Taina Sfântului Mir

2) TAINA SFÂNTULUI MIR

Asa cum prun­cul nou-năs­cut are nevo­ie de hra­nă pen­tru a cres­te si a se întări în cele tru­pes­ti, cel năs­cut prin Tai­na Sfân­tu­lui Botez are tre­bu­in­tă de cres­te­re si întă­ri­re duhov­ni­ceas­că în via­ta cea nouă, via­ta în Hris­tos Dom­nul. Iar aceas­tă intă­ri­re, care vine de la Sfân­tul Duh, i se dă celui bote­zat prin a doua Tai­nă a Sfin­tei Bise­rici, prin Sfân­tul Mir (Mirun­ge­rea).

Tai­na Sfân­tu­lui Mir (Mirun­ge­rea) este insti­tu­i­tă de Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos care făgă­du­ies­te sfin­ti­lor apos­toli că le va tri­mi­te Duhul Sfânt: «Si iată, Eu tri­mit pes­te voi făgă­du­in­ta Tată­lui Meu ; voi însă, sedeti în ceta­te până ce vă veti imbră­ca cu pute­re de sus» (Luca XXIV, 49 ; vezi si Ioan XIV, 16—17, 26; XV, 13—15; Matei X, 20). In chip mai lămu­rit, pen­tru înte­le­ge­rea noas­tră, mai vădit si mai stră­lu­cit avea să se ara­te insti­tu­i­rea aces­tei Sfin­te Tai­ne în ziua Cinci­ze­ci­mii, in ziua Pogorârii Sfân­tu­lui Duh cu toa­te daru­ri­le Sale.

Sfin­tii apos­toli au împăr­tă­sit Tai­na Sfân­tu­lui Mir celor bote­zati, cum citim în Sfân­ta Scrip­tu­ră : «Apos­to­lii din Ieru­sa­lim, auzind că Sama­ria a pri­mit cuvân­tul lui Dum­mezeu, au tri­mis la ei pe Petru si pe Ioan, care, cobo­rând, s‑au rugat pen­tru ei, ca să pri­meas­că Duh Sfânt, căci nu se pogorâ­se încă pes­te nici unul din­tre ei, ci erau numai bote­zati în nume­le Dom­nu­lui Iisus. Atunci îsi puneau mâi­ni­le pes­te ei, si ei luau Duh Sfant» (Fap­te VIII, 14—17).

Aflăm asa­dar că, incă de la ince­put, Tai­na Sfân­tu­lui Mir era, ca si în vre­mea noas­tră, nedes­păr­ti­tă de Tai­na Sfân­tu­lui Botez. De ase­me­nea, că ea se împăr­tă­sea prin pune­rea mâi­ni­lor numai de către sfin­tii apos­toli asu­pra celor bote­zati. Ast­fel, si în Efes, sfân­tul apos­tol Pavel a impăr­tă­sit Sfân­ta Tai­nă a Miru­lui uno­ra pe care i‑a bote­zat cu bote­zul lui Iisus Bote­zul cres­tin si care nu avu­se­se­ră până atunci decât bote­zul lui Ioan (Fap­te XIX, 1—6).

Sfin­tii apos­toli împăr­tă­seau Duhul Sfânt celor bote­zati atât prin pune­rea mâi­ni­lor (Fap­te VIII, 14—16 ; Evrei VI, 2 ; Fap­te XIX, 1—6), cât si prin unge­rea sau pece­tlu­i­rea cu Sfân­tul Mir a celor bote­zati: «Iar Cel ce ne întă­res­te pe noi împre­u­nă cu voi în Hris­tos si ne‑a uns pe noi este Dum­ne­zeu, Care ne‑a si pece­tlu­it si ne‑a dat arvu­na Duhu­lui în ini­mi­le noas­tre» (2 Cor. I, 21—22 ; Efes. IV, 30) ; «Iar voi unge­re aveti de la Cel Sfânt si sti­ti toa­te… unge­rea pe care ati luat‑o de la El rămâ­ne întru voi si nu aveti tre­bu­in­tă ca să vă înve­te cine­va» (1 IoanII,-20, 27).

Cu tre­ce­rea vre­mii, numă­rul cre­din­cio­si­lor a spo­rit, iar sfin­tii apos­toli nu au mai putut ajun­ge pes­te tot, ca să-si pună mâi­ni­le asu­pra tutu­ror. De ace­ea s‑a îndă­ti­nat săvâr­si­rea Tai­nei Sfân­tu­lui Mir prin unge­re de către urma­sii lor, adi­că de către epi­sco­pii si pre­o­tii Bise­ri­cii, cum se face si azi.

Des­pre toa­te aces­tea ne încre­din­tea­ză si Sfân­ta Tra­di­tie prin măr­tu­rii din seco­le­le II, III si IV: «După ce am iesit din baia Bote­zu­lui, ne ungem cu unge­re sfân­tă, după ritu­a­lul vechi, pre­cum si la pre­o­tie se ungeau cu unt­de­lemm din corn. Unge­rea ni se face mate­nal, dar ea poar­tă roa­de duhov­ni­ces­ti, după cum si la Botez, afun­da­rea este un act mate­ri­al, dar roa­de­le sunt duhov­ni­ces­ti, că sun­tem cură­ti­ti de păca­te… Apoi vine pune­rea mâi­ni­lor, cu care unin­du-se bine­cu­vân­ta­rea, se chea­mă si se cobo­a­ră Sfân­tul Duh» (Ter­tuli­an). «Vouă, după ce ati iesit din cris­tel­ni­ta sfin­tei ape, vi s‑a dat unge­rea, pre­in­chi­pu­i­rea ace­le­ia cu care a fost uns Hris­tos ; iar aceas­ta este Sfân­tul Duh» (Sfân­tul Chi­ril al Ierusalimului).

Par­tea văzu­tă a Sfin­tei Tai­ne a Mirun­ge­rii o con­sti­tu­ie unge­rea în for­mă de cru­ce cu Sfân­tul Mir a păr­ti­lor mai însem­na­te ale tru­pu­lui si a orga­ne­lor sim­tu­ri­lor, cu ros­ti­rea, de fie­ca­re dată, a cuvin­te­lor: «Pece­tea daru­lui Duhu­lui Sfânt. Amin».

Sfân­tul Mir se pre­pa­ră din unt­de­lemn, vin si 38 dife­ri­te aro­ma­te si se sfin­tes­te de către un sobor de epi­scopi, în Joia Pati­mi­lor. Ames­te­cul aces­tor aro­ma­te sim­bo­li­zea­ză bogă­tia si felu­ri­mea daru­ri­lor Sfân­tu­lui Duh de care se împăr­tă­sesc pri­mi­to­rii aces­tei Taine.

Săvâr­si­to­rul Tai­nei Mârun­ge­rii este epi­sco­pul sau pre­o­tul. Sfân­ta Tai­nă a Mirun­ge­rii împăr­tă­seste pri­mi­to­ri­lor harul Sfân­tu­lui Duh, care lumi­nea­ză min­tea pen­tru înte­le­ge­rea si măr­tu­ri­si­rea ade­vă­ru­lui cres­tin ; ea întă­res­te voia pen­tru pro­pă­si­rea în toa­te cele bune, dând ast­fel celor bote­zati tăria de a fi ade­vă­rati cres­tini sau loca­suri vred­ni­ce ale Sfân­tu­lui Duh. Daru­ri­le aces­tea sunt vii si lucră­toa­re în sufle­tul cres­ti­nu­lui care rămâ­ne în Bise­ri­că si par­ti­ci­pă la via­ta Bisericii.

Sfân­ta Tai­nă a Mirun­ge­rii nu se repe­tă. Chiar dacă se obis­nu­ies­te ca cei care s‑au lepă­dat de cre­din­ta cres­ti­nă ori au pără­sit Sfân­ta Bise­ri­că si vor să se întoar­că din nou la ea, să fie iară­si unsi, aceas­ta nu înseam­nă o repe­ta­re a Sfin­tei Tai­ne, ci numai rein­tă­ri­rea lor în dreap­ta credintă.

RUGĂCIUNE

«Cel ce ai dăru­it robu­lui Tău izbă­vi­re de păca­te prin Sfân­tul Botez si i‑ai dat lui înno­irea vie­tii, însuti, Stă­pâ­ne Doam­ne, bine­vo­ies­te să stră­lu­ceas­că puru­rea lumi­na fetii Tale în ini­ma lui ; apă­ră pavă­za cre­din­tei lui nebân­tu­i­tă de vră­j­ma­si, păzes­te într-insul nespur­ca­tă si nein­ti­na­tă hai­na nestri­căciu­nii cu care s‑a îmbră­cat, păs­trând într-insul, cu harul Tău, nestri­ca­tă pece­tea cea duhov­ni­ceas­că ; si fii milos­tiv aces­tu­ia si nouă, după mul­ti­mea îndu­ră­ri­lor Tale. Că s‑a bine­cu­vân­tat si s‑a prea­slă­vit pre­a­cin­sti­tul si de mare cuvi­in­tă nume­le Tău, al Tată­lui si al Fiu­lui si al Sfân­tu­lui Duh, acum si puru­rea si în vecii veci­lor. Amin».

(Din rân­du­ia­la Tai­nei Sfân­tu­lui Botez).