Îndreptar la Spovedanie de Valeriu Gafencu (2)

ÎNDREPTAR LA SPOVEDANIE (Par­tea 2)

(aici este pri­ma parte)

CELE ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE

Mân­dria

Este izvo­rul tutu­ror rău­tă­ţi­lor sufle­teşti; ea este o lăco­mie spirituală

pen­tru care şi dra­cii au căzut din darul lui Dumnezeu.

1. Nu eşti mân­dru, fălos, închipuit?
2. Nu crezi prea mult în fru­mu­seţea sau ave­rea ta, nu te-ai mân­drit cu ele?
3. Cum te porţi cu cei mari?
4. Nu dis­preţu­ieşti pe nimeni?
5. Stai de vor­bă cu oricine?
6. Nu eşti făţar­nic, ipo­crit (una spui, alta faci)?
7. Nu te-ai lău­dat prin fap­te, vor­be, îmbrăcăminte?
8. Nu ai vor­bit ceva spre a fi lăudat?
9. Nu ai cle­ve­tit pe aproa­pe­le ca să‑i înjo­seşti cin­stea şi vred­ni­cia şi spre a te ridi­ca pe tine?
10. Ai răb­dat oca­ra celui ce te‑a ocărât?
11. Ai ier­tat pe cei ce s‑au supă­rat pe tine?
12. Nu te-ai mân­drit cu şti­inţa, cu cunoş­tinţe­le tale?

Lăco­mia

Din abs­tract, ego­is­mul se con­cre­ti­zea­ză prin lăcomie.

Din acest punct de vede­re pri­veş­te Sf. Apos­tol Pavel când zice că

lăco­mia este rădă­ci­na tutu­ror răutăţilor.

1. Nu eşti lacom la mân­ca­re sau băutură?
2. Nu vrei să strângi ave­re sau alte lucruri?
3. În strân­ge­rea de bani nu eşti lacom, n‑ai înşe­lat pe aproa­pe­le tău din aceas­tă cauză?
4. Nu ai mân­cat sau ai băut pe ascuns?
5. Ai mân­cat în săr­bă­tori îna­in­te de Sf. Liturghie?
6. Ai mân­cat mortăciuni?

Lenea

Este lip­sa de între­bu­inţa­re a pute­ri­lor tru­peşti şi sufleteşti

pe care Dum­ne­zeu ni le‑a dăru­it ca să le folo­sim în via­ţa noastră

1. Nu eşti leneş?
2. Nu pierzi tim­pul fără să lucrezi?
3. Nu te ocupi cu lucruri rele sau deşar­te (găti­rea tru­pu­lui etc.)?
4. Rugă­ciu­nea o faci regulat?
5. De suflet te îngrijeşti?
6. Dato­ria ca fun­cţio­nar, lucră­tor, ser­vi­tor, ţi‑o faci?
7. Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău?
8. Nu ai cău­tat duhov­nic mai iertător?
9. Ţi-ai înde­pli­nit canonul?

Mânia

Se înte­me­ia­ză tot pe pivo­tul lăcomiei.

Când omul nu-şi poa­te înde­plini pofte­le sale,

se înfu­rie căci este împie­di­cat de la sco­pul său cel rău.

Omul se poa­te mânia numai con­tra păcatului.

1. N‑ai făcut rele în mânie, înju­ră­turi, bătăi, etc.?
2. Te mânii des? Cât te ţine? Ştii că Sf. Pavel a spus: Soa­re­le să nu apu­nă este mânia voas­tră (Efe­seni 4, 26) ?
3. Acum eşti supă­rat pe cineva?
4. Ai bătut pe cine­va cu bâta, cu palma?
5. N‑ai supă­rat sau mus­trat pe cine­va fără temei, cu răutate?
6. Ai dorit răul celui ce ţi‑a făcut rău? Dar celui ce ţi‑a făcut bine?
7. Nu te-ai mâni­at pe vecin pe moti­vul că e mai bun decât tine? Nu l‑ai invi­di­at? Nu-ţi pare rău?
8. Nu ai văr­sat sân­ge­le cui­va (în beţie)?
9. Nu te-ai bătut la duel?
10. Nu te-ai rugat (în mânie) să vină răul asu­pra vră­j­ma­şi­lor tăi?

Zgâr­ce­nia

Este mate­ria­lă şi spirituală.

Mate­ria­lă este atunci când omul nu voieş­te să mân­gâie tru­peş­te pe cel sărac,

iar spi­ri­tu­a­lă când nu voieş­te să îndru­meze pe cel neş­ti­u­tor din răutate.

1. Eşti zgâr­cit?
2. N‑ai lip­sit de cele nece­sa­re pe un vecin din zgârcenie?
3. Ai aju­tat pe sărac?
4. La masă ai che­mat săraci sau bogaţi?

Ştii că Mân­tu­i­to­rul ne îndeam­nă să che­măm la masă pe cei ce nu ne pot che­ma înapoi.

5. Nu vinzi prea scump?
6. Nu înşeli?
7. Nu-ţi pare rău că ai făcut vre­un bine?
8. Nu cum­va mănânci puţin, te îmbraci prost (pe tine şi pe ai tăi) spre a te îmbogăţi?
9. Nu cum­va nu te îngri­jeşti de sănă­ta­tea alor tăi, copii, soţie, părinţi, fra­ţi, spre a nu chel­tui bani?

Invi­dia (cear­ta sau pizma)

Când cel furi­os nu poa­te birui cu mânia lui pie­di­ci­le care i se opun,

şi nepu­tând să facă alt­ce­va, se îndul­ceş­te cu ini­ma în pati­ma invidiei,

ca să aco­pe­re cin­stea şi vred­ni­cia sufle­teas­că şi tru­peas­că a aproa­pe­lui şi să se îna­lţe el.

1. Eşti cer­tat cu cineva?
2. Îţi pla­ce să te cerţi?
3. Ură­şti pe cineva?
4. Batjo­co­reşti?
5. Sfa­turi vicle­ne dai?
6. Acum ai pe cine­va invidie?
7. Vor­beşti cu toa­tă lumea?
8. Ai pore­clit pe cineva?
9. Nu ai băgat vra­j­bă între fraţi?
10. Nu porţi pizmă pe cine­va pen­tru fap­tul că e mai bun ca tine sau se bucu­ră de mai mul­tă cin­ste, ave­re, situ­a­ţie soci­a­lă etc.?

Desfrâ­na­rea (Cur­via)

Este tot o lăco­mie, dar nu de ordin mate­ri­al sau spi­ri­tu­al, ci de ordin sentimental.

Păca­tul cur­vi­ei, ca nici un alt păcat, se face în trup.

Tru­pul e tem­plul Duhu­lui Sfânt.

(Poţi face desfrâ­na­re pri­vind sau auzind lucruri care te-ar face să păcătuieşti.

Chiar mân­când, dor­mind prea mult, vor­bind etc.)

1. Ai căzut în curvie?
2. Dar pre­a­cur­vie?
3. Nu cum­va îţi pla­ce să vezi sau să citeşti cărţi care te fac să păcă­tu­ieşti cu gân­dul, nu cum­va îţi pla­ce să asculţi sau să vor­beşti vor­be porcoa­se sau de ruşi­ne? Să ştii că Sf. Pavel ne spu­ne să nu se audă din gura noas­tră nici vor­be spur­ca­te sau porcoa­se, nici glu­me proas­te care nu sunt cuvi­in­cioa­se, nici vor­be nechibzuite.
4. Nu cum­va îţi pla­ce să vor­beşti cu rost sau fără rost?
5. Nu te stă­pâ­neş­te nici o patimă?
6. Nu mănânci sau dormi prea mult? Ştii că tot Sf. Pavel a spus: Toa­te îmi sunt îngă­du­i­te, dar nu toa­te îmi sunt de folos(1 Cor 6, 12).
7. Nu ai în casă tablo­uri cu chi­puri goa­le? Nu le pri­veşti cu patimă?
8. N‑ai cur­vit cu rude­nii de sân­ge sau cu cele spi­ri­tu­a­le (fină, naşe)?
9. N‑ai pipă­it tru­pul altu­ia cuprins de pati­ma desfrânării?
10. N‑ai vrut să vezi părţi­le ruşi­noa­se ale corpului?

PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER

A. Uci­de­rea cu voie

• Ai ucis pe cineva?
• Ai cău­tat să ucizi?
• Vrei să ucizi pe cineva?
• Vrei să te răz­buni luând via­ţa cuiva?
• Ai bătut pe cineva?
• Ai cer­tat, ai ame­ninţat pe cineva?
• Sodo­mia (împre­u­na­re împo­tri­va firii)

1. Băr­bat cu băr­bat sau ori­ce fel de animal?
2. Băr­bat cu feme­ie împo­tri­va firii?
3. Ona­nia. Ai făcut onanie?

• Opri­rea pen­si­ei sau sim­bri­ei la orfani, vădu­ve, mun­ci­tori, sala­ri­a­ţi sau servitori

1. Ai oprit pen­si­i­le sau sala­ri­i­le? Din ori­ce motiv, fie ca des­pă­gu­bi­re pen­tru un lucru stri­cat, fie din alte motive?
2. Reţi­neri parţi­a­le sau nedrep­te ai făcut?
3. Ai plătit tot­dea­u­na pen­tru ceea ce ţi-au lucrat alţii?

• Asu­pri­rea vădu­ve­lor, orfa­ni­lor, inva­li­zi­lor şi neputincioşilor

1. N‑ai bătut copi­ii, bătrâ­nii sau orfanii?
2. Nu ţi-ai bătut joc de ei?
3. N‑ai asu­prit pe cel mai mic decât tine?
4. N‑ai râs de ologi sau neputincioşi?
5. Nu i‑ai necăjit?
6. Nu cum­va ai avut dato­ria să‑i aju­ţi şi nu i‑ai ajutat?
7. Pe cei ce nu ai avut dato­ria i‑ai aju­tat sau ai tre­cut pe lân­gă ei ca pre­o­tul şi levi­tul din Evan­ghe­lia cu Sama­ri­tea­nul milostiv?
8. Pe orb l‑ai făcut să cadă conducându‑l rău?
9. De ori­ce nepu­tin­cios, surd, gân­gav, şchi­op, ciung, chi­or nu ţi-ai bătut joc?

DATORII FAŢĂ DE VIAŢA SUFLETEASCĂ A APROAPELUI

1. A feri pe altul de a păcă­tui. Ai ferit sau nu ?
2. A învă­ţa pe cei neştiutori.
3. A da un sfat bun celui ce are nevoie.
4. A ne ruga lui Dum­ne­zeu pen­tru alţii.
5. A mân­gâia pe cei întristaţi.
6. A suferi cu răb­da­re când sun­tem nedreptăţiţi.
7. A ier­ta greşe­li­le altora.

PORUNCI PRIVITOARE LA VIAŢA TRUPEASCĂ A APROAPELUI

1. A da hra­nă celui flămând. Ai dat sau nu?
2. A potoli setea celui însetat.
3. A îmbră­ca pe cel gol.
4. A îngriji pe cel bolnav.
5. A pri­mi şi ospă­ta pe streini.
6. A cer­ce­ta pe cei din închisori.
7. A îngro­pa pe cei morţi.

PĂCATE STREINE

1. Când sfă­tu­ieşti pe altul să păcătuiască.
2. Când porun­ceşti altu­ia să păcătuiască.
3. Când te învo­ieşti cu altul la păcat.
4. Când aju­ţi pe altul să păcătuiască.
5. Când lauzi pe cel ce face păcatul.
6. Când poţi, dar nu voieşti să împie­dici pe altul de a face păcatul.
7. Când ştii şi nu spui păca­tul altu­ia (să i‑l spui)

PĂCATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT

1. Neso­co­ti­rea haru­lui lui Dum­ne­zeu şi încre­de­rea prea mare în tine.

1. Să crezi că Dum­ne­zeu n‑are pute­re să te ier­te, e un păcat foar­te mare.
2. Să crezi că tu eşti totul şi Dum­ne­zeu n‑are nici o pute­re în lume.

1. Neîn­cre­de­rea în Dumnezeu.
2. Împo­tri­vi­rea la Ade­vă­rul sta­bi­lit de Sfân­ta Bise­ri­că (să nu crezi în vreo dogmă).
3. Lepă­da­rea de Bise­ri­ca Orto­do­xă. Fereş­te-te de aces­te păca­te, căci Mân­tu­i­to­rul spu­ne: Dar cine va huli împo­tri­va Duhu­lui Sfânt nu are ier­ta­re în veac, ci este vino­vat de osân­da veş­ni­că (Mar­cu, 3, 29).

CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI

1. Cer­ce­ta­rea Sfin­tei Bise­rici în toa­te Dumi­ni­ci­le şi săr­bă­to­ri­le legale.
2. Păzi­rea celor patru pos­turi din an.
3. Res­pec­tul faţă de feţe­le bisericeşti.
4. Măr­tu­ri­si­rea păca­te­lor în cele patru posturi.
5. A ne feri de eretici.
6. A ne ruga pen­tru con­du­că­to­rii sta­tu­lui şi dre­gă­to­rii Bisericii.
7. A nu face nun­tă, petre­ceri, în post.
8. A feri Bise­ri­ca de a i se înstră­i­na lucrurile.
9. A păzi pos­tu­ri­le şi a face rugă­ciu­ni­le pe care chi­ri­ar­hul (epi­sco­pul) locu­lui le pune în vre­muri grele.

DIFERITE PĂCATE

1. Neîn­de­pli­ni­rea angajamentelor:

• ai înde­pli­nit pe cele lua­te în faţa lui Dum­ne­zeu, a ta, a aproapelui?
• ai înde­pli­nit cano­nul dat la Spovedanie?

1. Fur­ti­şag de cele sfinte:

• ai minţit la Spovedanie?
• ai oco­lit să spui tot şi din ce motive?

SFATURI

• Spo­ve­deş­te-te de cel puţin patru ori pe an în posturi.
• Pos­teş­te îna­in­te de spovedanie.
• Păs­trea­ză ace­la­şi duhovnic.
• Fă-ţi un seri­os exa­men de conş­ti­inţă îna­in­te de a mer­ge la spovedanie.
• Scrie pe hâr­tie păca­te­le, alt­fel le poţi uita. Apoi arde hâr­tia imediat.
• Măr­tu­ri­seş­te sin­gur nu numai păca­te­le făcu­te ci şi (pe) cele din inimă.
• Nu ascun­de nici un păcat.
• Împa­că-te cu cel ce ţi‑a greşit.
• Oco­leş­te pri­le­jul de păcătuire.
• Pără­seş­te păca­tul – anga­jea­ză-te că nu vei mai păcătui.
• Regre­tă păca­te­le făcute.
• Fereş­te-te pe cât poţi de ele.
• Cumi­ne­că-te numai dacă te simţi curat. Alt­fel vei fi osândit.
• Înde­pli­neş­te cu sfinţe­nie cano­nul dat de duhovnic.
• Jude­că-te sin­gur pen­tru fie­ca­re păcat făcut.

Cuge­ta­re foar­te folo­si­toa­re în neca­zuri (din „Mân­tu­i­rea păcă­toşi­lor”, pagi­na 191)

1. Ce-ai fost mai îna­in­te de a te zidi Dumnezeu?

2. Câtă face­re de bine ţi‑a făcut zidindu-te?

3. Câtă răs­plăti­re Îi eşti dator?

4. Câtă nemulţu­mi­re I‑ai ară­tat pen­tru bunătă­ţile ce ai primit?

5. Câtă pedeap­să ţi se cuvi­ne pen­tru aceas­tă nemulţumire?

6. De câte bună­tă­ţi te-ai învred­ni­cit în locul re­lelor ce ţi se cuveneau?

7. Câte tre­bu­ie să faci, măcar de acum îna­in­te, ca să îmblân­zeşti pe Făcă­to­rul tău de bine, ca să nu te mun­ceas­că veşnic?

Fie­ca­re din­tre noi avem o meni­re, dar tre­bu­ie să stăm sub pova­ţa duhov­ni­cu­lui, care înlă­tu­ră voia nepri­ce­pu­tă, făcând loc voii lăsa­tă de Dum­ne­zeu în fie­ca­re din­tre noi. Duhov­ni­cul dez­vă­lu­ie intenţi­i­le lui Dum­ne­zeu în noi. Dacă nu stăm sub pova­ţa duhov­ni­cu­lui putem să intrăm în rătă­ciri mai mari ca pati­mi­le. Îl simt pri­e­ten pe fie­ca­re suflet care-mi tri­mi­te un sin­gur gând de iubi­re. Şi doresc şi rog ca fie­ca­re pri­e­ten să copi­e­ze acest îndrep­tar la spovedanie.

Am scris, cum am putut, în toa­tă gra­ba, din dorinţa cura­tă de a vă tri­mi­te acest îndrep­tar la spovedanie.

Cu toa­tă dra­gos­tea, Valeriu.

Sfârşit

şi lui Dum­ne­zeu Slavă!