Femeia ca un simbol al lui Hristos

Feme­ia ca un sim­bol al lui Hris­tos

de epi­sco­pul Niko­lai Velimirovici 

Cele zece dra­h­me: Dom­nul sub infa­ti­sa­rea unei femei 

Puteti cre­de ca Man­tu­i­to­rul Hris­tos s‑a infa­ti­sat pe Sine sub infa­ti­sa­rea unei femei, in doua din para­bo­le­le Sale? Una este cea a feme­ii ce a luat trei masuri de fai­na si a facut alu­at. Dar mai intai sa vor­bim des­pre cea­lal­ta, in care Dom­nul ne spu­ne des­pre feme­ia care a avut zece dra­h­me si a pier­dut una. Aces­tea sunt cele mai tai­ni­ce din­tre toa­te para­bo­le­le Man­tu­i­to­ru­lui. Deo­a­re­ce para­bo­la dra­h­mei pier­du­te este scur­ta, o vom cita in intregime. 

Sau care feme­ie, avand zece dra­h­me, daca pier­de o dra­h­ma, nu aprin­de lumi­na si nu matu­ra casa si nu cau­ta cu gri­ja pana ce o gaseste? Si gasind‑o, chea­ma pri­e­te­ne­le si veci­ne­le sale, spu­nan­du-le: Bucu­rati-va cu mine, caci am gasit dra­h­ma pe care o pier­du­sem (Luca 15:8–9)

La pri­ma pri­vi­re aceas­ta para­bo­la pare atat de sim­pla, sau chiar nai­va, incat nu il impre­sio­nea­za pe citi­to­rul Evan­ghe­li­ei. De fapt, in aceas­ta para­bo­la sim­pla ni se dezva­lu­ie tai­na universului. 

Daca o luam in mod lite­ral, star­ne­ste nedu­me­ri­rea. Feme­ia a pier­dut doar o dra­h­ma. Chiar si zece dra­h­me nu repre­zin­ta o suma mare; de fapt, o feme­ie care are doar zece dra­h­me tre­bu­ie sa fie foar­te sara­ca. Sa pre­su­pu­nem, ina­in­te de toa­te, ca gasi­rea dra­h­mei pier­du­te a insem­nat un mare cas­tig pen­tru ea. Si totu­si se pre­zin­ta ca un para­dox, caci cum se face ca, desi fiind atat de sara­ca, ea aprin­de lam­pi­le, matu­ra casa si isi chea­ma toa­te pri­e­te­ne­le si veci­ne­le pen­tru a‑i impar­ta­si bucu­ria? Si totul pen­tru o sin­gu­ra dra­h­ma! O ase­me­nea pier­de­re de timp – aprin­de­rea unei luma­nari si pune­rea casei in ordi­ne, ina­in­te de toa­te! Mai apoi, daca isi invi­ta veci­ne­le, este sili­ta, potri­vit obi­ce­iu­lui orien­tal, sa le ofe­re ceva de man­cat si de baut, o chel­tu­ia­la de loc mica pen­tru o feme­ie sara­ca. Sa nu faca ast­fel ar insem­na igno­ra­rea unui obi­cei neschimbator. 

Alta obser­va­tie impor­tan­ta este ca ea nu invi­ta doar o sin­gu­ra feme­ie care­ia i‑ar putea oferi dul­ciuri, fapt ce nu ar fi impli­cat chel­tu­ieli mari. Ci a invi­tat mul­te pri­e­te­ne si veci­ne, si chiar de le-ar fi intre­ti­nut modest, chel­tu­ia­la ar fi depa­sit cu mult valoa­rea dra­h­mei pe care a gasit‑o. De ce ar tre­bui ea sa cau­te dra­h­ma cu ata­ta sar­gu­in­ta si sa se bucu­re la afla­rea ei, doar pen­tru a o pier­de in alt fel? Daca incer­cam sa inte­le­gem aceas­ta para­bo­la in mod lite­ral, nu se potri­ves­te in cadrul vie­tii coti­die­ne, ci lasa sen­za­tia a ceva exa­ge­rat si de nein­te­les. Deci sa incer­cam sa aflam sen­sul ei mis­tic sau ascuns. Cine este feme­ia? Si de ce este o feme­ie si nu un bar­bat, cand un bar­bat este mai pre­dis­pus la a pier­de bani in cadrul obis­nu­it al vie­tii? A cui casa este cea pe care o cura­ta si umple de lumi­na? Cine sunt pri­e­te­ne­le si veci­ne­le ei? Daca cau­tam dupa inte­le­sul duhov­ni­cesc al para­bo­lei, in locul celui lite­ral, vom gasi ras­pun­su­ri­le la aces­te intre­bari. Dom­nul spu­ne, Cau­ta si vei gasi. 

Feme­ia il repre­zin­ta pe Insu­si Iisus Hris­tos, Fiul lui Dum­ne­zeu. Cele zece dra­h­me sunt ale Lui. El este Cel care a pier­dut una din­tre ele si s‑a apu­cat sa o cau­te. Dra­h­me­le nu sunt monezi de aur sau argint. Potri­vit teo­lo­gi­lor orto­doc­si, numa­rul zece inseam­na depli­na­ta­tea. Cele noua dra­h­me nepier­du­te sunt cele noua cete inge­res­ti. Numa­rul inge­ri­lor este din­co­lo de inte­le­ge­rea muri­to­ri­lor, caci depa­seste pute­rea noas­tra de cal­cul. Dra­h­ma pier­du­ta repre­zin­ta ome­ni­rea in intre­gul ei. Prin urma­re Hris­tos Man­tu­i­to­rul S‑a cobo­rat din cer pe pamant, la casa Sa, si a aprins o luma­na­re, lumi­na cunoas­te­rii Lui. A cura­tat casa – adi­ca a cura­tit lumea necu­ra­ti­ei dia­vo­les­ti – si a gasit dra­h­ma pier­du­ta, ome­ni­rea pier­du­ta afla­ta in gre­sea­la. Apoi Si‑a che­mat pri­e­te­nii si veci­nii (dupa sla­vi­ta Sa Invi­e­re si Inal­ta­re), si anu­me, nenu­ma­ra­tii heru­vimi si sera­fimi, ingeri si arhan­gheli, si le‑a des­co­pe­rit marea Sa bucu­rie. Bucu­rati-va cu Mine. Am gasit dra­h­ma pe care o pier­du­sem! Aceas­ta inseam­na: Am gasit oameni pen­tru a umple golul din Impa­ra­tia Ceru­ri­lor, pro­vo­cat de cade­rea inge­ri­lor man­dri care au apos­ta­zi­at de la Dum­ne­zeu. La sfar­si­tul vre­mi­lor numa­rul aces­tor sufle­te gasi­te si man­tu­i­te va tre­bui sa fie de bili­oa­ne, sau, in lim­ba­jul Scrip­tu­rii, va fi la fel de nenu­ma­rat pre­cum ste­le­le de pe cer si ca nisi­pul de pe malul marii. 

Dom­nul nos­tru S‑a infa­ti­sat ca o feme­ie deo­a­re­ce feme­i­le sunt mai gri­ju­lii decat bar­ba­tii la ingri­ji­rea ave­rii, la pas­tra­rea casei in ran­du­ia­la si la pri­mi­rea oas­pe­ti­lor. Daca aceas­ta scur­ta para­bo­la, care con­sta in numai doua fra­ze, este expli­ca­ta ast­fel, care ini­ma nu se va cutre­mu­ra? Caci cuprin­de intrea­ga dra­ma a lumii vazu­te si neva­zu­te. Expli­ca de ce Fiul lui Dum­ne­zeu a venit pe pamant. Adu­ce o raza stra­lu­ci­toa­re de lumi­na asu­pra isto­ri­ei ome­ni­rii si asu­pra dra­mei exis­ten­tei fie­ca­rui indi­vid. Ne pune fata in fata cu o deci­zie rapi­da, deo­a­re­ce via­ta noas­tra tre­ce cu repe­zi­ciu­ne – o hota­ra­re daca dorim sa fim dra­h­ma pier­du­ta gasi­ta de Hris­tos sau nu. Hris­tos ne cau­ta. Ne vom ascun­de de El, sau ne vom lasa gasi­ti de catre El ina­in­te ca moar­tea sa ne ascun­da de El, din lume si din viata? 

Este o pro­ble­ma vita­la si sta in vre­rea noas­tra sa Il accep­tam sau sa Il res­pin­gem. Dupa moar­te va ince­ta sa fie o pro­ble­ma des­chi­sa, si atunci nimeni nu va mai astep­ta un ras­puns de la noi. 

Trei masuri de faina 

Si iara­si Iisus a zis: Cu ce voi ase­ma­na impa­ra­ţia lui Dum­ne­zeu? Ase­me­nea este alu­a­tu­lui pe care, luandu‑l, feme­ia l‑a ascuns in trei masuri de fai­na, pana ce s‑a dos­pit totul. (Luca 13:20–21). 

Aceas­ta e alta para­bo­la tai­ni­ca ale lui Hris­tos pe care multi o gasesc greu de inte­les. Tema actu­a­la, lua­ta din via­ta de zi cu zi, este sim­pla si cla­ra. Din cele mai vechi tim­puri soti­i­le s‑au ocu­pat cu bru­ta­ria; ele iau fai­na, o pun in vase, fac dos­pi­tu­ra, fra­man­ta alu­a­tul si il coc. Aceas­ta a fost inde­le­t­ni­ci­rea zil­ni­ca a feme­ii cas­ni­ce in Orient si Apus, timp de mii de ani. Dar nu i‑a tre­cut nima­nui prin min­te sa ia aceas­ta inde­le­t­ni­ci­re sim­pla ca o infa­ti­sa­re sau sim­bol a Impa­ra­ti­ei lui Dum­ne­zeu. Doar Dom­nul Iisus Hris­tos, pen­tru Care nimic nu era prea sim­plu sau neim­por­tant, a luat acest inde­le­t­ni­ci­re gos­po­da­reas­ca obis­nu­i­ta si a folosit‑o pen­tru a expli­ca ceva ulu­i­tor si extra­or­di­nar. Putea sa isi infa­ti­se­ze Sie­si pe pro­pria mama la lucru. 

Voi pune urma­toa­re­le intre­bari citi­to­ru­lui Evan­ghe­li­ei. De ce Hris­tos a luat drept exem­plu feme­ia, in locul bar­ba­tu­lui, de vre­me ce bar­ba­tii au fost bru­tari de‑a lun­gul seco­le­lor? Si de ce droj­dia, de vre­me ce azi­ma [pai­nea nedos­pi­ta] era folo­si­ta in mod uzu­al? Si de ce feme­ia a luat trei masuri, si nu una sau doua sau patru? In sfar­sit, ce lega­tu­ra sau ase­ma­na­re se gaseste intre sta­pa­ni­rea lui Dum­ne­zeu si lucrul in buca­ta­rie al unei gospodine? 

Daca aces­tor intre­bari nu le poa­te fi dat un ras­puns, cum putem inte­le­ge para­bo­la? Si inca a le ras­pu­ne fara o che­ie duhov­ni­ceas­ca ar duce doar la alte difi­cul­tati. Toa­te para­bo­le­le tra­tea­za cu super­fi­ci­a­lul, dar inte­le­sul lor ade­va­rat zace in pro­fun­zi­me. Ele plac ochiu­lui si par inde­a­juns de evi­den­te, dar pri­vesc duhul si duhovnicescul. 

Aceas­ta para­bo­la are o dub­la inter­pre­ta­re spi­ri­tu­a­la. Pri­ma are de a face cu cele trei rase prin­ci­pa­le ale ome­ni­rii, a doua cu cele trei facul­tati sau puteri fun­damen­ta­le ale sufle­tu­lui ome­nesc. Pe scurt, ceea ce este remar­ca­bil si neo­bis­nu­it in para­bo­la aceas­ta este pro­ce­sul isto­ric si per­so­nal al man­tu­i­rii omului. 

Dupa Poto­pul cel Mare, au rasa­rit din fii lui Noe – Sem, Ham si Iafet – trei rase de oameni, semi­tii, hemi­tii si iafe­ti­tii. Aces­tea sunt cele trei masuri de fai­na in care Hris­tos pune droj­dia Sa cereas­ca – Sfan­tul Duh Care insem­nea­za ca El a venit ca Mesia si Man­tu­i­tor al tutu­ror nea­mu­ri­lor si natiu­ni­lor ome­ni­rii fara excep­tie. Pre­cum, cu droj­dia, o feme­ie poa­te trans­for­ma fai­na fireas­ca in pai­ne, si Hris­tos, prin Duhul Sfant, trans­for­ma oame­nii fires­ti in copii ai lui Dum­ne­zeu, in vie­tu­i­tori nemu­ri­tori ai Impa­ra­ti­ei Ceres­ti. Din aceas­ta cau­za, potri­vit inva­ta­tu­rii orto­do­xe, sfin­tii sunt numi­ti ingeri paman­tes­ti sau oameni ceres­ti, deo­a­re­ce, fiind „dos­pi­ti” de Duhul Sfant, nu mai sunt fai­na obis­nu­i­ta sau azimi nedos­pi­te ce zac pe pamant, ci sunt pai­ne dos­pi­ta care s‑a inal­tat. Potri­vit Bibli­ei, azi­ma era pai­nea scla­vi­lor, in timp ce pai­nea era pen­tru cei liberi, copi­ii lui Dum­ne­zeu. Deci din acest motiv Bise­ri­ca Orto­do­xa folo­seste pai­ne dos­pi­ta la Sfan­ta Impar­ta­sa­nie. Pro­ce­sul dos­pi­rii a ince­put in acea pri­ma Dumi­ni­ca a Tre­i­mii sau Rusa­li­i­le, cand Duhul Sfant a cobo­rat din cer asu­pra apos­to­li­lor. Din acea zi, acest pro­ces a con­ti­nu­at pana in ziua de astazi si va con­ti­nua pana la sfar­si­tul tim­pu­lui cand totul va fi dos­pit. Aceas­ta este, deci, inter­pre­ta­rea isto­ri­ca a para­bo­lei mis­te­ri­oa­se des­pre bru­ta­rea­sa. Cea de‑a doua inter­pre­ta­re este psi­ho­lo­gi­ca si per­so­na­la, si pri­ves­te cele trei facul­tati sau puteri fun­damen­ta­le ale sufle­tu­lui ome­nesc: inte­lec­tul, ini­ma si voin­ta, sau, cu alte cuvin­te, pute­rea de a gan­di, pute­rea de a simti si pute­rea de a actio­na. Aces­tea sunt cele trei masuri neva­zu­te ale sufle­tu­lui omu­lui laun­tric. Aces­te trei puteri fie raman pe de-a-ntre­gul nedos­pi­te, pre­cum pai­nea robi­lor, sau dos­pesc cu droj­dia ran­chiu­nei si ipo­cri­zi­ei. Prin urma­re, Hris­tos le‑a spus uce­ni­ci­lor sai sa se pazeas­ca de alu­a­tul fari­se­i­lor care este ipo­cri­zia, deo­a­re­ce este pla­ma­da lumeas­ca si ome­neas­ca, care vla­gu­ies­te toa­te pute­ri­le sufle­tu­lui si il lasa infirm si bol­nav. Dar Hris­tos Man­tu­i­to­rul a adus pe pamant un alu­at nou pen­tru a inal­ta pute­ri­le sufle­tu­lui. Cei ce pri­mesc aceas­ta noua pla­ma­da cereas­ca prin Botez in nume­le Sfin­tei Tre­imi sunt numi­ti fii si fii­ce ai lui Dum­ne­zeu, mos­te­ni­to­rii Impa­ra­ti­ei ves­ni­ce. Ei nu vor muri, caci chiar atunci cand vor para­si tru­pul, vor fi vii si vor trai ves­nic. Aceast alu­at ceresc ii umple cu lumi­na gan­di­rii, cu cal­du­ra iubi­rii dum­ne­ze­ies­ti si sla­va fap­te­lor bune. Toa­te cele trei puteri ale sufle­tu­lui cresc impre­u­na in armo­nie, si se inal­ta catre cer, catre desa­var­si­re. Pre­cum Dom­nul a zis, Fiti, dar voi desa­var­si­ti, pre­cum Tatal vos­tru Cel ceresc desa­var­sit este. 

Feme­ia a fost lua­ta ca model de desa­var­si­re si nu bar­ba­tul, si Hris­tos s‑a com­pa­rat Insu­si cu o bru­ta­rea­sa, deo­a­re­ce feme­ia ca sotie si mama pre­ga­tes­te pai­nea pen­tru fami­lie intr‑o manie­ra iubi­toa­re, pe cand bru­ta­rul coa­ce pai­nea spre a o vin­de pen­tru pro­fit. Tot ceea ce Hris­tos a facut pen­tru ome­ni­re a fost facut din dra­gos­te cura­ta, si prin urma­re El se com­pa­ra cu o bru­ta­rea­sa. Aceas­ta e cea de‑a doua inter­pre­ta­re, dar ambe­le inter­pre­tari ale para­bo­lei sunt corec­te. Inte­le­sul isto­ric si psi­ho­lo­gic al para­bo­lei este pre­cum un copac ramu­ros ce cres­te dintr‑o ghin­da, pen­tru ca este cu ade­va­rat maret in amploa­rea sa isto­ri­ca si pro­fund in adan­ci­mea sa psihologica. 

(Apa­rut in Ortho­dox Life, 1951, nume­re­le 5 si 6) 

Tra­du­ce­rea din lim­ba engle­za: Radu Hagiu