Evangelia zilei:
Cautã:

Nunta

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Inele detalii alb doua nunta

6) NUNTA

A sasea Tai­nă a Bise­ri­cii este Sfân­ta Tai­nă a Nun­tii, prin care, după făgă­du­in­ta mire­lui si a mire­sei dată în mod liber in fata pre­o­tu­lui, li se împăr­tă­seste aces­to­ra harul dum­ne­ze­iesc, care sfin­tes­te inso­ti­rea lor după fire, prefăcând‑o într‑o desă­vâr­si­tă si cura­tă legă­tu­ră duhov­ni­ceas­că, într‑o uni­re pe via­tă, după chi­pul legă­tu­rii din­tre Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos si Sfân­ta Sa Bise­ri­că.

Căsă­to­ria a fost ran­duiă de însu­si Dum­ne­zeu încă în Vechiul Tes­ta­ment. Ast­fel, în car­tea Face­rii ni se ara­tă că Zidi­to­rul a toa­te a ase­zat căsă­to­ria chiar de la înce­put, prin cuvin­te­le : «Nu e bine să fie omul sin­gur; sa‑i facem aju­tor potri­vit pen­tru. el» (Face­re II, 18). El a bine­cu­vân­tat înso­ti­rea băr­ba­tu­lui cu feme­ia, zicând : «Cres­teti si vă înmul­ti­ti si umpleti pămân­tul si‑l stă­pâ­ni­ti (Face­re I, 28).

Dar în Noul Tes­ta­ment căsă­to­ria este înăl­ta­tă si ase­za­tă de Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos în rân­dul Sfin­te­lor Tai­ne. El a cinstit‑o prin ace­ea că a luat par­te la Nun­ta din Cana Gali­le­ii (Ioan II, 1—11). Iar de câte ori a găsit bun pri­lej să gră­i­as­că des­pre căsă­to­rie, El a privit‑o ca Sfân­tă Tai­nă, sub­li­ni­ând impor­tan­ta ei prin cuvin­te­le: «Pen­tru ace­ea va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va lipi de feme­ia sa si vor fi amân­doi un trup, asa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a împre­u­nat Dum­ne­zeu omul să nu des­par­tă» (Matei XIX, 5—6).

Cre­din­cios urmă­tor întru toa­te Mân­tu­i­to­ru­lui Iisus Hris­tos, sfân­tul apos­tol Pavel îi îndeam­nă pe soti să-si iubeas­că soti­i­le, pre­cum Hris­tos a iubit Bise­ri­ca, iar pe sotii să fie supu­se băr­ba­ti­lor lor ca Dom­nu­lui, «pen­tru că băr­ba­tul este cap feme­ii, pre­cum si Hris­tos este capul Bise­ri­cii” (Efes. V, 23). Si inche­ie prin cuvin­te­le: Tai­na aceas­ta mare este, iar eu zic în Hris­tos si în Bise­ri­că» (Efes. V, 32).

Ase­me­nea celor­lal­te Sfin­te Tai­ne, si Tai­na Nun­tii se săvâr­seste în bise­ri­că, mai potri­vit în zi de dumi­ni­că, după Sfân­ta Litur­ghie, când obs­tea cre­din­cio­si­lor se află în casa lui Dum­ne­zeu. Potri­vit porun­cii a noua a Bise­ri­cii, nu se fac nun­ti însă în tim­pul pos­tu­ri­lor si în anu­mi­te săr­bă­tori ale anu­lui. Excep­tia de la aceas­tă regu­lă o poa­te încu­vi­in­ta numai epi­sco­pul.

Cunu­nia se înche­ie pen­tru intrea­ga via­tă a celor ce o pri­mesc ; o poa­te des­fa­ce numai moar­tea (Matei XIX, 6 ; 1 Cor. VII, 10). Doar necre­din­cio­sia unu­ia din soti fată de celă­lalt, o poa­te des­fa­ce, căci ea înseam­nă nimi­ci­rea iubi­rii cura­te din­tre soti. Sotul nevi­no­vat poa­te Inche­ia o nouă căsă­to­rie, după des­fa­ce­rea celei din­tâi, asa cum poa­te face si sotul rămas văduv prin deces.

For­mu­la Sfin­tei Tai­ne a Nun­tii este :

«Cui­nu­nă-se robul lui Dum­ne­zeu (N) cu roa­ba lui Dumi­ne­zeu (N), în nume­le Tată­lui si al Fiu­lui si al Sfân­tu­lui Duh, Amin», săvir­si­to­rul ei fiind epi­sco­pul sau pre­o­tul care admi­nis­trea­ză harul dum­ne­ze­iesc.

Pri­mi­to­rii aces­tei Sfi­ni­te Tai­ne sunt cre­din­cio­sii cres­tini — băr­bati si femei — care au var­sta ara­ta­tă în legi­le tării, sunt liberi să-si măr­tu­ri­se­ias­că dorin­ta de a înte­me­ia o fami­lie, care nu sunt înru­di­ti în anu­mi­te gra­de si au înche­iat căsă­to­ria civi­lă.

Sotii uni­ti prin Sfân­ta Tai­nă a Nun­tii sunt înda­to­rati la păs­tra­rea dra­gos­tei cura­te si a res­pec­tu­lui unu­ia către altul, la cres­te­rea fii­lor lor în teme­rea de Dum­ne­zeu, la cin­sti­rea Sfin­tei Bise­rici si la iubi­rea Patri­ei în care vie­tu­iesc si care lucrea­ză spre bine­le lor si al seme­ni­lor.

RUGĂCIUNEA CELOR CE SE CĂSĂTORESC

Stă­pâ­ne, Doam­ne Dum­ne­ze­ul nos­tru, Sfin­ti­to­rul nun­tii celei de tai­nă si pre­a­cu­ra­te, Păzi­to­rul nestri­căciu­nii si Chi­ver­ni­si­to­rul cel bun al celor lumes­ti, Cela ce din înce­put ai zidit pe om si l‑ai pus ca pe un împă­rat făp­tu­rii si ai zis : Nu este bine să fie omul sin­gur, să‑i facem aju­tor potri­vit pen­tru el si, pen­tru aceas­ta, ai porun­cit să lase omul pe tatăl său si pe mama sa si să se lipeas­că de sotia sa (sotul său) si să fie amân­doi un, trup, iar pe care Dum­ne­zeu i‑a unit, omul să nu‑i des­par­tă ; însuti Stă­pâ­ne, tri­mi­te darul Tău cel ceresc si pes­te mine nevred­ni­cul robul Tău (nevred­ni­ca roa­ba Ta) si bine­cu­vin­tea­ză căsă­to­ria pe care astăzi o leg îna­in­tea fetei Tale. Cură­tes­te toa­te păca­te­le mele, iar­tă-mi toa­te fără­de­le­gi­le, dez­lea­gă-mi toa­te gre­se­li­le cele ‚de voie ‚si cele fără de voie ; une­ste gân­du­ri­le, cuge­te­le si ini­mi­le noas­tre în dra­gos­te nefă­tar­ni­că si în cre­din­tă nestră­mu­ta­tă ; îndrep­tea­ză pasii nos­tri pe cără­ri­le Tale, pen­tru ca să împl­mim puru­rea voia Ta cea sfân­tă. Umple casa noas­tră de toa­te bună­tă­ti­le cele de pe pământ si ne învred­ni­ces­te să petre­cem împre­u­nă vie­tu­i­rea noas­tră fără de pri­ha­nă, ca să spo­rim spre tot lucrul bun, de folos Patri­ei si Tie bine­pla­cut. Păzes­te-ne întru toa­te zile­le vie­tii noas­tre, ca să pli­nim cu ini­mă cura­tă porun­ci­le Tale si să lău­dăm si să prea­mă­rim Pre­acm­sti­tul si de mare cuvi­in­tă nume­le Tău, al Tată­lui si al Fiu­lui si al Sfân­tu­lui Duh, acum si puru­rea si în vecii veci­lor. Amin.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: