Evangelia zilei:

Povestea monahului

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Iosif Koura

(Un monah cu rugă­ciu­ne adân­că, de la Vechiul Rus­si­kon, poves­teş­te Părin­te­lui Sofro­nie Saha­rov des­pre copi­lă­ria lui)

Fami­lie săra­că într’un sat din Rusia (pe la sfârşi­tul vea­cu­lui al XlX-lea); tatăl muri­se, fra­te­le cel mare poar­tă pova­ra fami­li­ei; fecio­rul cel mic (poa­te copi­lul cel mai mic), este mereu bol­nav, dar… vrea să intre la mănăstire.

Fra­te­le cel mare îi spune:

– Stai cu noi; în mănăs­ti­re n’o să te poa­tă pri­mi – aco­lo tre­bu­ie să mun­ceşti. Tu eşti mereu bol­nav… Ră­mâi tu cu noi…

Dar de săraci ce erau, nu mai puteau să se îngri­jească de el.

Se duce mama la bise­ri­că cu prun­cul, şi mer­ge îna­intea icoa­nei Mai­cii Dom­nu­lui, şi ia prun­cul în bra­ţe, şi‑l tin­de Ei:

– Tu vezi, Stă­pâ­nă…, nu mai pot să mă îngri­jesc de el. Ţie ţi‑l dau. De acum este fiul tău: Rogu-Te, Stă­pâ­nă bună, primeşte‑l întru gri­ja Ta.

În noap­tea ace­ea visea­ză fecio­rul un vis: o Doam­nă, stră­lu­cind cu lumi­nă, prea­slă­vi­tă, mărea­ţă. Ştie că este Împă­ră­tea­să, dar ştie că este şi mama lui…

Împă­ră­tea­sa îi dă o mică legă­tu­ră, o bas­ma cu ceva înfă­şu­rat în ea, şi îi zice:
– Mergi la Împă­ra­tul şi‑I dă acestea.

Se duce fecio­rul. Şi intră într’o sală mare, foar­te lun­gă, pli­nă de lumini. La capă­tul ei sade pe Sca­un – Împă­ra­tul, încon­ju­rat de feţe domneşti, de slu­ji­tori, de osta­şi. Fecio­rul face câţi­va paşi, dar cuprins de fri­că mul­tă, cade cu faţa la pământ.

Zice Împă­ra­tul cui­va din­tre cei de lân­gă El:

– Mergi şi ridică‑i legă­tu­ra, şi vezi ce cuprinde.
Slu­ji­to­rul o desface.

– Două inimi zdrobite!
Împă­ra­tul se ridi­că şi zice pruncului:

– Atunci – tu eşti fiul Meu!
Şi se tre­zeş­te copilul.

Din acea zi, nu a mai fost nici­o­da­tă bolnav.

(Arhi­man­dri­tul Sofro­nieCuvân­tări duhov­ni­cești, Volu­mul întâi, Edi­tu­ra Reîn­tre­gi­rea, Alba Iulia, 2004)

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: