrea­ga via­ta care a tre­cut, isi va amin­ti pana in cele mai mici ama­nun­te ori­ce cuvant si fap­ta rea, ori­ce gand necu­vi­os – si le va amin­ti si se va ingrozi.
Oameni care au fost la un pas de moar­te – care, de pil­da, se ine­cau si au fost sal­vati pe neas­tep­ta­te, sau care aproa­pe ca au nime­rit sub roti­le tre­nu­lui – poves­teau ca in cum­pli­ta cli­pa de astep­ta­re a sfr­si­tu­lui li se perin­da prin fata intrea­ga lor via­ta, ince­pand cu fra­ge­da copilarie.
Aceas­ta se poa­te numai fiind­ca tot ce este facut, spus, gan­dit de noi se inti­pa­res­te pe veci in duhul nos­tru, fara a se putea ster­ge. Duhul pas­trea­za aces­te inti­pa­riri, si cand va fi eli­be­rat de lega­tu­ri­le tru­pu­lui, cand tru­pul va deve­ni duhov­ni­cesc, el va des­co­peri ochi­lor duhov­ni­ces­ti ai omu­lui tot ce s‑a intam­plat de‑a lun­gul vie­tii sale. Aceas­ta va fi Infri­co­sa­ta Jude­ca­ta pe care omul o va face sin­gur asu­pra sa. Pro­pri­ul lui duh, pro­pria lui con­sti­in­ta il vor osandi.
Ca ata­re, este foar­te drept si corect ca toti cei ce au facut raul sa fie dati chi­nu­ri­lor ves­ni­ce impre­u­na cu dia­vo­lul si cu inge­rii lui, care s‑au lepa­dat de bine si au deve­nit chin­te­sen­ta a rau­lui. In ves­ni­ca, nes­far­si­ta impar­ta­si­re cu ei vor trai ras­tig­ni­to­rii lui Hris­tos. In aceas­ta impar­ta­si­re, rau­ta­tea si impie­tri­re a lor vor cres­te fara mar­gini. Toc­mai in asta va con­sta nesfr­si­ta lor chinuire.
Iata ce tre­bu­ie sa stim, in ce tre­bu­ie sa cre­dem necon­di­tio­nat, deo­a­re­ce chiar asa se va petre­ce totul. Asa a spus Hri­sots, asa au spus Sfin­ti Lui Apos­toli, asa au spus pro­ro­cii Lui, iar ei nu pot minti.
Si atunci, ce sa facem noi, care avem in fata ochi­lor min­tii pri­ve­lis­tea infri­co­sa­toa­re a Jude­ca­tii? La intre­ba­rea aceas­ta voi ras­pun­de folo­sin­du-ma de cuvin­te­le Sfan­tu­lui Apos­tol Petru: “Drept ace­ea, iubi­ti­lor, astep­tand aces­tea, sar­gu­i­ti-va sa fiti aflati de el in pace, fara pri­ha­na si fara vina, si inde­lun­ga rab­da­re a Dom­nu­lui nos­tru socotiti‑o drept man­tu­i­re(II Petru 3, 14–15).
Sa ne ingri­jim dina­in­te ca Infri­co­sa­toa­rea Jude­ca­ta sa fie pen­tru noi nu gro­za­vie, de nein­du­rat, ci bucu­rie. Sa traim in asa fel ca Infri­co­sa­toa­rea Jude­ca­ta si tram­bi­ta Arhan­ghe­lu­lui sa nu ne spe­rie, ci sa ne adu­ca mare bucu­rie, si sa can­tam can­ta­re Jude­ca­to­ru­lui Ves­nic, Drept, Care va da fie­ca­ru­ia dupa fap­te­le sale. Amin.


Drep­tii se vor bucu­ra, iar paca­to­sii se vor tangui
Pre­cum ful­ge­rul iese de la rasa­rit si se ara­ta pana la apus, asa va fi si veni­rea Fiu­lui Omu­lui, ca unde va fi star­vul, aco­lo se vor adu­na vul­tu­rii” (Matei 24, 27–28).
Des­pre care “starv” este vor­ba aici? Des­pre star­vul” ome­ni­rii, care pana la urma se va impot­moli in paca­te si in necre­din­ta, fiind in ochii lui Dum­ne­zeu ca un hoit care putre­zes­te. Va veni vre­mea cea cum­pli­ta des­pre care Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos a spus: “Fiul Omu­lui, cand va veni, va gasi, oare, cre­din­ta pe pamant?” (Luca 18, 8). Des­pre aceas­ta vre­me a pro­ro­cit si Sfan­tul Apos­tol Pavel in Epis­to­la catre Timotei: 

Si sa stii ca in zile­le din urma vor veni vre­muri gre­le – ca vor fi oame­nii iubi­tori de sine, iubi­tori de argin­ti, lau­da­ro­si, tru­fa­si, huli­tori, neas­cul­ta­tori de parin­ti, nemul­tu­mi­tori, fara cucer­ni­cie, lip­si­ti de dra­gos­te, nein­du­ple­cati, cle­ve­ti­tori, nein­fra­nati, cruzi, neiu­bi­tori de bine, tra­da­tori, necu­vi­in­cio­si, ingam­fati, iubi­o­tri de des­fa­tari mai mult decat iubi­tori de Dum­ne­zeu” (II Timo­tei 3, 1–4).

Cand toa­te aces­tea se vor implini si ome­ni­rea va deve­ni ca un “starv, se vor adu­na vul­tu­rii“. Care “vul­turi“? Nu este vor­ba de pasari: inge­rii raz­bu­na­tori se vor adu­na la acest hoit al ome­ni­rii. In acea zi infri­co­sa­toa­re, la gla­sul tram­bi­tei Arhan­ghe­lu­lui, tot mor­tii vor invia si se vor infa­ti­sa la Infri­co­sa­toa­rea Jude­ca­ta a lui Hristos.
Cum se vor infa­ti­sa, unde se vor infa­ti­sa, ca doar vor fi mul­timi fara numar? Paman­tul intreg nu i‑ar putea cuprin­de. Nu pe pamant va fi aceas­ta Jude­ca­ta Infri­co­sa­to­re, fiind­ca pe pamant si in tot uni­ver­sul se va petre­ce atunci o catoas­tro­fa cum­pli­ta, pe care nici nu ne‑o putem inchi­pui: tot uni­ver­sul va fi nimi­cit, ca arde, va pieri in fla­cari. Mun­tii se vor mis­ca din loc, insu­le­le vor dis­pa­rea, va avea loc un cutre­mur nemai­va­zut. Si daca necre­din­cio­sii vor vrea in acea zi sa sca­pe, daca vor stri­ga mun­ti­lor: “Cadeti pes­te noi!” si dea­lu­ri­lor: “Aco­pe­ri­ti-ne!” (v. Luca 23, 30), nu vor avea unde sa fuga. Nici un loc de pe pamant nu‑i va putea ada­pos­ti, fiind­ca totul va fi nimicit.

Va fi ceea ce a pre­zis demult Pro­ro­cul Daniel. El scrie lucruri uimi­toa­re. Uimi­tor e si fap­tul ca inca din vechi­me Dum­ne­zeu a des­co­pe­rit oame­ni­lor cum se va inche­ia exis­ten­ta uni­ver­su­lui si a nea­mu­lui omenesc.
Apocalipsa St. Antoine

Am pri­vit pana cand au fost ase­za­te sca­u­ne, si s‑a ase­zat Cel Vechi de zile; imbra­ca­min­tea Lui era alba ca zapa­da, iar parul capu­lui Sau curat ca lana; tro­nul Sau – fla­cari de foc, iar roti­le lui – foc arza­tor. Un rau de foc se var­sa si iesea din el; mii de mii Ii slu­jeau si miri­ar­de de miri­a­de sta­teau ina­in­tea Lui. Jude­ca­to­rul S‑a ase­zat si au fost des­chi­se car­ti­le” (Daniel 7, 9–10) – car­ti­le in care sunt inscri­se toa­te fap­te­le oamenilor.

Judecata
Care sunt car­ti­le aces­tea? Bine­in­te­les, nu carti scri­se, de care Dum­ne­zeu, Cel Netru­pesc si Atot­sti­u­tor, nu are nevo­ie, ci car­ti­le con­sti­in­tei fie­ca­rui om, fiind­ca in acea zi infri­co­sa­to­re a Jude­ca­tii se vor des­chi­de car­ti­le constiintelor,
si fie­ca­re isi va amin­ti deo­da­ta, pana in cele mai mici ama­nun­te, tot ce a facut in fie­ca­re zi a vie­tii sale; va vedea cu groa­za toa­ta paca­to­se­nia cum­pli­ta a sufle­tu­lui sau, isi va amin­ti tote fap­te­le sale rele, toa­te cuvin­te­le paca­toa­se pe care le‑a ros­tit lim­ba sa.
Atunci se va ara­ta pe cer sem­nul Fiu­lui Omu­lui. Care semn? Sem­nul cel lumi­nat al Cru­cii lui Hris­tos. “Atunci se va ara­ta pe cer sem­nul Fiu­lui Omu­lui si vor plan­ge toa­te nea­mu­ri­le paman­tu­lui si vor vedea pe Fiul Omu­lui venind pe norii ceru­lui, cu pute­re si sla­va mul­ta” (Matei 24, 30–31).
Vor fi adu­nati, toti cei curati si drepti, pen­tru care aces­ta zi nu va fi groaz­ni­ca, infri­co­sa­toa­re, ci va fi zi de mare bucu­rie: ei Il vor intam­pi­na pe Dom­nul cu mare bucu­rie, nu cu fri­ca groaz­ni­ca de care vor fi plini cei ase­zati de Dom­nul Iisus Hris­tos de‑a stanga.

Judecata 2

Ce se va intam­pla cu nefe­ri­ci­tii ase­zati de‑a stan­ga? Va fi plan­ge­re mare, care va umple intrea­ga lume. Vor cur­ge rauri si mari de lacri­mi. Scra­s­ni­rea din­ti­lor va fi ca tune­tul, fiind­ca toti vor vedea sem­nul Fiu­lui Omu­lui, fiind­ca toti Il vor vedea pe Jude­ca­to­rul lumii, al Carui nume l‑au necin­stit, in Care n‑au cre­zut – Il vor vedea si se vor cutre­mu­ra, Il vor vedea si vor stri­ga cu jale, Il vor vedea si vor plan­ge cu lacri­mi de san­ge, Il vor vedea si vor scra­sni din din­ti, Il vor vedea si isi vor smul­ge parul din cap, se vor bate in piept. Il vor vedea pe Dom­nul Iisus Hris­tos ca Jude­ca­tor al lumii arhi­e­re­ii Ana si Caia­fa, care L‑au ras­tig­nit. Il va vedea Pilat, Il vor vedea osta­sii care au batut piroa­ne in mai­ni­le si in picioa­re­le Lui. Il va vedea osta­sul ce I‑a stra­puns cu lan­cea ini­ma. Il vor vedea si va cadea pes­te ei groa­za de nedescris.

Irod il va vedea pe Inai­te-Mer­ga­to­rul Ioan, caru­ia el i‑a taiat capul, stand lan­ga Dom­nul Iisus. Impa­ra­tii romani, care i‑au pri­go­nit cum­plit pe cres­tini, vor vedea nenu­ma­ra­te­le cete ale muce­ni­ci­lor impur­pu­rati de san­ge, pe care i‑au chi­nu­it pen­tru cre­din­ta in Dom­nul Iisus Hris­tos, pen­tru cuvan­tul lui Hristos.
Impa­ra­tul Iuli­an Apos­ta­tul Il va vedea in lumi­na dum­ne­ze­ias­ca si in cum­pli­ta Lui mari­re pe Jude­ca­to­rul Ato­tpu­ter­nic, al Carui nume a vrut sa‑l stear­ga, din amin­ti­rea lumii ca sa sta­tor­ni­ceas­ca in locul ei pome­ni­rea dum­ne­ze­i­lor sai mincinosi.
Nenu­ma­ra­te­le cete ale desfra­na­ti­lor vor vedea cete­le lumi­noa­se ale fecio­rel­ni­ci­lor, in frun­tea caro­ra va fi Sfan­tul Ioan Teo­lo­gul – cete de oameni in hai­ne albe, avand pe cap cununi de lumi­na; le vor vedea, vor pri­ce­pe mur­da­ria sufle­tu­lui si ini­mii lor si vor cadea intr‑o dezn­a­dej­de nemar­gi­ni­ta. Pre­a­cur­va­rii isi vor vedea soti­i­le si sotii pe care i‑au ranit atat de adanc. Talha­rii ii vor vedea pe cei pe care i‑au ucis; hotii ii vor vedea pe sar­ma­nii caro­ra le-au luat ulti­mul banut, vor pri­ce­pe sufe­rin­te­le pe care le-au pri­ci­nu­it, vor vedea cat de mult a deca­zut vred­ni­cia lor omeneasca.
Cei rai de gura ii vor vedea pe oame­nii ce si-au pazit cura­tia lim­bii, ii vor vedea imbra­cati in hai­ne albe pe marii nevo­i­tori care s‑au lup­tat intot­dea­u­na cu lim­ba lor, ii vor vedea pe sfin­tii din ale caror guri ieseau numai cuvin­te hari­ce si nici­o­da­ta cuvin­te rele, bles­te­me si min­ciuni. Vor vedea toa­te aces­tea cle­ve­ti­to­rii, si focul iadu­lui le va aprin­de limbile.
Si va ince­pe Jude­ca­ta, aspra si dreap­ta, si se va implini ceea ce ne‑a spus Iisus Hris­tos: “Feri­ci­ti cei ce fla­manzesc si inse­to­sea­za de drep­ta­te, ca ace­ia se vor satu­ra!” (Matei 5, 6).
Cum poa­te omul sa tra­ias­ca fara drep­ta­te? Ini­ma cura­ta nazu­ies­te catre drep­ta­te. Cat de nesu­fe­ri­ta ii e nedrep­ta­tea, cat de mult o chi­nu­ie nedrep­ta­tea! Iar daca pe noi, care sun­tem plini de nedrep­ta­te, ne chi­nu­ie atat de mult nedrep­ta­tea lumii, ce sa mai spu­nem de Dum­ne­zeu, Care a pri­vit mii de ani gro­za­vi­i­le nedrep­ta­tii ome­ne­s­ti? Daca ini­ma noas­tra nu poa­te rab­da ca rau­fa­ca­to­rii plini de neo­me­nie sa rama­na nepe­dep­si­ti, oare Drep­tul Dum­ne­zeu nu cere aceas­ta Infri­co­sa­ta Judecata?
Si va fi, va fi Jude­ca­ta, fiind­ca drep­ta­tea tre­bu­ie sa tri­um­fe nea­pa­rat, si dupa nimi­ci­rea lumii prin foc totul va fi facut din nou (v. Apo­ca­lip­sa 21, 5). Vom trai intr‑o lume noua, unde va locui drep­ta­tea, sfan­ta si ves­ni­ca drep­ta­te, unde nu va fi min­ciu­na si rau­ta­te, unde nu va mai fi nici moarte.
Pe multi obraz­nici ii nemul­tu­mes­te ide­ea aces­tei Jude­cati. “Cum asa, spun ei, pen­tru mici­le noas­tre paca­te lumes­ti sa fim osan­di­ti la chi­nuri ves­ni­ce? Unde este drep­ta­tea?” Toc­mai aici se vede marea drep­ta­te dum­ne­ze­ias­ca: paca­to­sii s‑au osan­dit sin­guri la chi­nuri ves­ni­ce neiubindu‑L pe Dom­nul si faca­to­rul lor, nepu­nand ca lege a vie­tii lor porun­ci­le Lui: fie ca L‑au urat, la fel ca fari­se­ii, car­tu­ra­rii si arhi­e­re­ii, fie ca au fost cu desa­var­si­re nepa­sa­tori fata de El si ras­tig­ni­rea Fiu­lui lui Dum­ne­zeu nu i‑a mis­cat deloc.

judgement

Multi au ales nu calea dra­gos­tei, ci calea imbo­ga­ti­rii, calea laco­mi­ei de averi, a slu­ji­rii tru­pu­lui, a slu­ji­rii dia­vo­lu­lui – fiind­ca de la dia­vol sunt pati­mi­ri­le si pofte­le noas­tre. Ei bine, daca ati ales de buna­vo­ie calea slu­ji­rii dia­vo­lu­lui, calea rau­lui, si a urii, mer­geti in focul ves­nic, la dia­vol, unde‑i teme­iul rau­lui, al urii si al nedrep­ta­tii. Chi­nul lor ves­nic va con­sta in fap­tul ca rau­ta­tea lor va spori tot mai mult, tinzn­ad spre rau­ta­tea dia­vo­lu­lui. Oare nu s‑au osan­dit sin­guri la aces­te chi­nuri? Si oare nu e drept ca toti cei curati cu ini­ma si drepti sa pri­meas­ca ras­pla­ta bucu­ri­ei ves­ni­ce, a bucu­ri­ei impar­ta­si­rii cu insu­si Dum­ne­zeu, cu Tatal si cu Fiul si cu Sfan­tul Duh intru Ima­pa­ra­tia lui Dumnezeu?

Iata, v‑am des­cris ziua cea infri­co­sa­toa­re ca sa va cutre­mu­rati, ca sa pri­ce­peti si sa cunoas­teti ca doar prin sfan­ta pocain­ta ne putem ster­ge paca­te­le fara numar. V‑am vor­bit des­pre asta fiind­ca mai­ne ince­pe Pos­tul Mare – vre­me de pociain­ta si de man­tu­i­re. Deci amin­ti­ti-va acest lucru si ince­peti, cu aju­to­rul inge­ru­lui pazi­tor, calea pocain­tei voas­tre. Amin.
Dis­tri­bu­ie:

Un rãspuns la Sfântul Luca al Crimeei – Cuvinte la Infricoşata Judecatã

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: