Îndreptar la Spovedanie de Valeriu Gafencu (1)

ÎNDREPTAR LA SPOVEDANIE (Par­tea 1)

(aici este a 2‑a parte)

Lui Ghe­or­ghe şi Maria cu dragoste,

Vale­riu

Cel fără păcat din­tre voi să arun­ce cel din­tâi pia­tra asu­pra ei.

Ioan 8, 7

Ade­vă­rat, ade­vă­rat vă spun că voi veţi plân­ge şi vă veţi tân­gui, iar lumea se va bucu­ra. Voi vă veţi întris­ta, dar întris­ta­rea voas­tră se va pre­fa­ce în bucurie.

Ioan 16, 20

S‑a scu­lat de la Cină, S‑a dez­bră­cat de hai­ne şi, luând un şter­gar, S‑a încins cu el.

După ace­ea a tur­nat apă în vasul de spă­lat şi a înce­put să spe­le picioa­re­le uce­ni­ci­lor şi să le ştear­gă cu şter­ga­rul cu care era încins.

Ioan 13, 4–5

Iar la masă era reze­mat la piep­tul lui Iisus unul din­tre uce­ni­cii Lui, pe care‑l iubea Iisus.

Ioan 13, 23

Porun­că nouă dau vouă: Să vă iubi­ţi unul pe altul. Pre­cum Eu v‑am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubi­ţi unul pe altul.

Ioan 13, 34

Întru aceas­ta vor cunoa­ş­te toţi că sun­teţi uce­ni­cii Mei, dacă veţi avea dra­gos­te unii faţă de alţii.

Ioan 13, 35

Ce este păcatul

Păca­tul este căl­ca­rea legii lui Dum­ne­zeu, căl­ca­re voită sau nevo­ită, cu şti­inţă sau fără şti­inţă, cu fap­ta, cu cuvân­tul, cu gândul.

Păca­tul este necin­sti­rea adu­să lui Dum­ne­zeu, oca­ră, dis­preţu­i­re, defă­i­ma­re, nere­cu­noa­ş­te­re şi vătă­ma­re adu­să fiinţei Dum­ne­ze­ieşti, din­tr-un sen­ti­ment egoist.

Păca­tul este necre­dinţă şi neîn­cre­de­re în Dum­ne­zeu, în legea Lui şi prea mul­tă cre­dinţă şi încre­de­re în sine, până aco­lo că omul să-şi fie sin­gur lege, pen­tru că de înda­tă ce ai căl­cat Legea lui Dum­ne­zeu, ai urmat o altă lege, fie a ta, fie a diavolului.

Păca­tul este a doua răs­tig­ni­re adu­să Mân­tu­i­to­ru­lui, căci prin păcat se reîn­no­iesc toa­te batjo­cu­ri­le de altă­da­tă şi toa­te bătă­i­le pri­mi­te. Piroa­ne­le, suli­ţa, spi­nii, prin păcat Mân­tu­i­to­rul le sim­te din nou. Acum însă nu mai sunt bătu­te de cei ce‑L defă­i­mau şi stri­gau: “Să se răs­tig­neas­că, să se răs­tig­neas­că”… Acum îi sunt admi­nis­tra­te de cei ce zic că cred în El, că‑I urmea­ză porun­ci­le, că‑L iubesc. Acum Îl scui­pă în faţă cei ce sunt bote­za­ţi, acum cunu­na de spini I‑o pun cei ce se numesc cre­ş­tini, acum Îi dau pal­me­le, acum Îi bat piroa­ne­le, acum Îl împung cu suli­ţa, cei pen­tru care sufe­rit batjo­co­riri şi bătăi şi pen­tru care Şi‑a dat sân­ge­le Său pe Gol­go­ta pen­tru ca să‑I facă fii ai lui Dum­ne­zeu, pen­tru ca să le des­chi­dă Rai­ul, să sfar­me moar­tea şi să dărâ­me Iadul.

Păca­tul este înde­păr­ta­re de Dum­ne­zeu şi în schimb apro­pi­e­re de dia­vol, este înde­păr­ta­re de casa Tată­lui şi păzi­re în ţară stră­i­nă a porci­lor diavolului.

Pen­tru că sun­tem robi ace­lu­ia căru­ia îi slu­jim (Ioan 8, 34), păca­tul înseam­nă robia diavolului.

Când păcă­tu­ieşti nu mai soco­teşti ceea ce a făcut pen­tru tine Dum­ne­zeu, nu‑I mai eşti fiu, şi nu te gân­deşti la drep­ta­tea Lui, care va pedep­si pe cei ce păcă­tu­iesc împo­tri­va Voii Lui.

Prin păcat toa­te lucru­ri­le lui Dum­ne­zeu sunt por­ni­te împo­tri­va sco­pu­lui pen­tru care au fost făcute.

Gura n‑a fost făcu­tă de Dum­ne­zeu ca să înju­răm cu ea, să bâr­fim şi să bles­te­măm pe aproa­pe­le, ci gura a fost făcu­tă ca, cu ea, să vor­bim lucruri folo­si­toa­re sufletului.

Min­tea nu ţi‑a dat‑o Dum­ne­zeu ca, cu aju­to­rul ei, să găseşti argu­men­te­le care te înde­păr­tea­ză de Dum­ne­zeu, ci ca să găseşti argu­men­te­le care te apropie.

Ochii nu au fost făcu­ţi spre a pri­vi ceea ce adu­ce vătă­ma­rea sufle­tu­lui, ci spre a vedea cre­a­ţi­i­le lui Dum­ne­zeu şi spre a‑I adu­ce mulţumiri.

Tot aşa ure­chi­le, mâi­ni­le, picioa­re­le n‑au fost cre­a­te spre a ne înde­păr­ta de Dumnezeu.

Bună­ta­tea şi înde­lun­ga răb­da­re a lui Dum­ne­zeu nu vrei să le soco­teşti ca ata­re? Căci să ştii că tot tim­pul ţi s‑a dat ca să câş­tigi rai­ul şi tu te pierzi soco­tind că El nu va mai jude­ca, că ne va ier­ta, că sunt alţii mult mai răi decât tine.

Ce urmări are păcatul.

Răul pri­ci­nu­it de el

1. Prin păcat pier­dem darul cel mai pre­sus de fire ce‑l avem de la Dum­ne­zeu. Fără acest dar, sufle­tul rămâ­ne slut.
2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai sun­tem recu­nos­cu­ţi fii.
3. Prin păcat pier­dem feri­ci­rea veş­ni­că a rai­u­lui; pier­dem posi­bi­li­tă­ţi­le uni­rii cu Dum­ne­zeu şi petre­ce­rea împre­u­nă cu sfinţii; pier­dem lumi­na veş­ni­că şi odihna.
4. Câş­ti­găm iadul cu focul cel nes­tins şi cu întu­ne­ri­cul cel ce este totdeauna.
5. Prin păcat pier­dem toa­te bună­tă­ţi­le pe care le-am făcut îna­in­te, căci Dum­ne­zeu te va jude­ca în ceea ce te va găsi făcând.
6. Prin păcat pier­dem aju­to­rul lui Dum­ne­zeu (atât cât eşti în păcat).

Spo­ve­da­nia

Nu plângi gân­din­du-te că ai pier­dut Raiul?

Nu te cutre­mu­ră mâh­ni­rea adu­să lui Dumnezeu?

Nu te înfi­oa­ră Iadul?

Nu cau­ţi să-ţi dobân­deşti sta­rea pierdută?

Se mai poate ?

Da! Tre­bu­ie numai să vrei …

Dum­ne­zeu a şti­ut din­tru înce­put nepu­tinţa noas­tră şi ne‑a dat posi­bi­li­ta­tea cură­ţi­rii de păca­te. El a şti­ut că omul cât va trăi va păcă­tui şi că, fără de greşe­a­lă, nimeni nu este, de ace­ea spu­nea uce­ni­ci­lor Săi: Ori­câ­te veţi lega pe pământ vor fi lega­te în Cer, şi ori­câ­te veţi dez­le­ga pe pământ vor fi dez­le­ga­te şi în Cer, cuvin­te prin care se insti­tu­ie şi Tai­na Spovedaniei.

Spo­ve­da­nia sau pocă­inţa este o baie din care sufle­tul scăl­dat iese uşu­rat de gre­u­ta­te şi curat de mur­dă­ria păca­te­lor, o baie în care se spa­lă şi se pierd toa­te înti­nă­ciu­ni­le şi greşe­li­le noastre.

Spo­ve­da­nia este o doc­to­rie care vin­de­că sufle­tul rănit de draci, o doc­to­rie ce stri­că otra­va păcatului.

Spo­ve­da­nia întoar­ce pe păcă­tos de la dia­vol la Dum­ne­zeu şi le pune din nou în legă­tu­ră cu Făcă­to­rul său.

Spo­ve­da­nia însem­nea­ză adu­ce­rea sufle­tu­lui la fap­te­le şi lucru­ri­le care sunt pen­tru şi după firea lui.

Spo­ve­da­nia redă pe om curat lui Dumnezeu.

Spo­ve­da­nia pre­gă­teş­te sufle­tul şi tru­pul pen­tru pri­mi­rea Sf. Tru­pu­lui şi Sân­ge­lui Mân­tu­i­to­ru­lui nos­tru Iisus Hristos.

Spo­ve­deş­te-te în Bise­ri­că de patru ori pe an la ace­la­şi Duhovnic.

Când îţi faci exa­me­nul de conş­ti­inţă găseş­te-te vino­vat, nu te jus­ti­fi­ca; gân­deş­te-te la urmă­toa­re­le puncte:

1. Moti­vul sau sco­pul cu care sau pen­tru care ai păcă­tu­it. A doua zi cau­tă să oco­leşti momen­tul potri­vit respectiv.
2. Intenţia-ce ai voit de ai păcătuit.
3. Împre­ju­ră­ri­le, oco­leş­te-le a doua zi.
4. Locul unde ai păcătuit.
5. Cât l‑ai răs­pân­dit-ai îndem­nat pe alţii.
6. Numă­rul…

Spo­ve­da­nia tre­bu­ie făcu­tă cu zdro­bi­re de ini­mă şi cu păre­re de rău. Zdro­bi­rea ini­mii este supă­ra­rea şi dure­rea ce ţi se pri­ci­nu­ieş­te când îţi aduci amin­te de păcat.

Aceas­tă dure­re nu stă numai în a simţi păca­tul, a sus­pi­na şi a plân­ge pen­tru el, ci stă mai ales în a urî păcatul.

Păre­rea de rău este dure­rea ce o sim­te cel ce se pocă­ieş­te pen­tru că s‑a lip­sit de darul lui Dum­ne­zeu şi a câş­ti­gat munca.

Bise­ri­ca a sta­bi­lit îna­in­te de spo­ve­da­nie să ţii un post de şap­te zile sau chiar mai puţin. Bol­na­vii sunt scutiţi.

Scrie păca­te­le pe hâr­tie şi citeş­te-le sin­gur îna­in­tea Duhovnicului.

Anga­jea­ză-te în faţa lui Dum­ne­zeu să nu le mai faci.

CELE 10 PORUNCI

Porun­ca întâi: Eu sunt Dom­nul Dum­ne­ze­ul tău, să nu ai alţi dum­ne­zei afa­ră de mine.

1. Crezi în Dumnezeu?
2. Crezi în Sfân­ta Treime?
3. Îl adori pe Dumnezeu?
4. Îl iubeşti?
5. Îl cunoşti? Te-ai silit spre a afla ceva des­pre Dum­ne­zeu din cărţi­le Sfin­tei Scrip­turi, cărţi­le bise­ri­ceşti sau de altundeva?
6. Nu cum­va crezi în farmece?
7. Nu ai umblat pe la ghi­ci­tori, prezicători?
8. Nu faci spiritism?
9. Nu crezi în vise? Cre­de numai în Dumnezeu.
10. Nu cum­va dai mai mul­tă cin­sti­re unei fiinţe sau lucru decât lui Dumnezeu?
11. Nu preţu­ieşti banul, mân­ca­rea sau vinul, feme­ia sau băr­ba­tul, mai mult decât pe Dumnezeu?
12. Ai câr­tit vreo­da­tă împo­tri­va lui Dumnezeu?
13. Nu ai dez­nă­dăj­du­it din cau­za vre­u­nui necaz, supă­ra­re sau ori­ce alt rău venit asu­pra ta?
14. Nu te-ai împo­tri­vit ade­vă­ru­ri­lor şi învă­ţă­tu­rii creştine?
15. Nu ai citit cărţi împo­tri­va credinţei?
16. Nu ai dat altu­ia să citească?
17. Nu ai fost la adu­nă­ri­le necredincioşilor?
18. Nu ai citit cărţi­le şi revis­te­le lor cu sco­pul află­rii altui ade­văr decât cel al Bisericii?
19. Nu ai apă­rat necre­dinţa sau sec­te­le sau mahomedanismul?
20. Nu ai dus daruri sectarilor?
21. Nu crezi în cre­dinţe deşar­te sau păgâ­neşti? Că mi‑a ieşit un pre­ot îna­in­te îmi mer­ge rău, mi‑a ieşit un coşar îmi mer­ge bine, mi‑a ieşit cu pli­nul sau cu golul etc.?
22. Este Dum­ne­zeu cen­trul pre­o­cu­pă­ri­lor tale?
23. Ţi-ai pus întot­dea­u­na nădej­dea în Dumnezeu?
24. Crezi că exis­tă Rai sau Iad?
25. Crezi că va fi Judecată?
26. Nu te încrezi prea mult în bună­ta­tea lui Dum­ne­zeu şi în felul aces­ta nu te temi de judecată?
27. Nu crezi că Dum­ne­zeu nu te mai poa­te ier­ta din cau­za prea mul­te­lor (tale) şi gre­le­lor păcate?
28. Ai cerut tot­dea­u­na aju­to­rul lui Dumnezeu?
29. Ţi-ai făcut regu­lat rugă­ciu­ni­le? Sea­ra, dimi­nea­ţa şi la prânz?
30. La Bise­ri­că mergi regulat?
31. La rugă­ciu­ne şi în Bise­ri­că te gân­deşti numai la Dumnezeu?
32. Pes­te zi îţi mai aduci amin­te de Dumnezeu?
33. Mulţu­mi­ri I‑ai adus lui Dum­ne­zeu după toa­te fap­te­le tale?
34. Şi îna­in­te de a face ceva I‑ai cerut ajutorul?
35. Rugă­ciu­ni­le nu le spui câteo­da­tă numai din obi­cei sau să te scapi?
36. Nu te gân­deşti în altă par­te în tim­pul rugăciunii?
37. Nu-ţi vin gân­duri că nu te mai poţi mântui?
38. Nu ai amâ­nat pocă­i­rea spre bătrâneţe?
39. Nu cau­ţi să mergi târ­ziu la Biserică?
40. Asculţi slu­j­ba atent?
41. Nu râzi, nu vor­beşti sau nu te uiţi după lume în Biserică?

Porun­ca a doua: Să nu-ţi faci chip cio­plit nici ase­mă­na­rea vre­u­nui lucru, din câte sunt în cer, pe pământ, în ape sau sub pământ, nici să te închini lor, nici să le slujeşti.

1. Nu cum­va crezi că unii oameni sunt mari şi au valoa­rea pe care a avut‑o Mântuitorul?

Exem­plu: filo­so­fii sau şefii de religii.

2. Crezi în Sfin­te­le Icoane?
3. Cel de închi­na­re le dai?
4. Nu crezi cum­va că Icoa­na este chiar Sfân­tul pe care îl zugrăveşte?
5. Nu cum­va crezi în oameni-feme­ia ta, băr­ba­tul tău, copi­lul tău, etc?
6. Nu te închini vre­u­nui lucru, banu­lui, mân­că­rii, bău­tu­rii sau altor plăceri?
7. Nu cum­va min­tea este sin­gu­ra ta lege şi faci numai ceea ce-ţi spu­ne ea?

Porun­ca a tre­ia: Să nu iei Nume­le Dom­nu­lui Dum­ne­ze­u­lui tău în deşert.

1. Ai înju­rat vreo­da­tă de Dum­ne­zeu Tatăl sau de Mân­tu­i­to­rul Iisus Hristos?
2. Ai înju­rat de Îngeri, Arhangheli?
3. Ai înju­rat de Sfân­ta Fecioară?
4. Ai înju­rat de Sfinţi, Bise­ri­că, Paş­te, Can­de­lă, Icoa­ne, Cru­ce şi altele?
5. Ai adus nume­le Dom­nu­lui drept măr­tu­rie mincinoasă?
6. Ai luat alt­fel de măr­tu­rii: ochii tăi, via­ţa ta, mân­tu­i­rea sufle­tu­lui tău? Căci Mân­tu­i­to­rul a zis: Vor­ba ta să fie da şi nu; căci ce e mai mult vine de la diavol.
7. Ai dră­cu­it? Ai tri­mis pe alţii la dra­cu sau pe tine?
8. Ai obi­ce­iul să bles­temi pe cei ce-ţi fac rău? Mân­tu­i­to­rul ne‑a învă­ţat să ne rugăm pen­tru ei.
9. Jurământ fals ai depus?
10. Dar jurământ adevărat?
11. Nu între­bu­inţezi ca jurământ for­mu­la “zău”, care este pres­cur­ta­rea lui “pe Dum­ne­ze­ul meu”?

Porun­ca a patra: Adu-ţi amin­te de Ziua Dom­nu­lui, şase zile să lucrezi, iar a şap­tea să o serbezi.

Ziua Dom­nu­lui este Dumi­ni­ca. Ace­ea­şi valoa­re o au şi toa­te săr­bă­to­ri­le insti­tu­i­te de Sfân­ta Bise­ri­că, de pes­te an.

1. Ţinut-ai toa­te Dumi­ni­ci­le şi sărbătorile?
2. Fost-ai în toa­te aces­te zile la Biserică?
3. Cei din casa ta le-au ţinut, au fost la Sf. Bise­ri­că, nu i‑ai oprit pen­tru vre­un lucru?
4. Alto­ra nu le-ai dat de lucru în aces­te zile? Nu mergi prea târ­ziu la Biserică?
5. Ziua Dom­nu­lui o ser­bezi cum tre­bu­ie? Sau e pen­tru tine o zi obi­ş­nu­i­tă sau o zi de che­furi şi petre­ceri? Dimi­nea­ţa mergi la Bise­ri­că? După masă citeşti cărţi folo­si­toa­re, zidi­toa­re de suflet?
6. Te îngri­jeşti de suflet mai mult în aceas­tă zi decât în altele?
7. Nu ai făcut sau ai par­ti­ci­pat la clăci?
8. Nu te porţi cu necu­vi­inţă în Biserică?
9. Nu ai hulit Bise­ri­ca şi pe slu­ji­to­rii Sf. Altar?
10. Pe pre­o­ţi îi cin­steşti ca pe slu­ji­to­rii lui Dum­ne­zeu? Nu‑i batjo­co­reşti? Nu‑i bâr­feşti spu­nân­du-le păcatele?
11. Te rogi pen­tru ei? Îi asculţi?

Porun­ca a cin­cea: Cin­steş­te pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie ţie bine şi să tră­ieşti ani mulţi.

1. Nu ţi-ai bătut părinţii sau socrii?
2. Nu i‑ai înju­rat sau persecutat?
3. Ai ascul­tat sfa­tu­ri­le lor?
4. Nu i‑ai înşe­lat cu ceva?
5. Nu le-ai spe­cu­lat buna credinţă?
6. Când au fost în neca­zuri i‑ai ajutat?
7. Slu­j­be după moar­te le-ai făcut?
8. Fra­ţii, suro­ri­le, le-ai ajutat?
9. Ai pur­tat gri­jă de soţie, de copii? Căci Sf. Pavel zice: Dacă nu poar­tă cine­va gri­jă de ai lui şi mai ales de cei din casa sa, s‑a lepă­dat de cre­dinţă şi este mai rău decât un necre­din­cios. (1 Timo­tei 5, 8)
10. Nu ţi-ai bătut soţia? Nu te-ai pur­tat rău cu ea? N‑ai înjurat‑o?
11. Soţul ţi l‑ai cin­stit? Soţia sau soţul ţi-ai iubit ca pe tine însuţi?
12. Nu ţi-ai înşe­lat soţul sau soţia?
13. Nu i‑ai făcut via­ţa mai grea? Nu eşti cicălitor?
14. De cele sufle­teşti ale celor din casa ta te-ai îngri­jit suficient?
15. Cum te-ai pur­tat cu părinţii sufle­teşti? Naşi, pro­fe­sori, pre­o­ţi? I‑ai res­pec­tat şi i‑ai ajutat?
16. Nu ai fost obraz­nic sau încă­pă­ţâ­nat cu părinţii?
17. Nu i‑ai supă­rat? Mâniat?
18. Nu i‑ai vor­bit de rău, batjocorit?
19. Nu ai râs de nepu­tinţe­le lor?
20. Ai luat sea­ma să-şi facă dato­ri­i­le religioase?
21. Nu te-ai ruşi­nat de ei?
22. Nu ţi-ai chel­tu­it banii pe lucruri nefo­lo­si­toa­re (tut­un sau alte plă­ceri) şi în felul aces­ta ai lip­sit fami­lia de cele trebuitoare?

De eşti părinte

23. Ai îndrep­tat pe copii tăi pe dru­mul Bise­ri­cii, cu fap­ta şi cu cuvântul?
24. Nu le-ai dat exem­plul tău de cer­turi, beţii, vor­be porcoa­se, min­ciu­nă, furt, necin­ste, cle­ve­ti­re, lene?
25. Nu cum­va tră­ieşti în con­cu­bi­naj şi copi­ii văd acest lucru?
26. Pen­tru fap­te­le rele: cer­turi, min­ciu­nă, băta­ie, furt, i‑ai pedep­sit? Nu cum­va din milă i‑ai cruţat?
27. Pen­tru copi­ii tăi, soţie, soţ, fra­ţi, surori, părinţi, ai făcut rugăciuni?
28. Nu ai fost prea aspru, sau prea blând cu copi­ii tăi?
29. Slugi rele care să înveţe copi­ii lucruri stri­căcioa­se de suflet nu ai ţinut?

De eşti tutore

30. Ţi-ai înde­pli­nit toa­te înda­to­ri­ri­le mate­ri­a­le şi mora­le faţă de copil?

De eşti stăpân

31. Cum te-ai pur­tat cu ser­vi­to­rii sau uce­ni­cii tăi?
32. Le-ai plătit lea­fa cin­stit, nu le-ai reţi­nut pen­tru cine ştie ce motive?
33. I‑ai îndem­nat să-şi facă dato­ri­i­le religioase?
34. Nu i‑ai îndem­nat să facă vre­un păcat?

De eşti slugă

35. Ai ascul­tat stă­pâ­nii, patro­nii etc.?
36. Ţi-ai înde­pli­nit cu hăr­ni­cie toa­te datoriile?
37. Nu le-ai lucrat de mântuială?
38. Nu le-ai furat ceva?
39. Nu le-ai poves­tit casa?

Porun­ca a şasea: Să nu ucizi

1. Nu cum­va ai ucis vreo­da­tă cu voie sau fără voie?
2. Nu doreşti să ucizi, nu ai gân­duri de răz­bu­na­re? Ai lău­dat pe cine­va care a omorât?
3. Nu doreşti moar­tea cui­va, fie pen­tru a‑i lua ave­rea, feme­ia, băr­ba­tul etc?
4. Nu ai bătut pe cineva?
5. Nu ai ameninţat?
6. Nu ură­şti pe cine­va, eşti împă­cat cu toţi cunoscuţii?
7. Doreşti rău cui­va, moar­te, pagubă?
8. Te bucuri de răul ce se întâm­plă semenului?
9. Cum te porţi cu cei din jur?
10. De eşti băr­bat ai admis lepă­da­rea de copii?
11. De eşti feme­ie, nu ai lepă­dat prunc cu voie?
12. Nu ai cău­tat să te sinu­cizi direct sau indirect?
13. Ai făcut vânătoare?

Porun­ca a şap­tea: Să nu preacurveşti.

Cur­vie face cel necă­să­to­rit; pre­a­cur­vie cel căsătorit.

1. Nu ai cur­vit sau de eşti căsă­to­rit n‑ai preacurvit?
2. Nu tră­ieşti în concubinaj?
3. Nu păcă­tu­ieşti împo­tri­va firii: ona­nie sau homosexualitate?
4. Nu cum­va pofteşti să cur­veşti cu băr­ba­tul sau feme­ia altuia?
5. Nu cau­ţi pri­lej de curvie?
6. La lucruri ruşi­noa­se nu te gân­deşti prea mult?
7. Nu cau­ţi să-ţi aduci amin­te de ase­me­nea scene?
8. Nu vrei să vezi părţi­le ruşi­noa­se ale corpului?
9. Nu vor­beşti lucruri ruşinoase?
10. Nu ai citit cărţi care să-ţi pro­du­că plă­ceri sexuale?
11. Nu ai îndem­nat pe altul să facă acest păcat?
12. Nu ai făcut pe altul să păcă­tu­ias­că prin îmbră­că­min­te sau gătire?

Porun­ca a opta: Să nu furi.

Pre­o­tul nu poa­te ier­ta fur­tul neî­na­po­iat; deci să res­ti­tui ceea ce ai furat şi apoi spovedeşte-te.

1. N‑ai furat bani sau alte obiec­te de la stat, soci­e­ta­te sau vre­un om?
2. N‑ai păgu­bit pe alţii?
3. Pe cel păgu­bit l‑ai despăgubit?
4. De ave­rea altu­ia, încre­dinţa­tă ţie, ai avut des­tu­lă grijă?
5. Bani sau alte obiec­te pe care le-ai luat împru­mut, le-ai restituit?
6. Ai pri­mit lucruri furate?
7. Lucru­ri­le găsi­te le-ai dat înapoi?
8. N‑ai schim­bat hota­re­le pămân­tu­lui cu veci­nul tău?
9. N‑ai îndem­nat pe altul să facă acest lucru?
10. N‑ai luat dobân­dă prea mare?
11. N‑ai fal­si­fi­cat vreo mar­fă, n‑ai vândut‑o ca mar­fă bună?
12. La cân­tar sau soco­tea­lă n‑ai înşelat?
13. N‑ai luat de la cel mai mic decât tine lucruri cu de‑a sila?
14. N‑ai luat mită?
15. N‑ai învă­ţat copi­ii să fure?
16. N‑ai gân­duri de îmbo­gă­ţi­re pe căi necinstite?

Porun­ca a noua: Să nu măr­tu­ri­seşti strâmb împo­tri­va aproapelui.

1. N‑ai jurat strâmb?
2. N‑ai minţit?
3. N‑ai adus măr­tu­rii mincinoase?
4. Te-ai pur­tat corect cu seme­nul tău?
5. Nu l‑ai minţit?
6. Nu cum­va ai pur­tat minciuni?
7. Nu cum­va ai umblat cu poveşti de la unul la altul?

Porun­ca a zecea: Să nu pofteşti şi să nu doreşti nimic, din ceea ce vezi că are fra­te­le tău.

1. Dorit-ai feme­ia, fii­ca, băr­ba­tul sau fiul aproa­pe­lui tău?
2. Dorit-ai ave­rea vecinului?
3. Nu ai dorit sta­rea soci­a­lă a celui mai mare ca tine?
4. N‑ai urât din aceas­tă cau­ză pe vecin?
5. N‑ai dorit casa, sau pămân­tul, sau vita, sau lucrul fra­te­lui tău?

(aici este a 2‑a parte)