Evangelia zilei:
Duminica Sfintei Cincizecimi – Sfântul Teofan Zãvorâtul
[Fapte 2, 1-11; In. 7, 37-52, 8-12]. Săvârşitu-s-a iconomia mântuirii noastre ! Se arată de acum roada lucrării fiecăruia din Ipostasurile Preasfintei Treimi.
Ceea ce Tatăl a binevoit, ceea ce Fiul a plinit în Sine, Duhul Sfânt a venit acum să dăruiască credincioşilor; căci mântuirea noastră este “după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl. Şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos” (I Ptr. 1, 2).
Drept aceea, ne şi “botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, legându-ne să păzim “tot ce v-am poruncit vouă” (Mt. 28, 19-20).
Cei care nu mărturisesc Sfânta Treime nu se pot împărtăşi de lucrările mântuitoare ale Ipostasurilor Ei şi, prin urmare, nu pot primi mântuirea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite, Care ne-a încredinţat mărturisirea despre Sine!
“Părinte Atotţiitorule, Cuvântule şi Duhule, Fire unită în trei Ipostasuri, mai presus de fiinţă şi preadumnezeiasca, întru Ţine ne-am botezat şi pe Ţine Te binecuvântăm întru toţi vecii!”
din “Tâlcuiri din sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”,
Sfântul Teofan Zăvorâtul.... Citește mai departe...»
Rusaliile – Sfântul Nicolae Velimirovici
Evanghelia despre Pogorârea Duhului Sfânt
Când se seamănă sămânţa, puterea căldurii şi a luminii trebuie să pătrundă înăuntru că s-o facă să crească.
Când se plantează pomul, puterea vântului trebuie să vină că să-l facă puternic şi să-şi întărească rădăcina.
Când gospodarul îşi construieşte casa, el caută puterea rugăciunii, că să-i sfinţească casă.
Domnul nostru Iisus Hristos a semănat sămânţa de cel mai mare preţ în câmpul lumii acesteia. Trebuia să vină puterea Sfântului Duh, că să-i dea căldură şi lumină, şi să o facă să crească.
Dumnezeu Fiul a semănat Pomul Vieţii în câmpurile deşerte şi necultivate ale morţii. Trebuia că vârtejul puternic al Duhului să respire în el, că să întemeieze Pomul Vieţii.
Înţelepciunea lui Dumnezeu de dinaintea veşniciei se făcuse sălaşuri de suflete alese ale oamenilor. Puterea şi înţelepciunea Duhului lui Dumnezeu trebuia să pogoare în acest sălaş şi să-l sfinţească.
Mirele Dumnezeiesc Îsi alesese Mireasa Sa, Biserica sufletelor curate, si Duhul bucuriei vesnice trebuia sa pogoare ca sa uneasca cerul si pamântul cu un inel, si sa învesmânteze Mireasa în haina de nunta.
Toate urmau sa se întâmple asa cum au... Citește mai departe...»
Pogorârea Sfântului Duh – Sfântul Ioan Gurã de Aur
Cuvânt la Duminica cincizecimii, sau a Pogorârii Sfântului Duh
” Eu voi ruga pe Tatăl, și alt mângâietor vă da vouă,
că să fie cu voi în veci, adică Duhul adevărului”
(Ioan XIV, 16, 17)
Slăvite sunt, iubiților, darurile, care ni le‑a comunicat astăzi Dumnezeu cel plin de dragoste, daruri, a căror mărime nu o poate descrie nici o gură omenească.
De aceea să ne bucuram toți, să mărim și să proslăvim pe Domnul nostru, căci ziua de astăzi este o sărbătoare de bucurie și de desfătare. Precum timpurile anului urmează regulat unele după altele și se schimbă unele cu altele, așa și în biserica cu totul regulat o sărbătoare urmează alteia, și de asemenea trece de la una la alta.
Așa cu puțin mai înainte noi am serbat ziua morții lui Hristos, apoi Învierea Sa, după aceea Înălțarea Sa, iar astăzi am ajuns la vârful tuturor darurilor harului lui Dumnezeu, și am ajuns la împlinirea făgăduinței date de Hristos. Adică că Hristos a zis: “când mă voi duce, voi trimie vouă alt mângâietor, și nu vă voi lăsa sărmani (Ioan XVI, 7,14,16,18).
Cunoașteți îngrijirea cea mare a Domnului?
Vedeți negrăita lui bunavoință către oameni?
Înainte cu câteva zile S-a înaltat la cer, a luat în stapânire tronul împaratesc, și a șezut de-a drepta Tatălui; iar astăzi ne dă El cu milostivire pogorârea Sfântului Duh, și cu aceasta dă omenirii nenumărate bunuri cerești. Sau spune-mi nu ni s-a comunicat oare prin Sfântul Duh tot, ce înfaptuieste spre fericirea noastră? Prin el ne-am mântuit noi de robia păcatului, ne-am chemat la slobozenie,... Citește mai departe...»
Lucrarea Sfântului Duh – Sfântul Ioan de Kronştadt
Duhule Sfinte, Făcătorule de viaţă, Unul fiind din Sfânta Treime,
Tu eşti viaţă şi cuviinţă, frumuseţea tuturor făpturilor vii şi neînsufleţite,
Tu eşti culoarea şi mireasma plantelor,
Tu eşti respiraţia tuturor fiinţelor organice şi anorganice, fiindcă Tu pricinuieşti rodirea, hrănirea în plante, în arbori şi în arbuşti.
Tu uzi roadele şi le aduci la pârguire prin razele de soare,
Tu luminezi prin soare, luna şi stele,
Tu pricinuieşti vânturile în văzduh şi valurile în râuri, mari şi lacuri,
Tu le îmblânzeşti, Tu pricinuieşti tunetele şi fulgerele în crugul ceresc.
Tu plăsmuieşti şi sădeşti sămânţa omenească, şi o creşti, şi o modelezi într-un organism minunat, cum faci şi cu toţi embrionii de animale.
Tu ai dat albinelor putinţă să facă faguri cu miere şi păianjenului să îşi ţeasă păienjenişul, iar viermilor de mătase să facă coconi.
Până la nesfârşită felurime împodobeşti tipurile feţelor omeneşti de parte bărbătească şi femeiască, potrivit felurimii popoarelor şi naţiilor (raselor) şi a climatelor pământeşti.
Tu felurit înţelepţeşti în lucrurile lor popoarele şi inşii în parte spre îndestularea trebuinţelor vieţii de obşte.
Tu ai luminat şi luminezi cu lumina înţelegerii,... Citește mai departe...»
Staretul Partenie de la Pecerska: Despre prezenta şi purtarea de grijã a lui Dumnezeu
- Dacă Dumnezeu nu Se descoperă înauntrul nostru câtă vreme trăim aici pe pamânt, nu vom putea să-L vedem nici în Cer.
- Purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu are hotar. El ne cârmuieste nevăzut şi nimic nu se face fără voia Lui. În toate este statornicită ziua şi ceasul(A nu se întelege din spusele Stareţului Părtenie că acesta ar susţine predestinarea; el se referă la atotştiinţa lui Dumnezeu. Vezi Sfântul loan Damaschin: Dogmatică, Cartea a 2-a, Cap. 30 n.tr.), încredinteaza lui Dumnezeu orice nădejde a ta, şi El va avea grijă de tine. Dacă te bizui pe tine însuti, atunci Dumnezeu te va ajuta într-o oarecare măsură, dar atotlucratoarea Lui purtare de grijă se va retrage de la tine.
- Când apare ajutorul omenesc, cel dumnezeiesc se îndeparteaza. Pe un oarecare pustnic îl slujeau îngerii, dar când s-au apropiat de el oamenii şi au început să îl ajute, atunci îngerii l-au părăsit.
- Desavârşita sărăcie pentru Hristos este o... Citește mai departe...»
