Iepuraşul de Paşti

Iepu­ra­şul pro­pu­ne o săr­bă­toa­rea a Paş­te­lui imper­so­na­lă, fadă, fără con­sis­tenţă, oare­cum la fel ca cele­lal­te… care nu impli­că prea mult efort din par­tea noas­tră pen­tru par­ti­ci­pa­re, dar care nici satis­fac­tii ade­va­ra­te nu ofe­ra ci limi­ta­te la lumea aceasta.

Învi­e­rea Dom­nu­lui Hris­tos impli­că din par­tea noas­tră post, milos­te­nie, ier­ta­re, fap­te bune, schim­ba­re sufle­teas­că, depă­şi­rea ego­is­mu­lui, iubi­rea celor din via­ţa noas­tră şi mul­te alte­le. Învi­e­rea Dom­nu­lui ne adu­ce amin­te de moar­te, moar­tea de via­ţa veş­ni­că, via­ţa veş­ni­că de păca­te­le noas­tre, păca­te­le noas­tre de fri­ca lui Dum­ne­zeu iar fri­ca lui Dum­ne­zeu este înce­pu­tul fap­te­lor bune.

Iepu­ra­şul de Paşti adu­ce cado­uri, dar de mul­te ori cel mai mare cadou pe care ni l‑am dori ar fi ca cei din jurul nos­tru să se schim­be, să fie mai buni, să ne iubeas­că mai mult, să ne inte­lea­ga si sa ne accep­te mai mult…

Iepu­ra­şul, ca şi Moş Cră­ciun, e o invenţie care desa­cra­li­zea­ză cea mai mare săr­bă­toa­rea a Orto­do­xi­ei: Învi­e­rea Dom­nu­lui. Iepu­ra­şul dis­tra­ge atenţia de la esenţa Paş­ti­lor. Paşti înseam­na “tre­ce­re” în lim­ba ebrai­că, şi se refe­ră la tre­ce­rea popo­ru­lui evreu de la scla­vie la liber­ta­te, din Egipt, unde erau robi şi mun­ceau pâna la iepu­i­za­re, în pămân­tul Canaa­nu­lui unde erau liberi pe un pământ fer­til şi adă­pat de mul­te ape. Ter­me­nul s‑a păs­trat şi pen­tru Învi­e­rea Dom­nu­lui care se numeş­te tot Paşti, adi­ca “tre­ce­re” , tre­ce­rea de la moar­te la via­ţă, de la finit la infi­nit, de la noi la Dumnezeu.

Dacă de Invi­e­rea Dom­nu­lui noi săr­bă­to­rim iepu­ra­şul atunci uităm Cine ne‑a cre­at, Cine ne aju­tă să fim feri­ci­ţi, cine ne fereş­te secun­dă de secun­dă de tot răul, uităm cu totul de Dumnezeu.

De Paşti avem un motiv să ne facem cado­uri pen­tru că vine iepu­ra­şul. Oare Învi­e­rea Dom­nu­lui nu e un motiv să dăruim?

Pe 25 decem­brie spu­nem că vine Moş Cră­ciun cu cado­uri la copii, pen­tru că magii au venit cu daruri la prun­cul Iisus. De ce l‑au întâm­pi­nat cu cado­uri magii? Pen­tru că acel Prunc nu era ca toţi cei­la­lţi, era unic, şi pro­mi­tea ca pe vii­tor să sca­pe lumea de sub bles­te­mul păca­tu­lui. De Paşti, la Învi­e­rea Dom­nu­lui aceas­tă pro­mi­siu­ne devi­ne rea­li­ta­te şi aşa fiind, oare nu i se cuvin mult mai mul­te daruri decât la naş­te­re. Şi dacă da, atunci nu este aceas­ta un motiv mai înte­me­iat decât la Cră­ciun ca noi să facem daruri.

Nu are nimic săr­bă­to­ri­rea iepu­ra­şu­lui de Paşti ce nu putem găsi în săr­bă­to­ri­rea Învi­e­rii Dom­nu­lui. De fapt mi‑e şi ruşi­ne că am ajuns să com­par una cu alta, dar asta e lumea în care tră­im, o lume care vrea să‑l scoa­tă pe Dum­ne­zeu din toa­te aspec­te­le vieţii.

Bucu­ra­ţi-vă de Învi­e­rea Domnului!