Evangelia zilei:
Cautã:

Ortodoxismul

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

ORTODOXISMUL

 

ORIGINEA

 

Nume­le orto­do­xi­ei vine din lim­ba gre­a­ca, de la ορθο, ortho – drept, corect si δοξα, doxa – inva­ta­tu­ra, cunoas­te­re, tra­du­can­du-se deci prin dreap­ta inva­ta­tu­ra. Este de men­tio­nat ca si cele­lal­te bise­rici cres­ti­ne isi con­si­de­ra pro­pri­i­le inva­ta­turi ca fiind drep­te sau chiar sin­gu­re­le drepte.Fundamentele teo­lo­gi­ei cres­ti­ne orto­do­xe, ca si ale celei cato­li­ce, au fost sta­bi­li­te in pri­me­le sap­te con­ci­lii ecu­me­ni­ce, des­fa­su­ra­te intre seco­le­le al IV-lea si al VIII-lea. Din moti­ve poli­ti­ce, geo­gra­fi­ce, cul­tu­ra­le, si reli­gi­oa­se, bise­ri­ca occi­den­ta­la (cato­li­ca) si cea rasa­ri­tea­na (orto­do­xa) s‑au sepa­rat for­mal in 1054 prin Marea Schis­ma. Ca urma­re a aces­tui eve­ni­ment, atat Bise­ri­ca Orto­do­xa, cat si cea Cato­li­ca se con­si­de­ra a fi sin­gu­ra bise­ri­ca uni­ver­sa­la (cato­li­ca) si apos­to­li­ca, ca si depo­zi­ta­ra cre­din­tei corec­te (orto­do­xia). Spre deo­se­bi­re de bise­ri­ca roma­na, ce pune accen­tul pe uni­ver­sa­li­ta­te (cato­li­cism), cea orto­do­xa pune accen­tul pe puri­ta­tea cre­din­tei, de unde rezul­ta si dife­ren­ta de nume.

Bise­ri­ci­le orto­do­xe con­si­de­ra ca au la baza suc­ce­siu­nea apos­to­li­ca nein­tre­rup­ta ince­pu­ta de la apos­toli.

 

Pre­zen­ta Bise­ri­cii Orto­do­xe este preg­nan­ta in zone ce s‑au aflat in spa­ti­ul cul­tu­ral al Impe­ri­i­lor Bizan­tin si Rus: Euro­pa de Est si de Sud-est, Asia, si parti ale Orien­tu­lui Mij­lo­ciu si ale Afri­cii.

In pre­zent, numa­rul de cre­din­cio­si orto­doc­si este majo­ri­tar in Bela­rus, Bul­ga­ria, Geor­gia, Gre­cia, Mace­do­nia, Repu­bli­ca Mol­do­va, Roma­nia, Rusia, Ser­bia, Mun­te­n­e­gru si Ucrai­na. Mari comu­ni­tati de cres­tini orto­doc­si tra­iesc si in Alba­nia, Bos­nia, Eti­o­pia, pre­cum si in une­le sta­te care au apar­ti­nut Rusi­ei taris­te, res­pec­tiv Uniu­nii Sovi­e­ti­ce (Sta­te­le bal­ti­ce si Asia Cen­tra­la). Pre­zen­te orto­do­xe sem­ni­fi­ca­ti­ve se gasesc in mul­te alte tari din Ame­ri­ca de Nord, Euro­pa de Vest, etc., dato­ra­te in spe­cial comu­ni­ta­ti­lor for­ma­te prin emi­gra­rea est-euro­pe­ni­lor.

 

DOGMA

 

 

Bise­ri­ci­le Orto­do­xe ale celor sap­te Sinoa­de Ecu­me­ni­ce au la baza Vechiul si Noul Tes­ta­ment. Ele sunt con­du­se de Iisus Cris­tos, Fiul lui Dum­ne­zeu, „Pas­to­rul cel bun”, care indru­ma cre­din­cio­sii, madu­la­re­le vii ale bise­ri­cii, pe calea spre man­tu­i­re.

DUMNEZEU: bise­ri­ci­le orto­do­xe ale celor sap­te Con­ci­lii recu­nosc un ace­la­si Dum­ne­zeu tre­i­mic, Tatal, Fiul si Sfan­tul Duh, intre­it in per­soa­ne, dar unul in fiin­ta, Dum­ne­zeu ato­tpu­ter­nic, pre­e­xis­tent lumii si com­plet inde­pen­dent in raport cu ori­ce, deo­se­bin­du-se ast­fel fun­damen­tal de reli­gi­i­le natu­ra­le, in care dum­ne­ze­ul / dum­ne­ze­ii iau nas­te­re intr-un uni­vers pre­e­xis­tent. Cunoas­te­rea lui Dum­ne­zeu a fost implan­ta­ta in fiin­ta uma­na. Este impo­si­bil ca omul sa‑L vada pe Dum­ne­zeu, cu excep­tia celor man­tu­i­ti, care vor ajun­ge sa‑L vada pe Iisus.

IISUS CRISTOS: iubi­rea a fost pro­pa­va­du­i­ta si ara­ta­ta prin fap­te de Iisus din Naza­ret, con­si­de­rat una din cele trei per­soa­ne ale Sfin­tei Tre­imi, care s‑a cobo­rat la nive­lul de om, si‑a jert­fit via­ţa si a luat asu­pra lui paca­te­le oame­ni­lor pen­tru a ii man­tui de pacat. Prin vor­ba si fap­ta El a ara­tat ca se poa­te trai in lume facand voia lui Dum­ne­zeu si a redus cele zece porunci la doar doua, dar care cuprind totul si care il fac pe cel care le impli­ne­ste sa le faca in mod auto­mat si pe res­tul: iubi­rea de Dum­ne­zeu si de aproa­pe­le.

BISERICA: este for­ma­ta din mul­ti­mea cre­din­cio­si­lor – madu­la­re vii – al carei cap este Iisus Cris­tos – Mire­le. In acest con­text, bise­ri­ca, ca si cla­di­re si ca orga­ni­za­re admi­nis­tra­ti­va are un rol sub­or­do­nat, de a spri­jini via­ţa duhov­ni­ceas­ca a mul­ti­mii cre­din­cio­si­lor con­du­se de „Pas­to­rul cel Bun”. Toti epi­sco­pii sunt egali, si, desi exis­ta mai mul­te ran­guri (patri­arh, arhi­e­pi­scop, mitro­po­lit, epi­scop), toti sunt con­si­de­rati epi­scopi in cele din urma.Teologia aces­tor bise­rici se bazea­za pe scri­e­ri­le Bibli­ei, pe Tra­di­tia bise­ri­cii si pe trai­rea vie­tii reli­gi­oa­se in cadrul bise­ri­cii, sin­gu­rul loc in care Biblia poa­te fi corect inte­lea­sa. Ori­ce epi­scop este icoa­na vie a lui Iisus si impre­u­na cu cre­din­cio­sii care il urmea­za, alca­tu­iesc bise­ri­ca in locul res­pec­tiv.

PURGATORIUL: orto­do­xis­mul cre­de ca sufle­tul, dupa ce para­seste tru­pul, ajun­ge pe tara­mul celor ple­cati, unde rama­ne intr‑o sta­re de astep­ta­re, pana la a doua veni­re a lui Iisus, cand oame­nii vor fi jude­cati de El; cei cre­din­cio­si si buni vor obti­ne via­ta ves­ni­ca, iar cei rai vor mer­ge in iad. Dupa moar­te nu mai este cu putin­ta pocain­ta pen­tru cei care au respins‑o cu hota­ra­re in via­ta. Pen­tru cei care insa au fost rapi­ti de gre­u­ta­ti­le vie­tii si, fara a dori sa lucre­ze raul, nu au izbu­tit a vie­tui deplin cres­ti­ne­ste, ruga­ciu­ni­le bise­ri­cii mij­lo­cesc ina­in­tea lui Dum­ne­zeu imblanzi­rea pedep­sei si chiar iesi­rea din iad.

Fap­te­le bune au o impor­tan­ta sote­ri­o­lo­gi­ca, aces­tea facand par­te din pro­ce­sul de sfin­ti­re (teo­lo­gie).

FECIOARA MARIA: atat orto­doc­sii cat si roma­no-cato­li­cii o con­si­de­ra pe Maria ca fiind Mai­ca Dom­nu­lui (The­o­to­kos sau Dei­pa­re) si inte­leg in ace­la­si fel ador­mi­rea si ascen­siu­nea sa in ceruri. De ase­me­nea, ambe­le bise­rici cred ca Maria sta acum la picioa­re­le Dom­nu­lui si inter­vi­ne pen­tru cei ce i se roa­ga. CANOANELE: sunt vazu­te ca mij­loa­ce de edu­ca­re spi­ri­tu­a­la si tot­o­da­ta cre­a­toa­re de sfin­te­nie. Ele nu sunt con­si­de­ra­te legi care regle­men­tea­za rela­ti­i­le din­tre oameni, sau care le garan­tea­za anu­mi­te drep­turi. Ara­re­ori bise­ri­ca orto­do­xa cre­a­za noi canoa­ne, dar nu le anu­lea­za pe cele vechi.

ICOANELE: sunt repre­zen­tari artis­ti­ce ale lui IIsus, Fecioa­rei Maria sau ale sfin­ti­lor. Dum­ne­zeu nu poa­te fi pic­tat, intru­cat nici un om nu L‑a vazut. Duhul Sfant a fost vazut sub for­ma de fla­cari sau a unui porum­bel si nu poa­te fi pic­tat decat in acest fel. Icoa­ne­le sunt mai mult decât pic­turi sfin­ti­te si au un pro­fund carac­ter teo­lo­gic. Orto­doc­sii ono­rea­za si saru­ta icoa­ne­le, in semn de devo­tiu­ne fata de per­soa­na pe care o repre­zin­ta. Icoa­ne­le nu sunt idoli; ele sunt feres­tre spre o lume pli­na de tai­ne, pe care oame­nii nu o pot patrun­de cu cele cinci sim­turi.

 

Sfin­te­le Tai­ne lasa­te bise­ri­cii de Man­tu­i­to­rul Iisus Cris­tos sunt in numar de sap­te:

1. Prin Tai­na Sfan­tu­lui Botez, indi­vi­dul este intro­dus in sanul comu­ni­ta­tii cres­ti­ne spa­lan­du-se de paca­tul stra­mo­sesc (daca este mic) si de toa­te cele­lal­te paca­te facu­te pana intr-acea cli­pa (daca este mare).

2. Prin Tai­na Unge­rii cu Sfan­tul Mir (tai­na), celui iesit din baia Sfan­tu­lui Botez i se impar­ta­seste Sfan­tul Duh spre inta­ri­re si pro­gres pe calea vir­tu­ti­lor cres­ti­ne.

3. Prin Tai­na Sfin­tei Euha­ris­tii cre­din­cio­sul impli­ne­ste cuvan­tul lui Iisus Cris­tos: “Luati, man­cati, aces­ta este Tru­pul Meu… Beti din­tru aces­ta toti, aces­ta este San­ge­le Meu…” (Matei 26:26–28) “…caci daca nu veti man­ca tru­pul Fiu­lui Omu­lui si nu veti bea san­ge­le Lui, nu veti avea via­ta in voi.” (Ioan 6:53).

4. Prin Tai­na Pocain­tei cre­din­cio­sul care a cal­cat legea mora­la cres­ti­na cuprin­sa in inva­ta­tu­ra evan­ghe­li­ca are putin­ta de a se ridi­ca iara­si pe pla­nul spi­ri­tu­al inalt pe care se gasea mai ina­in­te de pacat.

5. Prin Tai­na Sfan­tu­lui Maslu, cre­din­cio­sul capa­ta ier­ta­rea paca­te­lor si vin­de­ca­re de sufe­rin­te­le sufle­tu­lui si tru­pu­lui.

6. Prin Tai­na Nun­tii se inte­me­ia­za fami­lia cres­ti­na si se pun baze­le tra­i­u­lui dupa voin­ta lui Dum­ne­zeu prin doban­di­rea de prunci si per­pe­tu­a­rea nea­mu­lui ome­nesc si intra­ju­to­ra­rea soti­lor spre man­tu­i­re.

7. Prin Tai­na Pre­o­ti­ei, sunt unsi ace­ia din­tre cre­din­cio­si, care voiesc si sunt con­si­de­rati capa­bili sa devi­na pro­pa­ga­tori ai ope­rei Man­tu­i­to­ru­lui Iisus Cris­tos in lume si impar­ta­si­tori ai Sfan­tu­lui Duh.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: