Evangelia zilei:

Taina Sfântului Botez

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Botezul Domnului

1) TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Sfin­tul Botez este întâia din­tre Tai­ne­le Sfin­tei Bise­rici ; este usa prin care se întră în Sfân­ta Bise­ri­că. Si numai ajun­gând mem­bri ai Bise­ri­cii lui Hris­tos ne putem învred­nici si de pri­mi­rea celor­lal­te Sfin­te Taine.

Tai­na Sfân­tu­lul Botez a fost ase­za­tă de Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos prin cuvin­te­le :
«Mer­gând, învă­tati toa­te nea­mu­ri­le, bote­zân­du-le în nume­le Tată­lui si al Fiu­lui si al Sfân­tu­lui Duh»
(Matei XXVIII, 19). Aces­tea le‑a gră­it după învi­e­rea Sa din morti.

Dar Tai­na Sfân­tu­lui Botez nu este numai usa prin care se intră în Sfân­ta Bise­ri­că a lui Hris­tos, ci si pen­tru câs­ti­ga­rea impă­ră­tiei lui Dum­ne­zeu, asa cum ne încre­din­tea­ză însu­si Mân­tu­i­to­rul, zicând : «De nu se va nas­te cine­va din apă si din Duh, nu va putea să intre în împă­ră­tia lui Dum­ne­zeu.» (Ioan III, 5).

Si îna­in­te­mer­gă­to­rul Mân­tu­i­to­ru­lui Hris­tos, sfân­tul Ioan, a bote­zat la Ior­dam. Dar bote­zul lui nu era Tai­nă, ci inchi­pu­ia doar cură­ti­rea. de păca­te prin cre­din­tă si pocă­in­tă; el era mai mult un îndemn la pocă­in­tă, un semn văzut si pre­gă­ti­tor spre cele ce aveau să vină, cum măr­tu­ri­seste chiar sfân­tul Ioan Bote­ză­to­rul: «Eu unul vă botez cu apă spre pocă­in­tă, dar Cel ce vine după mine este mai puter­nic decât mine ; Lui nu sunt vred­nic să‑I duc încăl­tă­min­tea. Aces­ta vă va bote­za cu Duh Sfânt si cu foc» (Matei III, 11). Mai târ­ziu, si sfân­tul apos­tol Pavel, întâl­nind în calea sa pe unii care pri­mi­se­ră bote­zul lui Ioan, i‑a între­bat: «Pri­mit-ati voi Duhul Sfânt când ati cre­zut ? lar ei au zis către el: Dar nici n‑am auzit, dacă este Duh Sfânt. Si el a zis : Deci în ce v‑ati bote­zat ? Ei au zis: In bote­zul lui Ioan. Iar Pavel a zis : Ioan a bote­zat cu bote­zul pocă­in­tei, spu­nând popo­ru­lui să cre­a­dă în Cel ce avea să vină după el, adi­că in Iisus Hris­tos. Si auzind ei, s‑au bote­zat în nume­le Dom­nu­lui Iisus» (Fap­te XIX, 1—5), adi­că au pri­mit Bote­zul crestin.

Sfân­tul Botez insti­tu­it de Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos nu este doar un semn pre­gă­ti­tor pen­tru cele ce ar fi să vină, ci este o Sfân­tă Tai­nă a Bise­ri­cii lui Hristos.

Par­tea văzu­tă a Tai­nei Sfân­tu­lui Botez con­stă din afun­da­rea de trei ori în apa sfin­ti­tă a celui ce se botea­ză si în ros­ti­rea cuvin­te­lor : «Botea­ză-se robul lui Dum­ne­zeu. (N) In nume­le Tată­lui, amin, si al Fiu­lui, amin, si al Sfan­tu­lui Duh, amin.; acum si puru­rea si in vecii veci­lor, amin».

Sfân­ta noas­tră Bise­ri­că face Bote­zul prin aiun­da­ie, nu prin tur­na­re sau prân stro­pi­re, pen­tru că chiar cuvân­tul botez are ânsem­na­rea de «a afun­da”, «a cufun­da». Sub for­mă de tur­na­re sau prin stro­pi­re se săvâr­seste doar în împre­ju­rări cu totul deo­se­bi­te, când, de pil­dă, cine­va este greu biol­nav sau când nu se află la îndemâ­nă apă din destul.

Apa care se folo­seste la Tai­na Sfân­tu­lui Botez tre­bu­ie să fie natu­ra­lă, cura­tă, cu nimic amestecată.

Efec­te­le pri­mi­rii Tai­nei Sfân­tu­lui Botez sunt : ier­ta­rea păca­tu­lui stră­mo­sesc si a tutu­ror păca­te­lor săvâr­si­te îna­in­te de Botez în situ­a­tia celor ce se botea­ză mai târ­ziu ; renas­te­rea, sau nas­te­rea la o via­tă nouă duhov­ni­ceas­că, via­tă de cură­tie si sfin­te­nie ; de ase­me­nea, pri­mi­rea în sânul Sfin­tei Bise­rici, adi­că numă­ra­rea celui bote­zat între fiii ei, putân­du-se împăr­tă­si de toa­te cele­lal­te Sfin­te Tai­ne si de bunu­ri­le sufle­tes­ti pe care Sfân­ta Bise­ri­că le dăru­ies­te mem­bri­lor ei (cum s‑a mai ară­tat). De aici si denu­mi­ri­le date Tai­nei Sfân­tu­lui Botez: «baie», «izvor sfânt», «lumi­na­re», «renas­te­re», «nas­te­re din nou», «sfin­ti­re», «pece­tea lui Hris­tos», «baia vie­tii”-, «baia renasterii»i «baia pocăintei».

Bote­zul ster­ge si vina si pedeap­sa pen­tru păca­te, dar el nu nimi­ces­te si urmă­ri­le păca­tu­lui stră­mo­sesc, cum sunt: slă­bi­rea voin­tei si incli­na­rea spre rău, pofta ini­mii, sufe­rin­te­le, boli­le si moartea.

Săvâr­si­to­rii Tai­nei Sfan­tu­lui Botez sunt epi­sco­pii si pre­o­tii, căci lor le‑a încre­din­tat Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos pute­rea de a săvâr­si Sfin­te­le Tai­ne. Numai în caz de nevo­ie poa­te bote­za si dia­co­nul, iar în cazuri cu totul deo­se­bi­te poa­te face acest lucru si un sim­plu cre­din­cios, având însă gri­jă să ros­teas­că cuvin­te­le care ara­tă că lucra­rea se face în nume­le Sfin­tei Tre­imi. In acest căz, dacă cel bote­zat tră­ies­te, tre­bu­ie che­mat pre­o­tul pen­tru citi­rea rugă­ciu­ni­lor din rân­du­ia­la Bote­zu­lui si admi­nis­tra­rea Tai­nei Mirun­ge­rii si împărtăsaniei.

Dacă sunt unii cres­tini din afa­ra Bise­ri­cii Orto­do­xe care spun că nu tre­bu­ie să bote­zăm pe prunci, pen­tru că ei nu au păca­te si, mai ales, pen­tru că nu pot să măr­tu­ri­seas­că cre­din­ta lor, noi rămâ­nem la prac­ti­ca noas­tră, veche cât Bise­ri­ca, de a bote­za pe prunci, prac­ti­că înte­me­ia­tă si pe Sfân­ta Scrip­tu­ră si pe Sfân­ta Tra­di­tie si pe ratiu­ne. Aceas­ta, pen­tru că Tai­na Sfan­tu­lui Botez este abso­lut nece­sa­ră pen­tru man­tu­i­re, de la care nu pot fi exclu­si nici copi­ii. Pri­mi­to­rii Tai­nei Sfân­tu­lui Botez sunt toti cei nebo­te­zati, de ori­ce vâr­stă ar fi ei, toti fiind înti­nati de păca­tul stră­mo­sesc (Fap­te XVI, 14—15; XVI, 33; 1 Cor. I, 16, 14—15 ; XVI, 23). Nece­si­ta­tea Bote­zu­lui pen­tru toti este ară­ta­tă de Mân­tu­i­to­rul prin cuvin­te­le: «Ade­vă­rat zic, de nu se va nas­te cine­va din apă si din Duh, nu va putea să intre în impă­ră­tia lui Dum­ne­zeu» (Ioan III, 5). Chiar din tim­pul sfin­ti­lor apos­toli se săvâr­sea bote­zul copi­i­lor : Lidia si casa ei (Fap­te XVI, 15) ; tem­ni­ce­rul si casa lui (Fap­te XVI, 33) ; Cris­pus si casa lui (Fap­te XVIII, 8) ; Ste­fa­nas si casa lui (1 Cor.I, 76).

Sfân­ta Tai­nă a Bote­zu­lui este săvâr­si­tă de pre­o­ti, care au pri­mit harul sfin­ti­tor al pre­o­ti­ei. Este soco­ti­tă săr­bă­toa­re mare pen­tru ori­ce fami­lie de cres­tin ziua în care copi­ii nou-năs­cuti pri­mesc Tai­na Sfân­tu­lui Botez si intră prin ea în rân­dul cre­din­cio­si­lor cres­tini. Potri­vit rân­du­ie­li­lor sale, Bise­ri­ca noas­tră botea­ză pe prunci, curând dupa nas­te­rea lor. Asa a făcut ea dela început.

Dacd bote­zul ne cură­tes­te în pri­mul rând de păca­tul stră­mo­sesc, oare tre­bu­ie să uităm că si copi­ii se nasc cu acest păcat ? Stim ce spu­ne psal­mi­si­tul: «Intru fără­de­legi m‑am zămi­slit si în păca­te m‑a năs­cut mai­ca mea» (Ps. L, 6). Stim ce spu­ne si sfân­tul apos­tol Pavel : «De ace­ea, pre­cum prin­tr-un om a intrat păca­tul în lume si prin păcat moar­tea, asa moar­tea a tre­cut la toti oame­nii, prin ace­la în care toti au păcă­tu­it» (Rom. V, 12). Acest lucru cunoscându‑l, că toti ne nas­tem cu păca­tul stră­mo­sesc, avem noi sigu­ran­ta că un prunc va trăi până la vâr­sta când poa­te să cunoas­că si să măr­tu­ri­seas­că cre­din­ta în Hris­tos, pen­tru ca atunci să‑l bote­zăm ? Putem noi să ris­căm ca el să moa­ră nebo­te­zat, sub osân­da păca­tu­lui strămosesc ?

Iar dacă ne refe­rim la vre­mu­ri­le stră­vechi, la Tra­di­tia Bise­ri­cii, vedem că de atunci, din seco­le­le I—II si III se prac­ti­ca bote­zul copi­i­lor. Sfin­tii părin­ti ara­tă în scri­e­ri­le lor că Bise­ri­ca a pri­mit de la apos­toli obis­nu­in­ta de a admi­nis­tra bote­zul si pruncilor.

In ceea ce pri­ves­te fap­tul că prun­cii nu pot să-si măr­tu­ri­seas­că cre­din­ta cres­ti­nă, Bise­ri­ca are ca garant pe nasii care‑i pri­mesc la botez, care măr­tu­ri­sesc pen­tru aces­tia cre­din­ta cres­ti­nă ros­tind Cre­zul si care îsi iau inda­to­ri­rea ca finii lor să fie cres­cuti de ei în cre­din­ta Bisericii.

De alt­fel, noi cunoas­tem tot din Sfin­te­le Scrip­turi atâ­tea cazuri când pen­tru cre­din­ta cui­va Dum­ne­zeu S‑a îndu­rat de cel pen­tru care aces­ta se ruga. Sa ne amin­tim că Mân­tu­i­to­rul a vin­de­cat pe slu­ga suta­su­lui din Caper­naum pen­tru cre­din­ta stă­pâ­nu­lui său ; a vin­de­cat pe fii­ca feme­ii cana­a­nen­ce pen­tru cre­din­ta mamei sale, si a învi­at pe fii­ca lui Iair pen­tru cre­din­ta tată­lui său, si pe fiul vădu­vei din Nain pen­tru cre­din­ta mamei sale. Si atunci să nu cre­dem noi că bote­zul poa­te fi săvâr­sit prun­ci­lor pe teme­iul cre­din­tei nasi­lor lor?

Ca să facă măr­tu­ri­si­rea de cre­din­tă, nasu­lui i se cere să fie buin cre­din­cios, să fie mai în vâr­stă ; de ase­me­nea, sa fie de ace­las sex cu prun­cul care se botea­ză. Părin­tii prun­cu­lui nu pot fi nasi. Este bine ca pen­tru fie­ca­re nou bote­zat să fie numai un nas.

Nasul are înda­to­ri­rea sa îngri­jeas­că de via­ta sufle­teas­că a finu­lui său, învătându‑l, la vre­mea cuve­ni­tă, ade­vă­ru­ri­le drep­tei noas­tre cre­din­te spre a face din el un bun cre­din­cios, mădu­lar sănă­tos al Sfin­tei Bise­rici. Dar si finul este dator cu ascul­ta­re si cu res­pect fată de nas, în ace­ea­si măsu­ră cum îi ascul­tă pe părin­tii săi trupesti.

Exis­tă un Botez al muce­ni­ci­ei sau al san­ge­lui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunos­cut în cele din­tâi vea­curi cres­ti­ne, înte­le­gând prin el moar­tea mar­ti­ri­că, în per­se­cu­tii, pen­tru Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos. Sfin­tii părin­ti îl soco­tesc ase­me­nea Bote­zu­lui din apă si din Duh, ume­ori chiar mai de pret decât aces­ta (sfân­tul Gri­go­rie Teologul).

Mai cunoas­tem si Bote­zul dorin­tei care con­stă în dorin­ta arză­toa­re a cui­va de a ajun­ge mem­bru al Sfin­tei Bise­rici, ducând o via­tă de pocă­in­tă si în vir­tu­te. Dacă dintr‑o pri­ci­nă oare­ca­re fără voia lui nu ajun­ge să pri­meas­că bote­zul prin apă si prin Duh, el e soco­tit bote­zat cu Bote­zul dorintei.

Tai­na Sfân­tu­lui Botez nu se repe­tă. Căci «este un Domn, o cre­din­tă, un botez» (Efes. IV, 5)… «Măr­tu­ri­sesc un botez spre ier­ta­rea păca­te­lor», ros­tes­te cel ce pri­mes­te Sfân­ta Tai­nă a Bote­zu­lui (Art. 10 din Sim­bo­lul Cre­din­tei). Intr-ade­văr, după cum cine­va nu se nas­te tru­pes­te decât o sin­gu­ră dată, tot ase­me­nea nas­te­rea sufle­teas­că nu poa­te fi decât una sin­gu­ră. Numai dacă a fost găsit un prunc si nu se stie sigur de a fost sau nu bote­zat, atunci aces­ta este bote­zat con­di­tio­nat, dacă n‑a fost bote­zat. Deci nici aici nu se săvâr­seste un al doi­lea botez.

LECTURĂ DIN SFINTII PĂRINTI

«Cati în Hris­tos v‑ati bote­zat, în Hris­tos v‑ati îmbră­cat» (Gal. III, 27).

«Scu­fun­dân­du-te în apă, unde-ti pierzi urma, înseam­nă că ai ajuns să te lip­ses­ti de via­ta din aer. Iar a te lip­si de via­tă, e tot una cu a muri. Când, pes­te câte­va cli­pe, te-ai ridi­cat la fata apei, ajun­gând iar la lumi­nă, inseam­nă că te dores­ti fier­bin­te după altă via­ta, iar după ce ai dobândit‑o tră­ies­ti numai din ea. Din aceas­tă pri­ci­nă si cerem în slu­j­ba Bote­zu­lui aju­to­rul Făcă­to­ru­lui a toa­te, iar o nas­te­re din nou e cu mult mai însem­na­tă decât cea din­tâi. Acum si chi­pul lui Dum­ne­zeu se înti­pă­res­te mai bine în sufle­tul celui bote­zat decât odi­ni­oa­ră, iar sta­tu­ra lui e făcu­tă acu­ma si mai întoc­mai după mode­lul dum­ne­ze­iesc, căci de-acu­ma chiar mode­lul ni se ara­tă cu tră­să­turi mai lămu­ri­te» (Nico­lae Caba­si­la, Via­ta in Hristos).

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: