Sfânta Împãrtãşanie

SFANTA IMPARTASANIE

Sfan­ta Impar­ta­sa­nie este de mare folos omu­lui, daca se impar­ta­seste cu ade­va­rat cu cre­din­ta, cu pre­ga­ti­re si cu dez­le­ga­rea duhov­ni­cu­lui. Ca cel ce se apro­pie cu nevred­ni­cie, osan­da isi ia, ca foc este care arde pe cei nevred­nici – ai vazut ce spu­ne in ruga­ciu­ni­le dina­in­te de impartasanie.
– Cine se poa­te imparatsi ?
– Cine are via­ta cura­ta, nepri­ha­ni­ta; cine are sti­in­ta gan­du­lui sau cura­ta, cine nu are impe­di­men­te cano­ni­ce si este dez­le­gat de duhov­nic, poa­te sa se impar­ta­seas­ca, iar cine nu este mar­tu­ri­sit si dez­le­gat de duhov­nic si n‑a facut cano­nul dat, nici nu se poa­te apro­pia de impar­ta­sa­nie. Ca si o data in an de se va impar­ta­si, ca Iuda este, care o data s‑a impar­ta­sit si a intrat sata­na in el si l‑a van­dut pe Domnul.
Daca nu‑i vred­nic cine­va, nici o data pe an sa nu se impar­ta­seas­ca. Ai vazut ce zice in Cuvan­tul 53, Sfan­tul Ioan Gura de Aur : ” … Si voi pre­o­ti­lor, care dati Pre­a­cu­ra­te­le Tai­ne, nu mica mun­ca zace asu­pra voas­tra, daca sti­ti pe cine­va nevred­nic, de‑l veti impar­ta­si cu aces­te preain­fri­co­sa­toa­re si preasfin­te si dum­ne­ze­ies­ti Taine. 
Si daca te temi tu, o pero­tu­le, ca cel ce vine la tine este sache­lar, adi­ca gene­ral, sau ipat, adi­ca pre­fect, sau voie­vod sau cel ce este cu coroa­na pe cap, adi­ca impa­rat, si te temi ca se va supa­ra ca nu‑i dai Impar­ta­sa­nia, daca te temi tu, adu‑l la mine ! Tot tru­pul meu il voi da sa‑l arda, mai ina­in­te de a da Tru­pul cel Preas­fant si Pre­a­cu­rat celui nevred­nic. Tot san­ge­le meu il voi var­sa mai ina­in­te de a da San­ge­le, atat de infri­co­sat si Preas­fant la cel ce nu‑i vrednic “. 
Iar daca s‑a cura­tit si s‑a pre­ga­tit dupa ran­du­ia­la cano­ni­ca a Bise­ri­cii lui Hris­tos prin mar­tu­ri­si­re, si a facut cano­nul cuve­nit, sa se apro­pie cu fri­ca si cutremur.
– Ce ne puteti spu­ne de impar­ta­sa­nia copi­i­lor pana la var­sta de sap­te ani ? Nece­si­ta spovedanie ?
– Copi­ii cei nevi­no­vati pana la var­sta de cinci ani, este bine sa‑i impar­ta­si­ti, daca se poa­te, si in fie­ca­re Dumi­mi­ca. Iar copi­ii de 6 – 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spo­ve­di­ti si apoi impar­ta­si­ti, ca astazi copi­ii vad si aud mul­te smin­teli, in casa, la tele­vi­zor si pes­te tot, nefi­ind supra­ve­ghe­ati de parinti.
La fel si des­pre cei batrani si bol­navi zice Sfan­tul Sime­on al Tesa­lo­ni­cu­lui : ” Cei batrani si bol­navi, care nu au impe­di­men­te cano­ni­ce, este bine sa se impar­ta­seas­ca mai des si in sar­ba­to­ri­le mari “.
Tot­dea­u­na, ina­in­te de a te impar­ta­si, dupa ce ti-ai facut meta­ni­i­le, dupa ce ai para­sit paca­tul si ti-ai facut cano­nul dat de pre­ot, ina­in­te de a te impar­ta­si trei zile cel putin n‑ai voie sa bei vin nici sa mananci de dul­ce sau cu unt­de­lemn. Iar in afa­ra pos­tu­lui, fara spo­ve­da­nie, fara canon si fara o sap­ta­ma­na de post sau macar trei zile nu te poti impar­ta­si. Cel putin trei zile ina­in­te de a te impar­ta­si sa nu mananci cu unt­de­lemn si sa nu bei vin; numai man­ca­re usca­ta. Asa este ran­du­ia­la cu Sfan­ta Impar­ta­sa­nie, fratilor.
– Spu­neti-ne ceva des­pre impar­ta­sa­nia calu­ga­ri­lor, des­pre dea­sa impartasanie.
– Calu­ga­rii din manas­tiri, daca au duhov­nic bun, sa se spo­ve­deas­ca cat mai des. La noi spo­ve­da­nia, cum vedeti, e o data pe sap­ta­ma­na, vine­rea. Da, am calu­gari foar­te treji, care vin de doua-trei ori pe sap­ta­ma­na la mar­tu­ri­si­re : ” Parin­te, n‑am fost la Utre­nie; parin­te, am ramas in urma cu cano­nul; parin­te, am man­cat ina­in­te de masa “, sau te miri ce. Daca il mus­tra con­sti­in­ta, el vine, ii pui mana pe cap, il dez­legi si se usureaza.
Asa ca si calu­ga­rii batarni si bol­navi se pot impar­ta­si o data pe sap­ta­ma­na; cei­lalti, daca le da voie duhov­ni­cul, se pot impar­ta­si, cel mai rar, la patru­zeci de zile, cel mai potri­vit, o data pe luna.
– Dar avem vre­un temei la Sfin­tii Parin­ti pen­tru impar­ta­sa­nia la patru­zeci de zile ?
– Da, avem la Sfan­tul Sime­on al tesa­lo­ni­cu­lui. El zice ca o data la patru­zeci de zile fie­ca­re sa se pre­ga­teas­ca si sa se impar­ta­seas­ca, daca n‑are vreo opri­re cano­ni­ca. Este pacat care te opres­te dou­a­zeci de ani de la impartasanie.
In caz de moar­te, daca vezi ca omul este gata, ii dai impar­ta­sa­nia. Nu‑l mai poti opri in caz de moar­te; iar daca nu moa­re si mai tra­ies­te, face in con­ti­nu­a­re cano­nul dat. Asa sa stiti.
– Se poa­te impar­ta­si cine­va fara sa se spovedeasca ?
‑Nu. Nici­o­da­ta. Si in caz de moar­te si de alt­ce­va, nu. Intai spo­ve­da­nia si apoi sa se impartaseasca.
– Dar de cate feluri este Sfan­ta Impar­ta­sa­nie ? In cate feluri ne putem impartasi ?
– Impar­ta­si­rea cu Pre­a­cu­ra­te­le Tai­ne este cea mai infri­co­sa­ta, cea mai buna si cea mai sfan­ta. A te impar­ta­si cu Tru­pul si San­ge­le Dom­nu­lui, zice Man­tu­i­to­rul : Cine manan­ca Tru­pul Meu si bea San­ge­le Meu, intru Mine petre­ce si Eu intru dansul. 

CELE CINCI FELURI DE IMPARTASIRI

Ne putem impar­ta­si cu ade­va­rat in cinci feluri, in Bise­ri­ca lui Hristos. 
Pri­ma impar­ta­si­re si cea mai impor­tan­ta este cea cu Tru­pul si San­ge­le Domnului. 
A doua cale de impar­ta­si­re, dupa Mare­le Vasi­le, este impar­ta­si­rea duhov­ni­ceas­ca pe calea ruga­ciu­nii celei gan­di­toa­re a ini­mii. Poti sa vii in bise­ri­ca si chiar daca esti oprit de pre­ot sa te impar­ta­ses­ti pe cati­va ani, te poti impar­ta­si de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea ruga­ciu­nii. Daca vii in bise­ri­ca si zici ruga­ciu­nea ” Doam­ne Iisu­se Hris­to­ae, Fiul lui Dum­ne­zeu, milu­ies­te-ma pe mine paca­to­sul “, cu toa­ta ini­ma, de cate ori ai sus­pi­nat dupa nume­le lui Iisus, de ata­tea ori te-ai impar­ta­sit, ca si cel ce a luat cu lin­gu­ri­ta Sfin­te­le Taine.
Aceas­ta este impar­ta­si­rea pe calea ruga­ciu­nii celei gan­di­toa­re a ini­mii, cu care omul poa­te reu­si sa se impar­ta­seas­ca de mul­te ori pe zi, nu numai o data, cu ace­ea­si pute­re cu care se impar­ta­seste si cel cu lin­gu­ri­ta din Sfan­tul Potir.
Al tre­i­lea fel de impar­ta­si­re este pe calea lucra­rii porun­ci­lor lui Hris­tos. Man­tu­i­to­rul a spus sa pos­tim, ne‑a ara­tat cum sa pos­tim; a zis sa ne rugam, ne‑a ara­tat cum sa ne rugam; a spus sa pri­mim pe cel strain, sa ada­pam pe cel inse­tat, sa hra­nim pe cel fla­mand, sa cer­ce­tam pe cei inchi­si si sa ier­tam pe cei ce ne gresesc.
Cand facem aces­te porunci, ne impar­ta­sim pe calea lucra­rii porun­ci­lor lui Hris­tos. Aces­ta este al tre­i­lea fel de impar­ta­si­re. Si cu aceas­ta te poti impar­ta­si de mul­te ori pe zi, de cate ori ai lucrat porun­ci­le lui Hristos.
Auzi ce spu­ne dum­ne­ze­ies­cul Maxim in Filo­ca­lie : ” Hris­tos sta ascuns in porun­ci­le Sale. Cine face o porun­ca il pri­mes­te pe Hris­tos. Si nu numai pe Hris­tos, ci toa­ta Sfan­ta Tre­i­me “. Si auzi ce spu­ne Scrip­tu­ra : Cel ce Ma iubes­te pe Mine si are porun­ci­le Mele, si le pazes­te pe ele, Eu si Tatal vom veni si lacas la dan­sul vom face.
Clar ! Nu numai Fiul, ci si Tatal vine. Si unde‑i Tatal si fiul pe toa­ta Sfan­ta TRe­i­me o pri­mes­te ace­la care lucrea­za porun­ci­le lui Dum­ne­zeu, macar de ar fi oprit de la Sfan­ta Impar­ta­sa­nie de vre­un pre­ot. Inte­le­geti ? Acesta‑i al tre­i­lea chip de impar­ta­si­re pe cale lucra­rii poruncilor.
A patra impar­ta­si­re este prin auz. Cum ? Eu sunt oprit de pre­ot pe ata­tia ani de la impar­ta­si­re, fie ca sunt feme­ie sau bar­bat. Dar merg la bise­ri­ca si ascult cu evla­vie Sfan­ta Litur­ghie, Apos­to­lul, Evan­ghe­lia, Heru­vi­cul, Axio­nul, si pre­di­ca pre­o­tu­lui. Daca ascult cu evla­vie cuvan­tul Dom­nu­lui, de cate ori am luat un inte­les duhov­ni­cesc prin auz, de ata­tea ori m‑am impar­ta­sit cu Hristos.
Aceas­ta este impar­ta­si­rea prin urechi, al patru­lea fel de impar­ta­si­re. Si Apos­to­lul spu­ne clar : Cre­din­ta vine prin auz si auzul prin cuvan­tul lui Dum­ne­zeu. Tu pri­mes­ti cu lin­gu­ri­ta pe Hris­tos; eu il pri­mesc prin urechi, cand ascult cu evla­vie Sfan­ta Litur­ghie, can­ta­ri­le si pre­di­ca pre­o­tu­lui. Si ma impar­ta­sesc de mii de ori pe zi, fara sa stii tu. 
Tu poa­te, daca nu te-ai pre­ga­tit bine, spre osan­da pri­mes­ti Sfan­ta Impar­ta­sa­nie. iar eu, daca stau cu cre­din­ta, ca vame­sul, in Bise­ri­ca si ascult cu evla­vie slu­j­ba, ma impar­ta­sesc prin urechi. Aces­ta este al patru­lea fel de impartasire.
Al cin­ci­lea fel de impar­ta­si­re este pe calea miri­de­lor, a par­ti­ce­le­lor ce se scot pen­tru noi la Sfan­ta Litur­ghie. De ace­ea nu putem pune la Sfan­ta Litur­ghie pe cei betivi, pe cei ce inju­ra, pe cei ce tra­iesc necu­nu­nati, pe sec­tari, pe cei ce se sinu­cid. Pen­tru ca acea par­ti­ci­ca care se scoa­te, repre­zin­ta fata ace­lui suflet.
Aces­te par­ti­ce­le se sfin­tesc la Sfan­ta Epi­cle­za, prin invo­ca­rea Duhu­lui Sfant si, la sfar­si­tul slu­j­bei, dupa ce s‑a pus in potir par­tea cu Iisus, si se zic cuvin­te­le : ” Pli­ni­rea paha­ru­lui cre­din­tei Duhu­lui Sfant “, apoi se pun si par­ti­ce­le­le ce se scot pen­tru cre­din­cio­si. In dum­ne­ze­ies­cul San­ge din Sfan­tul Potir este Tru­pul si San­ge­le lui Hris­tos viu.
Din pres­cu­ra a patra se scot par­ti­ce­le pen­tru vii, din a cin­cea pen­tru morti si le tra­ge in Sfan­tul Potir. Din aces­te par­ti­ce­le ca fai­na, ce s‑au ada­pat cu dum­ne­ze­ies­cul San­ge in Potir, ata­tea mii si mili­oa­ne de sufle­te au pri­mit impar­ta­si­rea si comu­niu­nea direct cu Iisus Hris­tos, cu Tru­pul si San­ge­le Lui.
Aces­tea patru din urma sunt cai de impar­ta­si­re, pe calea lucra­rii fap­te­lor bune, dar nu inlo­cu­ies­te pe cea din­tai. Numai o impar­ta­si­re tem­po­ra­ra si in caz de ceva, tot tre­bu­ie sa se impar­ta­seas­ca cu Tru­pul si San­ge­le Dom­nu­lui, cu Pre­a­cu­ra­te­le Taine.
Iata asa ne putem impar­ta­si in cinci feluri in Bise­ri­ca Universala.
– Daca un neo­pro­tes­tant se impar­ta­seste pe cele patru cai, dar nu se impar­ta­seste cu Tru­pul si San­ge­le Man­tu­i­to­ru­lui, poa­te avea nadej­de de mantuire ?
– Nu ! Nu are nici o valoa­re, pen­tru ca este rupt de Bise­ri­ca lui Hris­tos si nu are Darul pre­o­ti­ei. Ace­la ii sec­tar, om rata­cit. Asa‑i, mai baie­te ! Nu putem noi schim­ba ceea ce a inte­me­iat Hris­tos pen­tru toa­ta lumea. El a zis : Luati, man­cati, aces­ta este Tru­pul Meu; beti din­tru aces­ta toti, aces­ta este san­ge­le Meu … ( Ioan 6,53 )
De ce v‑am spus des­pre Sfan­ta Impar­ta­sa­nie ? Este bine sa va pre­ga­ti­ti, mama. Fra­ti­i­le voas­tre de la tara, macar in pos­turi si macar o data la patru­zeci de zile sa va impartasiti.

DESPRE IUBIREA DE ARGINT 

Pre­cum dra­gos­tea cres­ti­na este rada­ci­na tutu­ror fap­te­lor bune, asa si iubi­rea de argint este rada­ci­na tutu­ror rau­ta­ti­lor. Vezi ca Apos­to­lul Pavel n‑a numit alta fap­ta rea rada­ci­na a tutu­ror rau­ta­ti­lor, decat numai iubi­rea de argint. Aceas­ta se por­ne­ste din ura si din dis­pret fata de fra­te­le tau, iar dra­gos­tea care este cea mai mare din­tre toa­te vir­tu­ti­le si lega­tu­ra desa­var­si­rii, a numit‑o mai­ca si izvor a toa­ta fap­ta buna.
Pen­tru aceas­ta Man­tu­i­to­rul a spus : Cea mai mare porun­ca din Lege si cea din­tai este sa iubes­ti pe Dom­nul Dum­ne­ze­ul tau din toa­ta ini­ma ta, din tot cuge­tul tau si cu toa­ta pute­rea ta. Zicand ” ini­ma “, ” cuget ” si ” pute­re “, Man­tu­i­to­rul a cuprins deo­da­ta cele trei parti ale omului.
Prin ini­ma a cuprins sufle­tul, prin cuge­ta­re a cuprins min­tea, iar prin vir­tu­te ( pute­re ) a cuprins tru­pul. deci toa­ta fiin­ta omu­lui tre­bu­ie sa se con­to­peas­ca in dra­gos­tea lui Dumnezeu.
Iar cand a fost vor­ba de dra­gos­tea de aproa­pe­le, a zis a doua porun­ca ase­me­nea cu cea din­tai : Sa iubes­ti pe aproa­pe­le tau ca pe tine insuti.
Dra­gos­tea lui Dum­ne­zeu nu are limi­te, adi­ca din toa­ta pute­rea, din tot cuge­tul, din toa­ta vir­tu­tea; iar iubi­rii de aproa­pe­le, i‑a pus mar­gi­ne : sa‑l iubes­ti atat cat te iubes­ti pe tine. Pen­tru ca aces­ta este ce spu­ne alta Evan­ghe­lie : Cine iubes­te pe tata sau p eso­ra sau pe fra­te mai mult decat pe Mine, nu este vred­nic de Mine. Nu a spus ca nu‑i voie sa iubes­ti, ci daca iubes­ti pe aproa­pe­le mai mult decat pe Dumnezeu.