Evangelia zilei:

Paraclisul şi Acatistul Sfântului Grigorie Palama

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

 

Acatistul Sfântului Grigorie Palama

Rugă­ciu­ni­le începătoare:

În nume­le Tată­lui şi al Fiu­lui şi al Sfân­tu­lui Duh, Amin.

Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție!
Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție!
Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție!

Împă­ra­te ceresc, Mângâieto­rule, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea ești și toa­te le îm­plinești, Vis­ti­e­rul bună­tă­ți­lor și dătă­to­ru­le de via­ță, vino și Te sălă­ș­lu­ieș­te întru noi, și ne cură­țeș­te pe noi de toa­tă înti­nă­ciu­nea și mân­tu­ieș­te, Bunu­le, sufle­te­le noastre.

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi!
Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi!
Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi!

Slavă Tată­lui și Fiu­lui și Sfân­tu­lui Duh și acum și puru­rea și în vecii veci­lor. Amin.

Preasfân­tă Tre­i­me, milu­ieș­te-ne pe noi. Doam­ne, cură­țeș­te păca­te­le noas­tre. Stă­pâ­ne, iar­tă fără­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­ză și vin­decă nepu­tin­țe­le noas­tre, pen­tru nume­le Tău.

Doam­ne milu­ieș­te, Doam­ne milu­ieș­te, Doam­ne milu­ieș­te. Sla­vă…, și acum…

Tatăl nos­tru, Care ești în ceruri, sfin­­țeas­că-Se nume­le Tău, vie împă­ră­ția Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer așa și pe pă­mânt. Pâi­nea noas­tră cea de toa­te zile­le, dă-ne‑o nouă astăzi și ne iar­tă nouă gre­șe­li­le noas­tre, pre­cum și noi ier­tăm greși­ți­lor noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispi­tă, ci ne izbă­vește de cel rău. Pen­tru rugă­ciu­ni­le Sfin­ți­lor Părin­ți­lor noș­tri, Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se Fiul lui Dum­ne­zeu milu­ieș­te-ne pe noi. Amin

Apoi se zic Con­da­ce­le şi Icoasele:

Con­da­cul 1 (glas 8)

Pe pas­to­rul Tesa­lo­ni­cu­lui, cel prea vrednic
Si pe Lumi­na­to­rul Bise­ri­cii cel prealuminat
Sa‑l lau­dam in can­tari dumnezeiesti;
Caci s‑a ara­tat locas al lumi­nii celei nepatrunse
Si daru­ies­te lumi­na­re si har imbelsugat
Tutu­ror celor ce stri­ga: Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Ico­sul 1 
Inger in lume, vaza­tor al celor de sus, te-ai ara­tat, Gri­go­rie prea­fe­ri­ci­te, si cu via­ta ta cea dum­ne­ze­ias­ca te-ai invred­ni­cit de daruri inge­res­ti; pen­tru ace­ea, minu­nan­du-ne de stra­lu­ci­rea ta, Parin­te, strigam: 

Bucu­ra-te, cel prin care lumi­na dum­ne­ze­ias­ca straluceste;
Bucu­ra-te, cel prin care intu­ne­ri­cul a fost alungat;
Bucu­ra-te, pajis­te prea bine miro­si­toa­re a intelepciunii;
Bucu­ra-te, par­tas al inva­ta­tu­rii celei prea bune;
Bucu­ra-te, inal­ti­me nea­jun­sa cu pri­vi­rea a celor inalte;
Bucu­ra-te, adanc nea­tins al daru­ri­lor duhovnicesti;
Bucu­ra-te, ca esti stra­lu­ci­re a Bisericii;
Bucu­ra-te, ca te-ai ara­tat inta­ri­re ortodocsilor;
Bucu­ra-te, al cre­din­tei lumi­na­tor prea luminat;
Bucu­ra-te, faclie de nepa­truns a harului;
Bucu­ra-te, prin care grai­to­rii de nebu­nii vor tacea;
Bucu­ra-te, prin care grai­to­rii de Dum­ne­zeu se vor bucura;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 2 

Ochii sufle­tu­lui tau, din tine­re­te, Parin­te, la Hris­tos Impa­ra­tul ridi­can­du-ti, ti-ai intors fata ta de la cur­ti­le impa­ra­tes­ti si sla­va celor paman­tes­ti ai para­sit, si cu nevo­in­te duhov­ni­ces­ti urmand pe Dom­nul, ai auzit: Aliluia! 

Ico­sul 2

Toa­ta sti­in­ta cea din afa­ra ai doban­dit, prea feri­ci­te, ca un cunos­ca­tor si prea inte­lept; dar te-ai ara­tat, mai apoi, info­cat iubi­tor al fru­mu­se­tii celei nepie­ri­toa­re a inte­lep­ciu­nii lui Dum­ne­zeu, Gri­go­rie, inte­lep­tind cu dum­ne­ze­ies­ti­le tale cuvin­te, pe cei care cu evla­vie stri­gam catre tine: 

Bucu­ra-te, car­te a pur­ta­ri­lor celor cuvioase;
Bucu­ra-te, vis­ti­e­rie a lumi­nii celei nematerialnice;
Bucu­ra-te, pom cel mult rodi­tor cu rada­cini de lumina;
Bucu­ra-te, al evla­vi­ei bine­mi­ro­si­tor laur;
Bucu­ra-te, floa­re de ama­rant rasa­ri­ta din lucra­rea cea tainica;
Bucu­ra-te, finic plin de roa­de­le rodi­rii celei sufletesti;
Bucu­ra-te, ca ti-ai intors fata de la rata­ci­rea cea din lume;
Bucu­ra-te, ca ai pri­mit harul cel daru­it de Dumnezeu;
Bucu­ra-te, slu­ji­tor prea­fi­er­bin­te al lui Hristos;
Bucu­ra-te, cel ce esti mai pre­sus de tot ce este stricacios;
Bucu­ra-te, cel ce ai facut sa vie­ze pute­ri­le sufletului;
Bucu­ra-te, cel ce ai omo­rat nava­li­ri­le patimilor;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 3 

Te-ai imbra­cat cu pute­re sfan­ta in Athos, luand schi­ma mona­hi­ceas­ca si in sla­bi­ciu­nea tru­pu­lui, te-ai supus pe tine la nevo­in­te, Gri­go­rie feri­ci­te, stri­gand Celui ce te inta­rea pe tine: Aliluia! 

Ico­sul 3 

Stra­lu­cind cu isi­hia si cu nevo­in­ta sta­ru­i­toa­re, in toa­te fap­te­le si vie­tu­i­rea ta, si prin ruga­ciu­nea min­tii te-ai unit cu Man­tu­i­to­rul in tai­na, umplan­du-te de lumi­na dum­ne­ze­ias­ca si lumi­nand pe cei ce stri­ga catre tine: 

Bucu­ra-te, can­de­la a isihiei;
Bucu­ra-te, pil­da a infranarii;
Bucu­ra-te, lucra­tor al ruga­ciu­nii mintii;
Bucu­ra-te, comoa­ra a vie­tu­i­rii adevarate;
Bucu­ra-te, vas de mare pret al sufla­rii Mantuitorului;
Bucu­ra-te, gura de Dum­ne­zeu pur­ta­toa­re a vor­bi­rii Duhului;
Bucu­ra-te, ca ai tre­cut din­co­lo de hota­re­le stricaciunii;
Bucu­ra-te, ca vezi sla­va lui Dumnezeu;
Bucu­ra-te, cel ce vezi lumi­na cea dumnezeiasca;
Bucu­ra-te, cel ce vezi pe Dum­ne­zeu si esti vazut de Acesta;
Bucu­ra-te, cel ce ai zadar­ni­cit nebu­ne­s­ti­le talcuiri;
Bucu­ra-te, cel ce ai alun­gat gra­za­ve amenintari;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 4 

Traind in linis­te, ca un inger, Parin­te, te-ai umplut de dum­ne­ze­ias­ca stra­lu­ci­re, si fiind plin de lumi­na dum­ne­ze­ias­ca, ai iesit din Athos ca un soa­re, Gri­go­rie, de Dum­ne­zeu inte­lep­ti­tu­le, incalzindu‑i pe cei care stri­ga tie: Aliluia! 

Ico­sul 4 

Cu dum­ne­ze­iesc cuvant, cu pute­rea inte­lep­ciu­nii si cu inva­ta­tu­ri­le sfin­te, ai res­pins, cuge­ta­to­ru­le de Dum­ne­zeu, inva­ta­tu­ra cea rea a lui Var­la­am, minunandu‑i pe toti cu harul tau, ara­tan­du-te inva­ta­tor dum­ne­ze­iesc celor ce stri­ga catre tine acestea: 

Bucu­ra-te, lira a evlaviei;
Bucu­ra-te, cade­re a necredinciosilor;
Bucu­ra-te, mare inva­ta­tor al Bisericii;
Bucu­ra-te, cel plin de stra­lu­ci­re dum­ne­ze­ias­ca nematerialnica;
Bucu­ra-te, cuvan­ta­tor prea inte­lept al inva­ta­tu­ri­lor celor drepte;
Bucu­ra-te, sabie cu doua tai­suri impo­tri­va tutu­ror vrajmasilor;
Bucu­ra-te, cel ce tai din rada­ci­na neghi­ne­le cugetului;
Bucu­ra-te, gra­di­nar al vir­tu­ti­lor ceresti;
Bucu­ra-te, cel mult in cuvan­tul harului;
Bucu­ra-te, cel bland in toa­te si fara rautate;
Bucu­ra-te, cel ce arzi pri­ci­ni­le patimilor;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 5 

Cu lim­ba ta grai­toa­re de cuvin­te dum­ne­ze­ies­ti, in Sinod cu ade­va­rat ai infa­ti­sat dog­me­le cele sfin­te, Gri­go­rie, ca unul ce ai fost de ace­ea­si sim­ti­re cu Parin­tii, impre­u­na cu care strigi: Aliluia! 

Ico­sul 5 

Ierarh cuge­ta­tor de Dum­ne­zeu, vis­ti­e­rie a vir­tu­ti­lor si tai­nic trai­tor al dum­ne­ze­ies­ti­lor inal­tari, ai fost cu dum­ne­ze­ias­ca ale­ge­re pas­tor al Tesa­lo­ni­cu­lui, dum­ne­ze­iesc si inte­lept, cuvi­oa­se, auzind de la noi acestea: 

Bucu­ra-te, gura teologilor;
Bucu­ra-te, tarie a ortodocsilor;
Bucu­ra-te, canon cel prea­drept al preotilor;
Bucu­ra-te, icoa­na de Dum­ne­zeu fau­ri­ta a pastorilor;
Bucu­ra-te, tram­bi­ta dum­ne­ze­ias­ca a inva­ta­tu­ri­lor celor sfinte;
Bucu­ra-te, izvor de Dum­ne­zeu izvo­rat, care izvo­rasti apa cea noua;
Bucu­ra-te, stra­lu­cit arhi­pas­tor al Tesalonicului;
Bucu­ra-te, apa­ra­tor dum­ne­ze­iesc al ortodoxiei;
Bucu­ra-te, slu­ji­tor al lumi­nii dumnezeiesti;
Bucu­ra-te, inva­ta­tor al vie­tii celei neprihanite;
Bucu­ra-te, cel ce cura­tes­ti inti­na­ciu­nea sufletelor;
Bucu­ra-te, cel ce tre­zes­ti rav­na credinciosilor;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 6 

Pro­po­va­du­i­tor al lumi­nii dum­ne­ze­ies­ti, cu cuvin­te dum­ne­ze­ies­ti ai deve­nit, ca unul ce ai fost par­tas al aces­te­ia inca din via­ta aceas­ta, si ai intu­ne­cat cu stra­lu­ci­rea cuvin­te­lor pe cei care impo­tri­va aces­te­ia au ridi­cat gla­sul, pe toti trezindu‑i la ade­var, Gri­go­rie, stri­gand lui Dum­ne­zeu: Aliluia! 

Ico­sul 6 

Stra­lu­cind in Sinod, ca un lumi­nat teo­log, cu gura inte­le­piu­nii celei de negrait, ai inva­tat ca fiin­ta lui Dum­ne­zeu este de neim­par­ta­sit, dar lucra­rea lui Dum­ne­zeu se impar­ta­seste celor ce stri­ga, Parinte: 

Bucu­ra-te, mare ara­ta­tor al celor sfinte;
Bucu­ra-te, dum­ne­ze­ies­cu­le ara­ta­tor de Dumnezeu;
Bucu­ra-te, tal­cu­i­to­ru­le al stra­lu­ci­rii celei de sus,
Bucu­ra-te, stra­lu­ci­tu­le scri­i­tor al indumnezeirii;
Bucu­ra-te, dum­ne­ze­ies­cu­le indru­ma­tor al trezvi­ei mintii;
Bucu­ra-te, cala­u­zi­to­ru­le al ruga­ciu­nii celei din­la­un­tru neratacite;
Bucu­ra-te, ca te-ai umplut de daruri dumnezeiesti;
Bucu­ra-te, cel ce ai vazut stra­lu­ci­rea lui Dumnezeu;
Bucu­ra-te, cel ce intu­neci pati­mi­le inteleptilor;
Bucu­ra-te, teme­lie a dog­me­lor ortodoxe;
Bucu­ra-te, izvor de ape dumnezeiesti;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 7 

Mare intre ierarhi cu ade­va­rat te-ai ara­tat, Gri­go­rie inte­lep­te, des­co­pe­ri­tor al celor dum­ne­ze­ies­ti, ca unul ce ai dus via­ta ca a Apos­to­li­lor si te-ai impo­do­bit cu minu­na­te­le lor infap­tu­iri, Cuvi­oa­se, si pe toti ai scu­lat sa can­te: Aliluia! 

Ico­sul 7 

Nec­tar dum­ne­ze­iesc nema­te­ri­al­nic si mana hra­ni­toa­re de suflet si mie­re din pia­tra izvo­ra­ta, cum a spus David Impa­ra­tul, sunt intoc­mi­ri­le cuvin­te­lor tale, Gri­go­rie prea­mi­nu­na­te, bucurandu‑i pe cei ce stri­ga une­le ca acestea: 

Bucu­ra-te, lim­ba preadulce;
Bucu­ra-te, vede­re dumnezeiasca;
Bucu­ra-te, urma­tor al Man­tu­i­to­ru­lui si cel de un chip cu El;
Bucu­ra-te, rav­ni­tor al Parin­ti­lor si cu ei impre­u­na salasluitor;
Bucu­ra-te, cereas­ca boa­re care impros­pa­tezi sufletele;
Bucu­ra-te, duhov­ni­ceas­ca roua care ne raco­res­ti pe noi;
Bucu­ra-te, mireas­ma sfan­ta a vie­tu­i­rii celei curate;
Bucu­ra-te, hra­na desa­var­si­ta a ospa­tu­lui sufletesc;
Bucu­ra-te, vas al nec­ta­ru­lui celui nemuritor;
Bucu­ra-te, mus­tra­tor al min­ci­noa­se­lor invataturi;
Bucu­ra-te, far dum­ne­ze­iesc al celor intelepti;
Bucu­ra-te, cala­u­za a popoa­re­lor ortodoxe;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 8 

Har strain s‑a dat, imbel­su­gat in revar­sa­re, buze­lor tale, ara­ta­to­ru­le de Dum­ne­zeu, din tine un rau mare ca din Rai izvo­rand, Gri­go­rie, care uda Bise­ri­ca toa­ta, stri­gand Dom­nu­lui: Aliluia! 

Ico­sul 8 

Mun­te­le Atho­su­lui, Parin­te, impre­u­na cu Tesa­lo­ni­cul, ves­tesc stra­lu­ci­te­le tale lup­te, si toa­ta Bise­ri­ca cre­din­cio­si­lor te cin­stes­te ca pe un dum­ne­ze­iesc ara­ta­tor al inte­le­su­lui Lumi­nii celei mai pre­sus de min­te, prin care lumi­nezi pe cei ce striga: 

Bucu­ra-te, gura cea pur­ta­toa­re de lumina;
Bucu­ra-te, vasul cel pur­ta­tor de mir;
Bucu­ra-te, organ al stra­lu­ci­rii celor trei sori;
Bucu­ra-te, tari­na desa­var­si­ta a isihiei;
Bucu­ra-te, casa de Dum­ne­zeu lumi­na­ta a lucra­rii celei dumnezeiesti;
Bucu­ra-te, boga­tie de nein­chi­pu­it a vie­tii in duh;
Bucu­ra-te, ca ai pri­mit daruri dumnezeiesti;
Bucu­ra-te, ca ai ras­tur­nat vor­ba­ria desar­ta a lui Varlaam;
Bucu­ra-te, cel prin care Atho­sul este cinstit;
Bucu­ra-te, fai­ma stra­lu­ci­ta a Tesalonicului;
Bucu­ra-te, pute­re neclin­ti­ta a Ortodoxiei;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 9 

Rauri din pan­te­ce­le tale curg, prin tai­ni­ca revar­sa­re din cer, cum a spus Man­tu­i­to­rul, Parin­te cuvi­oa­se Gri­go­rie, ada­pand ini­mi­le inse­ta­te cu apa vie­tii, stri­gand lui Dum­ne­zeu: Aliluia! 

Ico­sul 9 

Cu usu­rin­ta, Parin­te, ai indu­rat felu­ri­te­le incer­cari, pen­tru mar­tu­ri­si­rea cea buna, si pre­cum aurul in foc incer­cat fiind tutu­ror, ai stra­lu­cit urcand spre cele mai bune pe cei care cu evla­vie iti stri­ga tie acestea: 

Bucu­ra-te, pia­tra a curajului;
Bucu­ra-te, stan­ca a rabdarii;
Bucu­ra-te, cel ce nu te infri­co­sezi de a ispi­te­lor navala;
Bucu­ra-te, cel care ai stins focul patimilor;
Bucu­ra-te, zid de neclin­tit al Bise­ri­cii lui Hristos;
Bucu­ra-te, faclie mult lumi­noa­sa a popo­ru­lui binecredincios;
Bucu­ra-te, ca ai indu­rat neca­zu­ri­le cu bucurie;
Bucu­ra-te, ca Dom­nu­lui te-ai infa­ti­sat cu slava;
Bucu­ra-te, pro­po­va­du­i­tor al tai­ne­lor lui Dumnezeu;
Bucu­ra-te, cel ce dai cre­din­cio­si­lor cele mantuitoare;
Bucu­ra-te, al sufle­te­lor ico­nom dumnezeiesc;
Bucu­ra-te, pri­e­ten preain­dum­ne­ze­it al lui Hristos;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 10 

Cu cuvin­te­le gurii tale, cre­din­ta orto­do­xa se pro­po­va­du­ies­te in Duhul cel Dum­ne­ze­iesc; caci dum­ne­ze­ies­ti­lor Parin­ti de alta­da­ta impre­u­na vie­tu­i­tor si impre­u­na sim­ti­tor facan­du-te, gra­iu­ri­le lor lao­lal­ta le-ai pus, Cuvi­oa­se, stri­gand: Aliluia! 

Ico­sul 10 

Cu raze­le lumi­nii celei necre­a­te hra­nin­du-te, a celei ce a stra­lu­cit pe Tabor, sla­va si fru­mu­se­tea si stra­lu­ci­rea aces­te­ia le des­crii cu sfin­te­nie, si‑i tre­zes­ti, sfin­te, spre impar­ta­si­re de ea pe cei care stri­ga acestea: 

Bucu­ra-te, al lumi­nii celei necre­a­te tai­nic cunoscator;
Bucu­ra-te, al pati­mi­lor uci­ga­toa­re de suflet izbavitor;
Bucu­ra-te, al sla­vei celei vii­toa­re pregustare;
Bucu­ra-te, al sufle­te­lor celor intris­ta­te mangaiere;
Bucu­ra-te, ca ai ara­tat nebu­na inte­lep­ciu­ne a lui Varlaam;
Bucu­ra-te, ca ai facut cunos­cu­ta bucu­ria Duhului;
Bucu­ra-te, podoa­ba dum­ne­ze­ias­ca a Arhiereilor;
Bucu­ra-te, vis­ti­e­rie lumi­noa­sa a teologiei;
Bucu­ra-te, oglin­da a lumi­nii celei nemateriale;
Bucu­ra-te, sece­ra a inva­ta­tu­ri­lor celor straine;
Bucu­ra-te, bucu­rie a orto­doc­si­lor si cinste;
Bucu­ra-te, cel ce faci sa ple­ce frun­tea dusmanilor;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 11 

Cu inal­ta cuge­ta­re si cu inte­lep­ciu­ne dum­ne­ze­ias­ca ai pro­po­va­du­it mare­ti­i­le lui Dum­ne­zeu si faci sa cre­as­ca daru­ri­le roa­de­lor celor dum­ne­ze­ies­ti ale Duhu­lui, Gri­go­rie, celor curati cu duhul, de care se impar­ta­sesc cei ce stri­ga: Aliluia! 

Ico­sul 11 

Lumi­na­toa­re cu raze­le vir­tu­ti­lor s‑a ara­tat via­ta ta, Gri­go­rie grai­to­ru­le de Dum­ne­zeu si pli­na de lumi­na cu ade­va­rat inva­ta­tu­ra ta, feri­ci­te, caci lui Dum­ne­zeu ii duci cu inva­ta­tu­ri­le tale pe toti cei care stri­ga une­le ca acestea: 

Bucu­ra-te, izvor al invataturii;
Bucu­ra-te, teme­lie a ortodoxiei;
Bucu­ra-te, pil­da de vie­tu­i­re sfanta;
Bucu­ra-te, dia­de­ma a bise­ri­cii celei sfinte;
Bucu­ra-te, minu­nat tal­cu­i­tor al vie­tii de curatenie;
Bucu­ra-te, grai­tor sfant al cuvan­tu­lui harului;
Bucu­ra-te, cel care cura­tes­ti toa­ta inti­na­ciu­nea sufletelor;
Bucu­ra-te, ca indrepti pe a man­tu­i­rii cale;
Bucu­ra-te, faclie a stra­lu­ci­ri­lor celor nemateriale;
Bucu­ra-te, lumi­na­tor al cunos­tin­te­lor celor de sus;
Bucu­ra-te, prin care Bise­ri­ca dantuieste;
Bucu­ra-te, prin care tot cre­din­cio­sul se bucura;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 12 

Har dum­ne­ze­iesc cere, si man­tu­i­rea sufle­te­lor, Gri­go­rie, inte­lep­te ierar­he, pen­tru cei ce vin la tine cu evla­vie si cin­stesc lup­te­le tale cele stra­lu­ci­te, caci ca un slu­ji­tor lumi­na stra­lu­ces­ti celor ce stri­ga: Aliluia! 

Ico­sul 12 

Can­tand sufe­rin­te­le tale si dum­ne­ze­ies­ti­le lup­te, pe care le-ai savar­sit pen­tru Bise­ri­ca, cea­ta bine cre­din­cio­si­lor tot­dea­u­na te lau­da pe tine, Gri­go­rie, si cu gura mul­tu­mi­toa­re, stri­ga catre tine nein­ce­tat une­le ca acestea: 

Bucu­ra-te, tarie a Bisericii;
Bucu­ra-te, nein­tre­cut vor­bi­tor al credintei;
Bucu­ra-te, cel care ai rusi­nat pe vor­ba­re­tul Achindin;
Bucu­ra-te, cel care ai ara­tat pute­rea cea daru­i­ta de Dumnezeu;
Bucu­ra-te, cel care impre­u­na cu Apos­to­lii sala­slu­ies­ti, ca unul ce le-ai urmat in toate;
Bucu­ra-te, lucea­far stra­lu­ci­tor al Tesalonicului;
Bucu­ra-te, dul­cea­ta a sufle­tu­lui meu;
Bucu­ra-te, lup­ta­tor dum­ne­ze­iesc al ortodoxiei;
Bucu­ra-te, stra­lu­ci­re a bise­ri­cii tale celei cinstite;
Bucu­ra-te, dul­ce stra­lu­ci­re a popo­ru­lui tau credincios;
Bucu­ra-te, Parin­te Grigorie!

Con­da­cul 13 

O, dum­ne­ze­ies­cu­le Parin­te, cunos­ca­tor al tai­ne­lor celor negrai­te, Gri­go­rie, cul­me a Parin­ti­lor, pri­mes­te voci­le popo­ru­lui tau, si daru­ies­te aco­pe­ra­man­tul tau tutu­ror; caci cu cre­din­ta aler­gam si Sfin­tei Tre­imi stri­gam: Aliluia!
(Acest Con­dac se zice de trei ori).

Apoi se zice iara­si Ico­sul 1 ( Inger in lume, vaza­tor al celor de sus, te-ai ara­tat, Gri­go­rie prea­fe­ri­ci­te, …) si Con­da­cul 1 ( Pe pas­to­rul Tesa­lo­ni­cu­lui, cel prea vrednic, …).

Dumi­ni­ca Sfân­tu­lui Gri­go­rie Pala­ma, a doua dumi­ni­că a Pos­tu­lui Mare,

Rugăciune către Sfantul Ierarh Grigorie Palama

Ca cel ce eşti trâm­bi­ţă preasfinţi­tă a Duhu­lui, des­chi­de cu pute­rea rugă­ciu­nii uşa ini­mii mele şi lumi­nea­ză-mi căma­ra sufle­tu­lui cu dum­ne­ze­ieş­ti­le cuvin­te, ca să por­nesc eu cu toa­tă dori­rea cea bună în cău­ta­rea Ade­vă­ru­lui pe căi­le strâm­te, dar pri­ci­nu­i­toa­re de via­ţă, ale rugă­ciu­nii. Min­tea mea cea ador­mi­tă în som­nul păca­te­lor o tre­zeş­te cu gla­sul Cuvân­tu­lui şi-mi dă mie întă­ri­re a urca mun­te­le păti­mi­ri­lor cu înţe­lep­ciu­ne, căl­când pes­te toa­te ispi­te­le prin care potri­v­ni­cul cau­tă să mă tra­gă în groa­pa dez­nă­dăj­du­i­rii. O, Sfin­te Ierar­he Gri­go­rie, făclia cea nes­tin­să a rugă­ciu­nii, păzeş­te şi can­de­la ini­mii mele de vifo­rul ispi­te­lor, ca să nu ajung eu iară­şi întru întu­ne­ri­cul pati­mi­lor. Cu ade­vă­rat prin focul mul­tor pri­go­niri ai fost tre­cut, dar şi mai mult te-ai înă­lţat ca un sera­fim aprins de focul iubi­rii dum­ne­ze­ieşti către Cel Ce tri­mi­te focul Duhu­lui ca să cură­ţeas­că paji­ş­ti­le ini­mi­lor de toa­te neghi­ne­le pati­mi­lor. Pe Aces­ta, roagă‑l feri­ci­te, să ardă toa­tă cuge­ta­rea cea pămân­teas­că a minţii mele, izbă­vin­du-mă de arde­rea focul ispi­te­lor şi de arun­ca­rea în focul cel veş­nic. Întă­reş­te Bise­ri­ca lui Hris­tos prin ale tale mij­lo­ciri, depăr­tând vifo­rul mult ere­zii şi povă­ţu­ind minţi­le cre­din­cioşi­lor către cunoa­ş­te­rea ade­vă­ru­lui dum­ne­ze­iesc. Fii spi­ji­ni­tor nebi­ru­it mona­hi­lor în pus­ti­ul mân­tu­i­rii şi pe noi pe toţi prin con­tem­pla­rea icoa­nei vieţii tale ne ara­tă mai râv­ni­tori spre rugă­ciu­ne şi spre măr­tu­ri­si­rea Ade­vă­ru­lui, ca să adu­cem cu mulţu­mi­re şi sla­vă Tre­i­mii Celei de via­ţă Făcă­toa­re în veci. Amin.
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: