Avva Ammona (3)

Un fra­te a intre­bat pe avva Ammo­na, zicand: spu­ne-mi un cuvant ca sa ma man­tu­iesc! Si i‑a ras­puns batra­nul: mergi si-ti fa gan­dul tau pre­cum fac faca­to­rii de rele care sunt in tem­ni­ta. Ca ace­ia intrea­ba puru­rea pe oameni: unde este sta­pa­nul si cand va veni. Si, din acea astep­ta­re, plang. Asa si calu­ga­rul tre­bu­ie sa ia amin­te tot­dea­u­na si sa-si mus­tre sufle­tul sau zicand: vai mie! Cum am sa stau la jude­ca­ta lui Hris­tos? Si cum am sa‑I dau Lui Ras­puns? Daca asa vei cuge­ta tot­dea­u­na, poti sa te mantuiesti.

Spu­neau unii pen­tru avva Ammo­na ca si vasi­lisc (sar­pe veni­nos) a omo­rat. Caci, ducan­du-se in pus­tie ca sa scoa­ta apa din fan­ta­na si vazand un vasi­lisc, s‑a pus cu fata in jos zicand: Doam­ne, sau eu am a muri, sau aces­ta! Si inda­ta a cra­pat vasi­lis­cul, cu pute­rea lui Hristos.

Zis‑a avva Ammo­na: patru­spre­ze­ce ani am facut in schit, rugan­du-ma lui Dum­ne­zeu ziua si noap­tea, ca sa-mi daru­ias­ca sa biru­iesc mania.

A pur­ces oda­ta avva Ammo­na sa mear­ga la avva Anto­nie si a pier­dut dru­mul. Si, sezand, a ador­mit putin. Si, scu­lan­du-se din somn, s‑a rugat lui Dum­ne­zeu, zicand: ma rog Tie, Doam­ne, Dum­ne­ze­ul meu, sa nu pierzi zidi­rea Ta. Si i s‑a ara­tat lui ca o mana de om atar­na­ta din cer, aratandu‑i dru­mul, pana cand a venit si a sta­tut dea­su­pra pes­te­rii lui avva Antonie.

A venit oda­ta avva Ammo­na sa gus­te ceva intr-un loc si era aco­lo unul care avea nume rau. Si s‑a intam­plat de a venit o feme­ie si a intrat in chi­lia fra­te­lui celui ce avea nume rau. Deci, afland cei ce locu­iau in locul ace­la, s‑au tul­bu­rat si s‑au adu­nat, ca sa‑l izgo­neas­ca pe el din chi­lie. Si, cunos­cand ca epi­sco­pul Ammo­na este in locul acea, venind, l‑au rugat sa mear­ga impre­u­na cu dansii. Si, inte­le­gand fra­te­le, luand feme­ia, a ascuns‑o intr-un ciup mare. Si, pana sa vina noro­dul, a vazut avva Ammo­na ceea ce se facu­se si, pen­tru Dum­ne­zeu, a aco­pe­rit lucrul. Si, intrand, a sezut dea­su­pra ciu­pu­lui si a porun­cit sa se cau­te toa­ta chi­lia. Deci, dupa ce au cau­tat si nu au aflat pe feme­ie, a zis avva Ammo­na: ce este aceas­ta? Dum­ne­zeu sa va ier­te! Si, rugan­du-se, a facut pe toti sa se duca si, apu­cand de mana pe fra­te, i‑a zis: ia amin­te de tine, fra­te! Si, aceas­ta zicand, s‑a dus.

A fost intre­bat avva Ammo­na: care este calea cea stram­ta si ingus­ta? Si, ras­pun­zand, a zis: calea cea stram­ta si ingus­ta aceas­ta este: sa-si sileas­ca cine­va gan­du­ri­le sale si sa-si taie voi­le sale pen­tru Dum­ne­zeu . Si aceas­ta este ceea ce s‑a zis de apos­toli: Iata, noi am lasat toa­te si am venit dupa Tine.

(Pate­ri­cul egiptean)