Evangelia zilei:

Îndreptar pentru spovedanie pentru mireni, preotii de mir şi monahi – spovedania creştinilor ortodocşi – Cleopa Ilie

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 



ARHIM. CLEOPA ILIE
Îndrep­tar pen­tru spovedanie 
pen­tru mireni, pre­o­ţii de mir şi monahi

spo­ve­da­nia cre­ş­ti­ni­lor ortodocşi
1. Am păcă­tu­it fără să gân­desc că supăr pe Dumnezeu.
2. Am amâ­nat pocă­inţa, spo­ve­da­nia, îndreptarea.
3. Am gân­dit, am zis, am voit (hotă­rât sau nu) să mă sinucid.
4. Am dez­nă­dăj­du­it, m‑am descurajat.
5. Am con­tra­zis ade­vă­rul de cre­dinţă zicând: „Cuta­re lucru nu‑i păcat”.
6. L‑am întris­tat şi l‑am alun­gat pe Duhul Sfânt cu păca­te mari.
7. Sunt mân­dru. Am hulit fap­te­le bune ale veci­nu­lui. (Doar cei mân­dri râd de creştini).
8. Am soco­tit Sfin­te­le Scrip­turi mincinoase.
9. Am scris că nu exis­tă Dumnezeu.
10. Am gân­dit şi vor­bit cuvin­te de hulă împo­tri­va lui Dum­ne­zeu, a Mai­cii Dom­nu­lui şi a sfinţilor,
11. Am cre­zut şi susţi­nut calen­da­rul vechi.
12. Am zis că tim­pul mer­ge tot pe calen­da­rul vechi.
13. Am bote­zat sau cunu­nat a doua oară (pe calen­da­rul vechi sau la sectari).
14. N‑am dat învă­ţă­tu­ră des­pre păcat celor neştiutori.
15. Am cre­zut, am făcut, am mers la spiritism.
16. Am avut, am cre­zut şi am poves­tit vede­ni­i­le mele alto­ra. (Pen­tru aceas­ta se dă opri­re un an.)
17. M‑am lepă­dat de orto­do­xie şi am dez­er­tat la sec­tari, cato­lici sau stilişti.
18. Am zis că adven­ti­ş­tii fac bine ser­bând Sâmbăta.
19. Am urât învă­ţă­tu­ra des­pre Dum­ne­zeu, Rai, Iad, Mai­ca Domnului.
20. Am omorât oameni, cu voie sau fără voie. (Pen­tru aceas­ta se dă Canon 25 de ani).
21. Am defă­i­mat infir­mii şi bătrâ­nii. Am îngâ­nat, pore­clit, râs de ei.
22. Am oprit pla­ta lucră­to­ri­lor. Nu am plătit cu cât ne-am tocmit.
23. Am amă­rât, am cer­tat, am lovit, am jude­cat, am vor­bit de rău pre­o­tul şi episcopul.
24. N‑am mulţu­mit lui Dum­ne­zeu şi aproa­pe­lui pen­tru binefaceri.
25. Am amă­rât pes­te măsu­ră, am cer­tat, am defă­i­mat, am lovit, am îmbrân­cit, am pon­e­grit, am cur­vit, am înju­rat, am bles­te­mat, n‑am ascul­tat de părinţi şi naşi.
26. Am avut gân­duri spur­ca­te la Icoane.
27. Am îndo­ia­lă în exis­tenţa lui Dum­ne­zeu, Rai, Iad.
28. N‑am iubit pe Dum­ne­zeu mai pre­sus de orice.
29. M‑am numit cre­ş­tin şi am dus via­ţă de păgân.
30. Am mers la adu­nări sec­tan­te, la Oas­tea Dom­nu­lui, cu instrumente.
31. Am intrat în Sina­go­ga Evre­ias­că, în mos­chee, în Bise­ri­că Cato­li­că. Am plătit slu­j­be la ei.
32. Am mers la adu­nări sec­ta­re, la casa lor, m‑am rugat cu ei, i‑am pri­mit, am luat daruri de la ei, am intrat în casă la sti­li­şti şi necu­nu­na­ţi şi i‑am pri­mit în casa mea. (Aces­tea sunt mari păcate.)
33. M‑am căsă­to­rit cu schis­ma­tici, sti­li­şti, cato­lici, evrei, atei, turci.
34. Am în casă şi am dat la alţii cărţi rele, sec­ta­re sau pornografice.
35. Am dor­mit în mănăs­tiri de călu­gări sau de maici şi în chi­li­i­le lor. Am mân­cat car­ne în mănăs­ti­ri­le unde nu se mănâncă.
36. Am zis că toa­te reli­gi­i­le sunt de la Dum­ne­zeu, că toţi tot la Dum­ne­zeu se roagă.
37. Am pro­fa­nat sem­nul Sfin­tei Cruci. (Am căl­cat cu picioa­re­le, am cusut în aşte­nut, am dat ana­fo­ră pe jos.)
38. Am vor­bit, am ascul­tat glu­me cu cuvin­te sfin­te („la pas­ti­le cai­lor”, „tatăl nostru‑n podul vos­tru”, „a tre­ia zi după Scrip­turi” etc.).
39. Am defă­i­mat nume­le sfinţi­lor (Măi Gheo, Măi Io, Văsâi).
40. M‑am ruşi­nat a mă ruga în soci­e­ta­te sau la masă. Am tre­cut pe lân­gă Bise­ri­că fără să mă închin.
41. Am căl­cat şi nu m‑am lup­tat de-ajuns să păzesc Poruncile.
42. M‑am înfi­er­bân­tat a face păca­te (cu mânie, cu desfrâ­na­re, cu răzbunare).
43. Am râs de cel cre­din­cios ortodox.
44. Am pus per­de­le, zor­zoa­ne, flori de mirea­să, pan­glici Sfin­te­lor Icoane.
45. Am spus „Mamă” în loc de „Mai­că” „Mai­cii Dom­nu­lui”. (Aceas­ta este o batjo­cu­ră sectară.)
46. Am fumat şi ser­vit pe alţii cu foc, ţigări, mas­cat. (Pen­tru aceas­ta se dă Canon doi ani.)
47. Am mers la ghi­ci­tori, des­cân­tă­tori, vră­ji­tori, fer­me­că­tori, la pre­ot ce des­chi­de car­tea sau spu­ne vii­to­rul. Am ghi­cit, am des­cân­tat. Am ghi­cit în cafea, în bobi, în cărţi, în pal­mă, în des­cân­te­ce de deochi sau în de nouă ori Tatăl nostru.
48. Am stat pe sole­ia Sfân­tu­lui Altar (par­tea ridi­ca­tă pe lân­gă Iconostas).
49. Am folo­sit stu­pe­fi­an­te, mari­hu­a­na, cafea, ţui­că. (Cine se împăr­tă­şeş­te nu are voie să folo­seas­că deloc acestea.)
50. Am cre­zut în vise. Spun alto­ra vise­le mele.
51. M‑am împăr­tă­şit la un pre­ot, fiind legat de altul.
52. Am zis rugă­ciuni la des­cân­tec. Am jurat strâmb sau drept.
53. Am pârât pe alţii din ură şi din răutate.
54. Am pre­su­pus, am jude­cat rău şi am asu­prit pe alţii.
55. M‑am cer­tat, m‑am bătut, m‑am jude­cat cu fra­ţii şi suro­ri­le mele după trup.
56. Am bles­te­mat, am dat dia­vo­lu­lui pe alţii (lucruri şi vite).
57. Am zis dia­vo­lu­lui, am afu­ri­sit pe alţii, am silit pe altul să jure.
58. M‑am legat pe mine şi pe altul cu jurământ. Am tăgă­du­it furtul.
59. Am tras pe alţii la judecată.
60. Am zis „Zău” lui Dumnezeu.
61. Am luat Sfân­ta împăr­tă­şa­nie cu nevred­ni­cie şi am scui­pat în acea zi.
62. M‑am jurat („Să mor”, „Să n‑am par­te”, „Să chi­o­răsc” etc.).
63. Am înju­rat de lucruri sfin­te („‘tuţi papu­cii tăi”, „‘tuţi noro­cul tău” etc.). Am repe­tat înjurătura.
64. Am che­mat nume­le sfin­te la toa­te nimicurile.
65. Am săru­tat Sfin­te­le Icoa­ne când nu trebuia.
66. Am scos păr­ti­ce­le con­tra vrăjmaşilor.
67. Am cerut în rugă­ciu­ne ce e vătă­mă­tor (de exem­plu: loz în plic, cur­vie, furt etc.).
68. Mi-am dorit moar­tea de necaz („Mai bine muream!”, „De ce nu mor…”).
69. Am făgă­du­it şi n‑am împli­nit. (Făgă­du­inţa făcu­tă lui Dum­ne­zeu şi Bise­ri­cii împlineşte‑o iute.)
70. Am furat în vre­mea zile­lor sfin­te. Am cum­pă­rat, am vân­dut, am lucrat, am dor­mit, am petrecut.
71. Am stat în frun­te în Bise­ri­că şi în faţa tuturor.
72. Am intrat în Nao­sul Bise­ri­cii, de la jumă­ta­te la Altar sau în dreap­ta, unde stau bărbaţii.
73. N‑am venit regu­lat la Bise­ri­că (cel puţin trei Dumi­nici la rând şi în Sărbători).
74. N‑am dus la Bise­ri­că daruri (de exem­plu: pres­curi, vin, ulei, tămâie, lumâ­nări etc.).
75. Am mers prea târ­ziu la Bise­ri­că. Am ieşit prea repe­de din Bise­ri­că pre­cum Iuda.
76. Am dus lumâ­nări ce nu‑s de la Biserică.
77. Am cuge­tat la rele, m‑am rugat de for­mă, am căs­cat, am dor­mit, am vor­bit, am râs, m‑am uitat îna­poi, am stri­cat aerul, am mers cer­tat, am avut gân­duri şi ima­gi­na­ţii spur­ca­te, am mân­cat şi băut la rugă­ciu­ne şi acasă.
78. N‑am sfinţit Dumi­ni­ci­le şi Săr­bă­to­ri­le cu Rugă­ciu­ne şi fap­te bune. N‑am mers la Biserică.
79. Am intrat în Bise­ri­că necuviincios.
80. N‑am făcut cele Şap­te Lau­de zilnic.
81. Am făcut meta­nii când nu tre­bu­ie şi când tre­bu­ia n‑am făcut. (Meta­nii nu se fac Vineri de la ore­le 16 până Dumi­ni­ca Ia ore­le 16; închi­nă­ciu­ni­le se fac zil­nic – 50 de meta­nii şi 150 de închi­nă­ciuni. Cine are Canon face în toa­te zilele.)
82. Stând aca­să, nu m‑am rugat în vre­mea Sfin­te­lor Slujbe.
83. Am intrat în Bise­ri­că nefi­ind curat sau cura­tă. (Băr­ba­tul nu are voie în Bise­ri­că nespă­lat şi neprimenit.)
84. Am oprit pe alţii de la Sfân­ta Biserică.
85. Am ţinut post negru în zile opri­te (Sâm­bă­ta si Duminica).
86. N‑am cres­cut copi­ii şi finii în fri­ca lui Dumnezeu.
87. M‑am ară­tat nemulţumit(ă) faţă de părinţi.
88. Am amă­rât, am cer­tat, am defă­i­mat, am mân­cat via­ţa, m‑am întă­râ­tat la mânie, am lovit, am îmbrân­cit, nu m‑am supus soţu­lui (sau, în cazul băr­ba­tu­lui, n‑am ascul­tat de soţie) Ia bine.
89. Am divorţat de soţ sau soţie.
90. M‑am gân­dit să mă răz­bun şi m‑am răz­bu­nat (de exem­plu: „Dacă el mi‑a zis, i‑am zis şi eu”).
91. Am urât pe alţii şi le-am dorit moar­tea pe moment.
92. Am bătut rău pe alţii.
93. Am cle­ve­tit, am amă­rât, am cer­tat, am defă­i­mat, am pon­e­grit, am jude­cat, am osân­dit pe alţii.
94. M‑am spă­lat ime­di­at după ce am păcă­tu­it, ca să nu rămân gra­vi­dă, făcând avor­turi nenumărate.
95. Am con­tri­bu­it la uci­de­rea sufle­teas­că şi tru­peas­că a copi­i­lor mei.
96. Am făcut băi, inje­cţii, masa­je, sări­turi, ridi­ca­turi, am băut cea­iuri, am luat table­te şi am avor­tat (dacă a avor­tat din aces­te meto­de – dacă nu, se va spu­ne motivul).
97. Am îndem­nat, am învă­ţat, am aju­tat, am dus, am făcut avort alto­ra. N‑am oprit alte per­soa­ne să facă avor­turi sau să se păzeas­că de a nu avea copii. (Pen­tru aceas­ta se dă Canon 20 de ani.)
98. Am pier­dut, fără voia mea, sar­ci­na (la unu patru.., copii).
99. Am avor­tat (1–30 copii). De la zece copii avor­ta­ţi în sus cel în cau­ză numai la moar­te va lua împărtăşania.
100. Am înă­bu­şit copi­lul lân­gă mine, fiind bote­zat sau nebotezat.
101. Din negli­jenţa mea, mi-au murit copii în apă, în joc etc. (indi­fe­rent de numă­rul copi­i­lor, unu-cinci etc.).
102. Am lepă­dat copi­ii vii pe drumuri.
103. M‑am păzit de a nu face copii. (Aceas­ta este mare păcat.)
104. N‑am făcut moli­tvă după avor­turi, la 40 de zile.
105. Mi-am ucis sufle­tul făcând voia trupului.
106. Am făcut rămă­şa­guri, pariuri etc. Mi-am silit soţul să-mi cum­pe­re lucruri.
107. Am chi­nu­it, am omorât ani­ma­le, păsări, insec­te, le-am bătut, înţe­pat, înfometat.
108. Am bote­zat copii avortaţi.
109. Am avut gân­duri necu­ra­te, pofte tru­peşti. M‑am îndul­cit cu ele.
110. Am făcut păcat cu ochiul. Am pri­vit deşer­tă­ciu­ne (tele­vi­zor, fil­me por­no etc.).
111. Am cău­tat pri­lej de păcat (de exem­plu: să atrag pe cine­va la curvie).
112. Am vor­bit şi ascul­tat vor­be deşar­te, pros­tii, vor­be goale.
113. Am cân­tat şi ascul­tat cân­te­ce lumeşti şi sectare.
114. Am jucat şi am mers la nunţi, la baluri, la disco, la fil­me etc. spre a păcătui.
115. Mi-am aţâţat sin­gur pofte­le tru­peşti, mân­când şi bând pes­te măsu­ră. M‑am încre­zut în pute­rea mea căzând în păcat (de exem­plu: o fată răma­să cu un băi­at singură).
116. M‑am aprins de cur­vie asu­pra pre­o­tu­lui (sau pre­o­te­sei), călu­gă­ru­lui (sau călugăriţei).
117. Am pre­a­cur­vit sau am gân­dit cu pre­ot, cu pre­o­tea­să, cu călu­găr, cu călugăriţă.
118. Am pre­a­cur­vit cu mai mulţi băr­ba­ţi, cu evrei, cato­lici, turci, sec­tari, cu rude
apro­pi­a­te, cu naşi, fini, cum­na­ţi, nepoţi, cu doi fra­ţi, cu două surori, cu fiu, cu fiică.
119. M‑am rugat la dia­vol să-mi adu­că îna­in­te feme­ia să păcătuiesc.
120. M‑am căsă­to­rit cu rude­nie de sân­ge, de cuscrie.
121. Am avut gân­duri spur­ca­te asu­pra mamei, tată­lui, suro­rii, fratelui.
122. Am dor­mit cu tata, cu fra­ţii sau cu nepoţii, fiind mărişoară.
123. Am dat spur­căciuni la soţ şi la alţii.
124. Am pre­a­cur­vit, cu gân­dul, cu morţii.
125. Am dor­mit aca­să în tim­pul Sfin­tei Liturghii.
126. Am dor­mit şi băut apă pes­te măsură.
127. Făcând mala­hie, am cur­vit cu diavolul.
128. N‑am păzit înfrâ­na­rea în familie.
129. Am furat, am nedrep­tă­ţit, am asu­prit, am înşe­lat pe alţii.
130. Am ascuns fur­tul altu­ia (de exem­plu: dacă ai lăsat un timp lucrul furat la tine).
131. Am cum­pă­rat sau am folo­sit lucruri fura­te. (Pen­tru aceas­ta nu ne mân­tu­im niciodată.)
132. Am fost nemulţu­mit cu sta­rea mea (de exem­plu am zis: „mai bine era aşa sau aşa”).
133. Am tăi­nu­it şi am ţinut lucruri stră­i­ne (ce ai luat împru­mut sau ai găsit dă‑l îna­poi omului).
134. Am furat de la Sfân­ta Bise­ri­că şi de la Mănăstiri.
135. Am jefu­it, am căl­cat mor­min­te. N‑am îngri­jit de morţi şi de morminte.
136. Am făcut deranj la înmor­mân­tări. Am râs la pri­ve­gheri (pri­veghi).
137. Am moş­te­nit lucruri de la răz­boi, cu forţa sau pe nedrept.
138. N‑am plătit con­tri­bu­ţia la Sfân­ta Biserică.
139. N‑am întors pagu­ba făcu­tă aproapelui.
140. Am vân­dut mor­tă­ciuni sau ani­ma­le moarte.
141. N‑am ţinut învo­ia­la făcută.
142. Am luat dobân­dă la bani.
143. Am vor­bit min­ciuni, am băgat vra­j­bă, am asu­prit pe alţii.
144. Am vor­bit cu două înţelesuri.
145. Am vor­bit alt­fel de cum gândesc.
146. Am umblat cu făţăr­ni­cie şi cu vicleşug.
147. Am poftit lucrul bun al aproapelui.
148. Am căzut în mân­drie, în sla­vă deşar­tă, în tru­fie, în lau­dă de sine.
149. Sunt încă­pă­ţâ­nat, cer­tă­reţ, ambi­ţi­os, iubi­tor de sine. Am obi­ce­iuri rele pe care nu le-am pără­sit (de exem­plu: cle­ve­ti­re, lene­vi­re, bles­tem, mânie, nu tac).
150. M‑am pur­tat ca lumea imo­ra­lă. (Pen­tru femei, tre­bu­ie fus­te la jumă­ta­tea picio­ru­lui permanent.)
151. M‑am spă­lat şi m‑am par­fu­mat cu săpun miro­si­tor ca să plac altora.
152. Am lepă­dat podoa­ba băr­bă­teas­că. (Pen­tru cine nu poar­tă nici măcar mus­ta­ţă. „Băr­bat” vine de la bar­bă, căci Adam în Rai avea barbă.)
153. Mi-am rete­zat părul şi port pan­ta­loni (pen­tru femei).
154. Am pur­tat zor­zoa­ne şi umblu cu capul des­co­pe­rit (pen­tru femei).
155. M‑am sule­me­nit, m‑am far­dat, m‑am dat cu ruj, cu pudră, cu cre­me. (Pen­tru aceas­ta se dă Canon doi ani.)
156. Am ascul­tat dis­cu­ţi­i­le alto­ra în tren, în maşi­nă, pe sub feres­tre sau uşi.
157. M‑am rugat cu glas tare fiind singur(ă).
158. Am intrat în Sfân­tul Altar. Mai­ci­le numai în Mănăs­ti­rea lor pot să intre acolo.
159. Am zavis­tu­it, pizmu­it, am ame­ninţat şi am scui­pat pe alţii.
160. Am fost iubi­tor a lua şi zăbav­nic a da milostenie.
161. Am plâns pes­te măsu­ră pier­zând ceva ave­re (moş­te­ni­re).
162. Am moş­te­nit şi n‑am îngri­jit de cei ce mi-au dat moştenirea.
163. Am fost zgârcit(ă) şi n‑am dat milos­te­nie pen­tru sufle­tul meu.
164. Am strâns comori şi le-am îngropat.
165. Mi‑a părut bine când a murit cineva.
166. Am bles­te­mat cu foc, din inimă.
167. Am zis alto­ra: „Ducă-se‑n ruşi­ne”, „în mamă-sa”, „în brân­ză”, „în papuci” etc.
168. Mi‑a părut bine de răul altora.
169. N‑am ier­tat pe cei ce-mi greşesc şi n‑am cerut iertare.
170. Am căl­cat pos­tu­ri­le. Am mân­cat pes­te măsu­ră, pe ascuns, pe furiş, am mân­cat spur­cat, prin­tre prân­zuri, de dimi­nea­ţă, am mân­cat sugru­mat, de sân­ge. Am mers mân­cat la Spovedanie.
171. Am vor­bit şi am râs la masă.
172. Am câr­tit împo­tri­va mân­că­to­ri­lor (am pos­tit, am plătit slu­j­be împo­tri­va vră­j­ma­şi­lor etc.).
173. Am stat şi m‑am scu­lat de la masă fără rugă­ciu­ne. (Pen­tru aceas­ta se dă Anatemă.)
174. Nu mi-am cău­tat sănă­ta­tea după datorie.
175. Sunt necum­pă­tat în chel­tu­ieli (bani risi­pi­ţi, bom­bo­a­ne, lux, gumă, ţigări).
176. Am luat Sfân­ta Ana­fo­ră după mân­ca­re şi am băut apă după mie­zul nopţii.
177. M‑am mâni­at. Ţin min­te răul, pome­nesc răul.
178. Am câr­tit în neca­zuri (de exem­plu: „Of, m‑am săturat!”).
179. Nu tac. („Tăce­rea e de aur, a vor­bi des­pre Dum­ne­zeu e de argint, iar res­tul e osândă”.)
180. Am mus­trat cu aspri­me (am cică­lit pes­te măsu­ră, deşi a recu­nos­cut greşeala).
181. Am râv­nă neso­co­ti­tă. (Fac post pes­te măsu­ră, milos­te­nie fără soco­tea­lă, sufe­rind cei din casă, mă ocup de alţii mai mult decât de mine.)
182. Nu m‑am rugat în ori­ce vre­me şi loc.
183. M‑am cul­cat sea­ra fără rugă­ciu­ne, m‑am scu­lat şi am ple­cat fără rugă­ciu­ne. Mi-am pier­dut dra­gos­tea faţă de aproapele.
184. N‑am aprins can­de­la, lumâ­nă­ri­le, tămâia la rugăciune.
185. Am pier­dut lucruri sfin­te (Icoa­ne, can­de­le, cruci).
186. N‑am rămas sta­tor­nic în bine.
187. Am stat într-un genunchi, ca şi cato­li­cii şi evre­ii, la rugă­ciu­ne. (Dacă avem doi genunchi, să stăm pe amândoi.)
188. Am zis „lisus” în loc de „Dom­nul nos­tru lisus Hristos”.
189. Nu m‑am rugat la ple­ca­rea în şi la sosi­rea din călă­to­rie sau la înce­pu­tul şi la sfârşi­tul lucrului.
190. N‑am sfinţit casa şi vase­le ce s‑au spurcat.
191. N‑am stro­pit cu Agheas­mă la fie­ca­re întâi a lunii.
192. M‑am len­e­vit să-mi Spo­ve­desc păca­te­le (mai mult de un an cu sau fără Canon).
193. M‑am Spo­ve­dit incomplet.
194. Am mers la mai mulţi duhov­nici. (Se mer­ge la cel mai bun, indi­fe­rent de sco­pul cu care mergi.)
195. N‑am înde­pli­nit Cano­nul dat şi n‑am făcut de-ajuns pen­tru a‑mi şter­ge păcatele.
196. Mi-am măgu­lit lenea zicând: „De aş fi la mănăs­ti­re, m‑aş tot ruga”.
197. M‑am făcut păr­taş la păca­te stră­i­ne, îndem­nând, aju­tând, neo­prind, lău­dând păca­te­le altora.
198. N‑am aju­tat pe aproa­pe sufle­teş­te şi tru­peş­te. Sufle­teş­te, n‑am adus sufle­te la mân­tu­i­re, iar tru­peş­te, n‑am îmbră­cat pe goi sau flămânzi.
199. Nu am vir­tu­ţi­le teo­lo­gi­ce: Cre­dinţa, Nădej­dea, Dra­gos­tea şi înţe­lep­ciu­nea, drep­ta­tea, tăria, cumpătarea.
200. Mi-am folo­sit în păca­te liber­ta­tea vieţii. (Ori­cât am fi fost de ocu­pa­ţi în via­ţă, timp pen­tru păca­te avem, dar pen­tru Dum­ne­zeu nu.)
201. Mă apa­să păca­te­le subţiri, îngâm­fa­rea de sine, cru­ţa­rea de sine, mila de sine, păre­rea de sine, înfu­mu­ra­rea, iubi­rea de sine etc. 

La Spo­ve­da­nie se mer­ge nemân­cat, după ce ai pos­tit cinci zile şi ai tră­it în înfrâ­na­re. După Spo­ve­da­nie, aşa să zici, păcă­to­su­le: „Aces­tea toa­te şi mai mari decât aces­tea am făcut, şi toa­te câte sunt scri­se în catas­ti­fe­le dra­ci­lor le-am făcut, de care îmi pare rău şi, cu aju­to­rul lui Dum­ne­zeu şi a Mai­cii Dom­nu­lui, mă hotă­răsc să nu le mai fac şi pen­tru care vă rog să-mi daţi Canon după Pra­vi­la Bise­ri­cii. Amin.”
Hâr­tia pe care ai avut păca­te scri­se o dai focu­lui, însă când ai venit la Spo­ve­da­nie, e bine să mai ai încă o hâr­tie şi un cre­ion ca să-ţi notezi Cano­nul ce l‑ai pri­mit. De ai pri­mit Canon după Pra­vi­la Bise­ri­cii, şi‑l vei face, te vei mân­tui, iar de nu, păca­te­le rămân fără iertare.
Ori­ce cre­ş­tin e bine să facă măcar o dată în via­ţă Spo­ve­da­nie gene­ra­lă, la o mănăs­ti­re, iar apoi se poa­te Spo­ve­di ori­când la pre­o­tul lui. Păca­te­le nu pot intra în cer, fără Spo­ve­da­nie nu intră în cer nimeni. Atenţie însă că dia­vo­lul are un şire­tlic: când faci păca­te, îţi dă curaj, iar când să le Spo­ve­deşti, îţi adu­ce ruşinea.
Să nu ne ruşi­năm, fra­ţi­lor, la Spo­ve­da­nie, ca să fim ier­ta­ţi, ci mai bine să ne ruşinăm
de a mai face păca­te­le. Numai Epi­sco­pii şi Pre­o­ţii pot dez­le­ga păca­te­le oame­ni­lor, ei sunt urma­şii Apos­to­li­lor. Nici dia­co­nii nu pot face aceas­ta. Epi­sco­pii şi Pre­o­ţii se dez­lea­gă unii pe alţii, căci şi ei sunt păcă­toşi. Ce uşor este să te mân­tui… Vii la pre­ot, spui păca­te­le, iar pre­o­tul spu­ne: „Eu, nevred­ni­cul pre­ot şi duhov­nic, te iert şi te dez­leg cu pute­rea ce-mi este dată, în nume­le Tată­lui, şi al Fiu­lui şi al Sfân­tu­lui Duh. Amin.” Şi Hris­tos, în chip nevă­zut, dez­lea­gă lanţu­ri­le păca­te­lor tale, şi ceea ce zice pre­o­tul pe pământ face Hris­tos în ceruri. Aceas­ta este Tai­na Tai­ne­lor, nici înge­rii, nici Arhan­ghe­lii, nici chiar Mai­ca Dom­nu­lui nu poa­te da dez­le­ga­rea păca­te­lor omu­lui, ci numai pre­o­tul Dom­nu­lui nos­tru lisus Hris­tos, care este în lume un „Alter Chris­tus”, un alt Hris­tos. Şi răs­pun­de­rea pre­o­tu­lui este cu atât mai mare cu cât mai mare este darul dat lui de Hristos.
Mănăs­ti­rea Sihăs­tria, 1988.

 

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: