Evangelia zilei:
Cautã:

Hirotonia (Preotia)

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Hirotonia

5) HIROTONIA (PREOTIA).

Hiro­to­nia (Pre­o­tia) este a cin­cea sfân­tă Tai­nă a Bise­ri­cii, în care, prin pune­rea mâi­ni­lor si rugă­ciu­nea arhi­e­re­u­lui, se împăr­tă­seste unor băr­bati, ce s‑au pre­gă­tit pen­tru aceas­ta, harul dum­ne­ze­iesc, care dă pute­rea de a pro­po­vă­dui cuvân­tul lui Dum­ne­zeu, de a săvâr­si Sfin­te­le Tai­ne si slu­j­be­le bise­ri­ces­ti, si de a con­du­ce pe cei cre­din­cio­si la mân­tu­i­re.

Sfân­ta Tai­nă a Pre­o­ti­ei se împăr­tă­seste asa­dar unor băr­bati anu­me pre­gă­ti­ti pen­tru a o pri­mi cu vred­ni­cie. Insu­si Mân­tu­i­to­rul Iisus Hris­tos i‑a ales pe sfin­tii apos­toli si i‑a învă­tat, prin toa­te câte a făcut între oameni, cele ale împă­ră­tiei lui Dun­mezeu. După ace­ea i‑a învred­ni­cit de deo­se­bi­ta cin­ste de a pro­po­vă­dui Sfân­ta Evan­ghe­lie si de a săvâr­si fap­te minu­na­te. Adresân­du-se lor, a ase­zat si Tai­na Pre­o­ti­ei prin cuvin­te­le : «Pre­cum M‑a tri­mis pe Mine Tatăl, vă tri­mit si Eu pe voi. Si zicând aces­tea, a suflat asu­pra lor si le‑a zis : Luati Duh Sfânt; căro­ra veti ier­ta păca­te­le, le vor fi ier­ta­te si căro­ra le veti tine, vor fi tinu­te» (Ioan XX, 21—23).

Sfin­tii apos­toli, cum aflăm din Sfân­ta Scrip­tu­ră, au săvâr­sit Sfân­ta Tai­nă a Pre­o­ti­ei prin pune­rea mâi­ni­lor, adi­că: «hiro­tonân­du-le pre­o­ti în fie­ca­re bise­ri­că, rugân­du-se cu pos­tiri, i‑au încre­din­tat pe ei Dom­nu­lui în Care cre­zu­se­ră» (Fap­te XIV, 23), dar având gri­jă «să nu pună prea degra­bă mâi­ni­le pes­te nimem» (1 Tim. V, 22), să fie cu mul­tă gri­jă, pen­tru că Pre­o­tia este lucra­rea Duhu­lui Sfânt (Fap­te XX, 28).

In trei direc­tii se exer­ci­tă pute­rea si slu­ji­rea pre­o­teas­că si anu­me: Pute­rea învă­tă­to­reas­că, adi­că de a pro­po­vă­dui cuvân­tul lui Dum­ne­zeu, Mân­tu­i­to­rul Hris­tos a dat‑o sfin­ti­lor apos­toli si, prin ei, epi­sco­pi­lor si pre­o­ti­lor, oda­tă cu cea sfin­ti­toa­re, prin cuvin­te­le : «Mer­gând, învă­tati toa­te nea­mu­ri­le, bote­zân­du-le în nume­le Tată­lui si al Fiu­lui si al Sfân­tu­lui Duh, învătându‑i să păzeas­că toa­te câte v‑am porun­cit voua» (Matei XXVIII, 19—20). Pute­rea sfin­ti­toa­re a fost dată si în chip deo­se­bit la Cina cea de Tai­nă prin cuvin­te­le : «Aceas­ta — adi­că Sfân­ta Euha­ris­tie — să o faceti spre pome­ni­rea Mea» (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Des­pre pute­rea sfin­ti­toa­re a pre­o­ti­ei vor­bes­te si sfân­tul apos­tol Pavel: «Asa să ne soco­teas­că pe noi fie­ca­re om : ca slu­ji­tori ai lui Hris­tos si ca ico­nomi ai tai­ne­lor lui Dum­ne­zeu» (1 Cor. IV, 1). Pute­rea de con­du­ce­re duhov­ni­ceas­că le‑a fost dată prin cuvin­te­le : «Cel ce vă ascul­tă pe voi, pe Mine Mă ascul­tă, si cel ce se lea­pă­dă de voi se lea­pă­dă de Mine ; iar cel ce se lea­pă­dă de Mine se lea­pă­dă de Cel ce M‑a tri­mis pe Mine» (Luca X, 16).

Sfin­tii apos­toli au împăr­tă­sit harul Pre­o­ti­ei prin pune­rea mâi­ni­lor ierar­hi­ei bise­ri­ces­ti, (adi­că epi­sco­pi­lor, pre­o­ti­lor si dia­co­ni­lor), având cre­din­ta lumi­na­tă de Duhul Sfânt că harul hiro­to­ni­ei, în una din cele trei trep­te, nu-si are izvo­rul în cel ce pune mâi­ni­le, ci în Dum­ne­zeu, cum ne ara­tă si sfân­tul Ioan Gură de Aur : «Se pune mâna pes­te om, dar toa­te le face Dum­ne­zeu si mâna Lui se atin­ge de capul celui ce se hiro­to­ne­ste, dacă hiro­to­nia se face cum se cuvi­ne» (sfân­tul Ioan Gură de Aur).

Asa­dar, Pre­o­tia este de la Dum­ne­zeu, cum îi scrie si sfân­tul apos­tol Pavel uce­ni­cu­lui său Timo­tei : «Nu fi nepă­să­tor fată de harul care este întru tine, care ti s‑a dat prin pro­o­ro­cie, cu pune­rea mâi­ni­lor pre­o­ti­mii» (1 Tim. IV, 14). «Te îndemn să tii aprins harul lui Dum­ne­zeu, cel ce este în tine, prin pune­rea mâi­ni­lor mele» (2 Tim. I, 6).

Tai­na Sfin­tei Pre­o­tii o poa­te săvâr­si numai epi­sco­pul si de par­tea ei văzu­tă tine rugă­ciu­nea ros­ti­tă de el:

Dum­ne­ze­ies­cul har, care pe cele nepu­tin­cioa­se le vin­de­că si pe cele cu lip­să le împli­ne­ste, hiro­to­ne­ste pe (N) întru dia­con (pe dia­con întru pre­ot, pe pre­ot întru epi­scop…”) si pune­rea mâi­ni­lor epi­sco­pu­lui slu­ji­tor pe capul celui ce se hiro­to­ne­ste.

Tai­na Hiro­to­ni­ei are trei trep­te — toa­te ade­ve­ri­te de Sfân­ta Scrip­tu­ră si de Sfân­ta Tra­di­tie si bine cunos­cu­te încă din vre­mea sfin­ti­lor apos­toli — si anu­me : dia­co­nia, pre­o­tia si arhi­e­ria.

In Fap­te­le sfin­ti­lor apos­toli în se ara­tă cum a luat fiin­tă treap­ta dia­co­neas­că, pe urma ale­ge­rii si hiro­to­ni­ei celor sap­te dia­coni în Bise­ri­ca din Ieru­sa­lim. «Pe aces­tia i‑au pus îna­in­tea apos­to­li­lor, si rugân­du-se si-au pus mâi­ni­le pes­te ei» (Fap­te VI, 6).

Sfin­tii apos­toli au hiro­to­nit pre­o­ti în mai mul­te cetăti (Fap­te XIV, 23) ; de ase­me­nea, sfân­tul apos­tol Pavel a ase­zat si epi­scopi, pe care, prin viu grai si prin scri­sori, îi sfă­tu­ies­te să îndrep­te­ze cele ce mai lip­sesc si să ase­ze pre­o­ti prin cetăti (Tit I,5).

Si sfin­tii părin­ti dau măr­tu­rie neîn­tre­rup­tă si netă­gă­du­i­tă des­pre cele trei trep­te ale Sfin­tei Pre­o­tii, unul din ei scri­ind: «Supu­neti-vă toti epi­sco­pu­lui pre­cum Iisus Hris­tos Tată­lui, si pre­o­ti­lor ca apos­to­li­lor, cin­sti­ti pe dia­coni ca pe legea lui Dum­ne­zeu.

Fără epi­scop nimeni să nu facă ceva din cele ce apar­tin Bise­ri­cii» (sfân­tul Igna­tie Teo­fo­rul, Epis­to­la către smir­neni, VIII, 1—2).

Spre Sfân­ta Pre­o­tie poa­te păsi numai cel ce este găsit vred­nic de pri­mi­rea ei, după cer­ce­ta­rea lui de către duhov­nic prin Tai­na Sfin­tei Spo­ve­da­nii. Dar harul oda­tă împăr­tă­sit prin hiro­to­ni­re nu se pier­de nici­o­da­tă. Cel hiro­to­nit poa­te fi doar oprit — pen­tru pri­cini de aba­teri de la buna pur­ta­re pre­o­teas­că — de la săvâr­si­rea celor sfin­te.

Potri­vit trep­tei în care se află, pri­mi­to­rii Sfin­tei Pre­o­tii au pute­rea să săvâr­seas­că cele sfin­te lega­te strâns de treap­ta pre­o­ti­ei lor. Ast­fel, epi­sco­pul are pute­rea să săvâr­seas­că toa­te Sfin­te­le Tai­ne si toa­te slu­j­be­le bise­ri­ces­ti, înde­o­se­bi de a hiro­toni întru dia­con, pre­ot si, împre­u­nă cu încă doi arhi­e­rei, întru anhi­e­reu si de a sfin­ti într-un sobor de arhi­e­rei, Sfân­tul Mir. Treap­ta arhi­e­reas­că, venind de‑a drep­tul de la apos­toli, prin suc­ce­siu­ne apos­to­li­că sau epi­sco­pa­lă, deti­ne pli­nă­ta­tea celor trei puteri : de a învă­ta, de a săvâr­si cele sfin­te si de a con­du­ce Bise­ri­ca.

Pre­o­tul pri­mes­te de la arhi­e­reu, prin hiro­to­nie, darul celor trei puteri: învă­tă­to­reas­că, sfin­ti­toa­re si de con­du­ce­re, însă fără drep­tul de a hiro­toni si de a sfin­ti Sfân­tul Mir si Anti­mi­sul.

Dia­co­nul este aju­tă­tor al pre­o­tu­lui si al epi­sco­pu­lui, în între­i­ta lor acti­vi­ta­te, spre mân­tu­i­rea cre­din­cio­si­lor, nepu­tând săvâr­si nici o Tai­nă si nici o Ierur­gie. Pe baza Reve­la­ti­ei dum­ne­ze­ies­ti, cuprin­să în Sfân­ta Scrip­tu­ră si Sfân­ta Tra­di­tie, Sfân­ta Bise­ri­că ne înva­tă că Tai­na hiro­to­ni­ei a fost insti­tu­i­tă de Mân­tu­i­to­rul Hris­tos si că sfin­tii apos­toli au împăr­tă­sit harul Hiro­to­ni­ei numai epi­sco­pu­lui, pre­o­tu­lui si dia­co­nu­lui. Aces­tea sunt cele trei trep­te ierar­hi­ce avân­du-si baza în voin­ta Mân­tu­i­to­ru­lui.

LECTURĂ DIN SFINTII PĂRINTI

«Pre­o­tia se săvâr­seste pe pământ, dar are rân­du­ia­la cete­lor ceres­ti. Si pe foar­te bună drep­ta­te, căci slu­j­ba aceas­ta n‑a rânduit‑o un om sau înger sau un arhan­ghel sau altă pute­re cre­a­tă de Dum­ne­zeu, ci însu­si Mân­gâi­e­to­rul. Sfân­tul Duh a rân­du­it ca pre­o­tii, încă pe când sunt în trup să adu­că lui Dum­ne­zeu ace­ea­si slu­j­bă pe care o aduc înge­rii în ceruri. Pen­tru aceas­ta pre­o­tul tre­bu­ie să fie atât de curat ca si cum ar sta chiar în cer prin­tre pute­ri­le cele înge­res­ti…

Pre­o­tii sunt ace­ia căro­ra li s‑a încre­din­tat zămi­sli­rea noas­tră cea duhov­ni­ceas­că ; ei sunt ace­ia căro­ra li s‑a dat să ne nas­că prin Botez. Prin pre­o­ti ne îmbră­căm în Hris­tos (Gal. III, 27) ; prin pre­o­ti sun­tem îngro­pati împre­u­nă cu Fiul lui Dum­ne­zeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 12) ; prin pre­o­ti ajun­gem mădu­la­re­le feri­ci­tu­lui cap al lui Hris­tos (Col. I, 18). Prin urma­re este drept ca pre­o­tii să fie pen­tru noi… mai cin­sti­ti si mai iubi­ti chiar decât părin­tii. Părin­tii ne-au năs­cut din sân­ge si din voin­ta tru­pu­lui (Ioan I, 13); pre­o­tii însă ne sunt pri­ci­nu­i­to­rii nas­te­rii noas­tre din Dum­ne­zeu, ai ace­lei feri­ci­te nas­teri din nou, ai liber­tă­tii celei ade­vă­ra­te si a înfi­e­rii după har» (sfân­tul Ioan Gură de Aur, Des­pre Pre­o­tie}.

Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: