Sfânta şi Marea zi de Vineri

În vine­rea din Săp­tămâ­na Mare are loc, în Bise­ri­ca Orto­do­xă, denia ce cuprin­de Proho­dul Dom­nu­lui, cân­tări de o fru­mu­seţe şi pro­fun­zi­me deo­se­bi­te, care evo­că deo­po­tri­vă dure­rea nespu­să la vede­rea Fiu­lui lui Dum­ne­zeu pe cru­ce, cât şi nădej­dea în biru­inţa Învi­e­rii ce se întrezăreşte.

Slu­j­ba se înche­ie cu pro­ce­siu­nea de încon­ju­ra­re a bise­ri­cii, care sim­bo­li­zea­ză înmor­mân­ta­rea Domnului.

Vine­rea Mare este zi de mare doliu, pen­tru că în aceas­ta zi a fost răs­tig­nit şi a murit Mân­tu­i­to­rul lumii, o zi ali­tur­gi­că (nu se slu­jeş­te Sfân­ta Litur­ghie), pen­tru că Litur­ghia repre­zin­tă jert­fa nesân­ge­roa­să a lui Hris­tos, în chi­pul pâi­nii şi al vinu­lui, iar cele două jert­fe nu se pot adu­ce în ace­ea­şi zi.

În Sfân­ta şi Marea Vineri, se prăz­nu­iesc sfin­te­le şi mân­tu­i­toa­re­le şi înfri­coşă­toa­re­le Patimi ale Dom­nu­lui şi Dum­ne­ze­u­lui şi Mân­tu­i­to­ru­lui nos­tru Iisus Hris­tos: scui­pă­ri­le, lovi­ri­le pes­te faţă, pal­me­le, insul­tele, batjo­cu­ri­le, hai­na de por­fi­ră, tres­tia, bure­te­le, oţe­tul, piroa­ne­le, suli­ţa, şi îna­in­te de toa­te, cru­cea şi moar­tea, pe care Ie‑a pri­mit de bună­vo­ie pen­tru noi. Se mai face încă pome­ni­re de măr­tu­ri­si­rea mân­tu­i­toa­re făcu­tă pe cru­ce de tâlha­rul recu­nos­că­tor, e a fost răs­tig­nit împre­u­nă cu El.

După ce Dom­nul a fost vân­dut de pri­etenul şi uce­ni­cul Lui cu trei­zeci de arginţi, a fost dus mai întâi la Ana arhi­e­re­ul. Aces­ta L‑a tri­mis Ia Caia­fa, care L‑a scui­pat şi L‑a lovit pes­te faţă; şi pe când îşi bătea joc şi râdea de El, a auzit spu­nân­du-I-se: «Pro­feţeş­te-ne, cine Te‑a lovit!». Aco­lo au venit şi doi mar­tori min­ci­noşi care au măr­tu­ri­sit că Hris­tos a spus: «Stri­ca­ţi Tem­plul aces­ta şi în trei zile îl voi ridi­ca!», pre­cum şi că este Fiul Iui Dum­ne­zeu. Arhi­e­re­ul şi‑a rupt hai­ne­le nepu­tând suferi aşa-numi­ta de el hulă. Când s‑a făcut ziuă L‑au dus în pre­to­riu Ia Pilat, «şi ei n‑au intrat, spu­ne Scrip­tu­ra, ca să nu se spur­ce, ci să poa­tă mân­ca Pastile».

Pilat a ieşit afa­ră şi i‑a între­bat: Care este vina Lui? Şi pen­tru că n‑a găsit nici o vină Lui, L‑a tri­mis la Caia­fa; iar aces­ta L‑a tri­mis din nou la Pilat, căci şi Pilat se por­ni­se spre uci­de­rea Lui. Pilat a spus: «Luaţi‑L voi şi răstigniţi‑L şi după legea voas­tră judecaţi‑L».” Ei au spus iară­şi: «Nouă nu ne este îngă­du­it să omo­ram pe nimeni». Prin aces­te cuvin­te au aţâţat pe Pilat ca să‑L răs­tig­neas­că. Pilat L‑a între­bat pe Hris­tos dacă este împă­ra­tul iude­i­lor. EI a măr­tu­ri­sit că este, dar este împă­rat veş­nic: «împă­ră­ţia Mea, a spus El, nu este din lumea aceas­ta!». Pilat, voind să‑L libe­re­ze, le‑a spus mai întâi că nu‑I găseş­te nici o vină deo­se­bi­tă, apoi le‑a pro­pus să libe­re­ze pe unul din­tre cei închi­şi. Iude­i­lor însă le‑a fost mai drag Vara­va decât Iisus. în sfârşit Pilat L‑a dat iude­i­lor, după ce mai întâi L‑a biciu­it pe Iisus. Este apoi dat sol­da­ţi­lor, îmbră­cat cu hla­mi­dă roşie, încu­nunat cu cunu­nă de spini, şi în mâini I‑au pus tres­tie. A fost batjo­co­rit de sol­da­ţi care‑I spu­neau: «Bucu­ră-te, împă­ra­tul iudeilor!».

Mai tră­iau încă; dar când au venit la lisus şi L‑au văzut că muri­se, s‑au oprit de a le mai sfă­râ­ma. Unul din­tre osta­şi, ca să facă plă­ce­re iude­i­lor nere­cu­nos­că­tori, a întins suli­ţa şi L‑a împuns pe Hris­tos în coas­ta dreap­tă şi înda­tă a ieşit sân­ge şi apă; apă, pen­tru ca să se vadă că era om, sân­ge, pen­tru ca să se vadă că era mai pre­sus de om. Sau altă expli­ca­ţie: sân­ge din pri­ci­na împăr­tă­şi­rii cu dum­ne­ze­ieş­ti­le sfinţe­nii, iar apă din pri­ci­na bote­zu­lui. Aceas­ta a văzut‑o Ioan şi a mărturisit‑o, şi ade­vă­ra­tă este măr­tu­ria lui.

El a fost de faţă la toa­te şi le‑a văzut şi ceea ce a văzut a scris. Căci dacă ar fi minţit, n‑ar fi scris şi cele care par că sunt spre necin­sti­rea învă­ţă­to­ru­lui. Se spu­ne că Ioan fiind de faţă atunci a strâns din coas­ta cur­gă­toa­re de via­ţă într-un vas preasfân­tul şi dum­ne­ze­ies­cul Sân­ge. După ce s‑au să­vârşit aces­te fap­te mai pre­sus de fire, pe înse­ra­te, Iosif din Ari­ma­te­ea, uce­nic al Lui care se ascun­se­se ca şi cei­la­lţi, s‑a dus cu îndrăz­ne­a­lă la Pilat, pe care‑1 cunoş­tea, şi i‑a cerut tru­pul lui lisus. Pilat i‑a îngă­du­it să‑L ia, iar Iosif, pogorându‑L de pe Cru­ce, L‑a dat jos cu mul­tă evla­vie. Pe când se lăsa noap­tea, a venit Nico­dim, adu­când un ames­tec pre­pa­rat de mul­tă vre­me din smir­nă şi aloe. L‑a înfă­şu­rat în giul­giuri, după cum obi­ş­nu­iau să facă iude­ii, şi L‑au în­gropat în apro­pi­e­re în mor­mân­tul săpat în pia­tră al lui Iosif, unde nu mai fuse­se îngro­pat nimeni înainte.
S‑a făcut aşa, ca nu cum­va să se cre­a­dă că altul a învi­at, atunci când a învi­at Hris­tos. Evan­ghe­lis­tul a amin­tit de ames­te­cul de aloe şi smir­nă; aces­te miro­de­nii aveau însu­şi­rea de a lipi; şi s‑a între­bu­inţat ames­te­cul de smir­nă şi aloe ca să nu se cre­a­dă că a fost furat atunci când vor vedea giul­giu­ri­le şi mahra­ma lăsa­te în mor­mânt. într-ade­văr, cum ar fi fost cu putinţă fur­tul, o dată ce smir­na şi alo­ea nu mai lăsau să se dez­li­peas­că giul­giu­ri­le de trup. deo­a­re­ce se făceau una cu tru­pul, ca şi cam s‑ar fi năs­cut o dată cu el? Toa­te aces­te fap­te minu­na­te s‑au întâm­plat Vineri. Pen­tru aceas­ta pur­tă­to­rii de Dum­ne­zeu Părinţi m rân­du­it ca Vineri să se facă pome­ni­re de toa­te aces­tea cu zdro­bi­re de ini­mă şi cu iţă.

Tre­bu­ie să se ştie că Dom­nul a fost răstig­nit în ziua a şasea a săp­tămâ­nii, adi­că Vineri, pen­tru moti­vul că la cre­a­ţie omul a fost făcut în ziua a şasea. A fost răs­tig­nit în cea­sul al şase­lea din zi, pen­tru că în acest ceas, după cum se spu­ne, şi Adam şi‑a întins mâi­ni­le, şi a luat fruc­tul din pomul oprit şi a murit. Pen­tru aceas­ta tre­bu­ia să fie recre­at omul în ace­la­şi ceas în care a fost zdro­bit. A fost răs­tig­nit în gră­di­nă, pen­tru că şi Adam a căl­cat porun­ca în gră­di­na rai­u­lui. Bău­tu­ra ama­ră pe care a gustat‑o Hris­tos pre­în-chi­pu­ia gus­ta­rea Iui Adam.

Lovi­tu­ri­le cu pal­me­le ară­tau slo­bo­zi­rea noas­tră. Scui­pa-rea şi pur­ta­rea necin­sti­tă cu El ară­tau cin­stirea noas­tră. Cunu­na cu spini, îndepăr­tarea bles­te­mu­lui, hla­mi­da de pur­pu­ră, îmbră­că­min­tea împă­ră­teas­că, în locul hai­nelor de pie­le. Piroa­ne­le, desă­vârşi­ta ne­mişcare a păca­tu­lui nos­tru. Cru­cea, pomul cel din rai. Coas­ta împun­să pre­în­chi­pu­ia coas­ta lui Adam din care a fost făcu­tă Eva, prin care a venit căl­ca­rea porun­cii. Suli­ţa ara­tă că înde­păr­tea­ză de Ia mine sabia cea de foc. Apa din coas­tă este icoa­na bote­zu­lui. Sân­ge­le şi tres­tia ne ara­tă că Hris­tos ne‑a dăru­it, scri­ind cu lite­re roşii, vechea patrie. Se spu­ne că în locul în care a fost răs­tig­nit Hris­tos, se afla căpă­ţâ­na lui Adam.

Pri­ci­na pen­tru care locul în care a fost răs­tig­nit Dom­nul se numeş­te locul Căpă­ţâ­nii este aceas­ta: pe vre­mea poto­pu­lui, căpă­ţâ­na lui Adam a fost scoa­să afa­ră din pământ şi co­linda de colo-colo des­pu­ia­tă de car­ne şi stin­ghe­ră; era o vede­nie îngro­zi­toa­re pen­tru cei care o vedeau. Solo­mon, din res­pect pen­tru stră­moş, împre­u­nă cu toa­tă oas­tea, a acoperit‑o cu foar­te mul­te pie­tre. De asta a şi fost numit de atunci locul ace­la: «par­do­sit cu pie­tre». Unii sfinţi aleşi spun, pe teme­iul pre­da­niei, că şi Adam a fost îngro­pat aco­lo de un înger. Aşa­dar, aco­lo unde era stâr­vul, aco­lo s‑a aşe­zat vul­tu­rul Hris­tos, veş­ni­cul împă­rat. Noul Adam a tămă­du­it prin lemn pe vechiul Adam, ce căzu­se prin lemn.

Prin milos­ti­vi­rea Ta cea mai pre­sus de fire, Hris­to­a­se Dum­ne­ze­u­le, milu­ieş­te-ne pe noi. Amin.

Când nu se fac mătă­nii şi nu se citeş­te psaltirea ?

Mătă­nii nu se fac de vineri ora 16:00 şi până dumi­ni­că ora 16:00. Nu se fac mătă­nii de mier­curi din Săp­tămâ­na Sfin­te­lor Patimi ora 12:00 şi până în Joia Înă­lţă­rii Dom­nu­lui ora 16:00. Se face exce­pţie în Joia Mare, la scoa­te­rea Sfin­tei Cruci şi în Vine­rea Mare, la scoa­te­rea Sfân­tu­lui Epi­taf. Înce­tea­ză citi­rea Psal­ti­rii din Mier­cu­rea Mare ora 12:00 şi până în Sâm­bă­ta Lumi­na­tă ora 16:00.