Evangelia zilei:
Cautã:

Acatistul Sfintilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

Mări­mea tex­tu­lui:
Mic | Mare

 

 

 

Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție.

Împă­ra­te ceresc, Mângâieto­rule, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea ești și toa­te le îm­plinești, Vis­ti­e­rul bună­tă­ți­lor și dătă­to­ru­le de via­ță, vino și Te sălă­ș­lu­ieș­te întru noi, și ne cură­țeș­te pe noi de toa­tă înti­nă­ciu­nea și mân­tu­ieș­te, Bunu­le, sufle­te­le noas­tre.

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tată­lui și Fiu­lui și Sfân­tu­lui Duh și acum și puru­rea și în vecii veci­lor. Amin.

Preasfân­tă Tre­i­me, milu­ieș­te-ne pe noi. Doam­ne, cură­țeș­te păca­te­le noas­tre. Stă­pâ­ne, iar­tă fără­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­ză și vin­decă nepu­tin­țe­le noas­tre, pen­tru nume­le Tău.

Doam­ne milu­ieș­te (de trei ori), Sla­vă…, și acum…

Tatăl nos­tru, Care ești în ceruri, sfin­­țeas­că-Se nume­le Tău, vie împă­ră­ția Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer așa și pe pă­mânt. Pâi­nea noas­tră cea de toa­te zile­le, dă-ne‑o nouă astăzi și ne iar­tă nouă gre­șe­li­le noas­tre, pre­cum și noi ier­tăm greși­ți­lor noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispi­tă, ci ne izbă­vește de cel rău. Pen­tru rugă­ciu­ni­le Sfin­ți­lor Părin­ți­lor noș­tri, Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se Fiul lui Dum­ne­zeu milu­ieș­te-ne pe noi. Amin

Tro­pa­rul, gla­sul al ‑lea

Mai-mari­lor Voie­vozi ai oști­ri­lor cerești, rugă­mu-vă pe voi noi, nevred­ni­cii, ca prin rugă­ciu­ni­le voas­tre să ne aco­pe­riți cu aco­pe­rămân­tul ari­pi­lor mări­rii voas­tre celei netru­pești, păzin­du-ne pe noi, cei ce cădem cu din­a­din­sul și stri­găm: Izbă­viți-ne din nevoi, ca niș­te Mai-mari pes­te cete­le Pute­ri­lor celor de sus.

Con­dac 1:
P

e căpe­te­ni­i­le înge­ri­lor Tre­i­mii, pe Miha­il și Gavri­il, să‑i lău­dăm noi toți, iubi­to­rii de praz­nic, care ne aco­pe­rim cu ari­pile amân­du­ro­ra și din nevo­i­le cele de mul­te feluri ne izbă­vim, unu­ia gră­ind: bucu­ră-te, slu­ji­to­ru­le al Legii, iar altu­ia zicând: bucu­ră-te, înge­re al daru­lui!

Icos 1:
A

rhan­ghe­le Miha­i­le, mai-mare­le cete­lor înge­ri­lor celor fără de trup, cre­at ai fost de Dum­ne­zeu, Zidi­to­rul tutu­ror; de ace­ea, cu bucu­rie, lau­de de acest fel adu­cem ție:

Bucu­ră-te, făp­tu­ră a Min­ții celei ce a făcut lumea;
Bucu­ră-te, revăr­sa­rea lumi­nii celei mai îna­in­te de lumi­nă;
Bucu­ră-te, cel ca focul, care stai aproa­pe de Dum­ne­zei­re;
Bucu­ră-te, slu­ji­to­ru­le neos­te­nit al Tre­i­mii;
Bucu­ră-te, Duh înfo­cat și nema­te­ri­al după ase­mă­na­rea lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, fiin­ță nemu­ri­toa­re, lău­dă­toa­re de Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, apă­ră­to­ru­le de foc al ceru­lui;
Bucu­ră-te, căpe­te­nia oștii celei nema­te­ri­al­ni­ce;
Bucu­ră-te, lumi­nă­to­ru­le al cete­lor celor bine mul­țu­mi­toa­re;
Bucu­ră-te, arză­to­ru­le al duhu­lui celui nemul­țu­mi­tor;
Bucu­ră-te, prin care firea înge­ri­lor s‑a întă­rit;
Bucu­ră-te, prin care sata­na s‑a sur­pat;
Bucu­ră-te, Miha­i­le, slu­ji­to­ru­le al Legii!

Con­dac 2:
P

e înge­rii cei nemul­țu­mi­tori văzându‑i tru­fin­du-se și din cerul cel înfo­cat căzând, o dum­ne­ze­ies­cu­le Miha­i­le, ca un rob mul­țu­mi­tor stând, ai stri­gat: «Să stăm bine și să luăm amin­te», cân­tând Sfin­tei Tre­imi: Ali­lu­ia!

Icos 2:
G

avri­il, al min­ți­lor celor ascun­se și al tai­ne­lor Celui Prea­î­na­lt păr­taș te-ai ară­tat, făcând mai îna­in­te cunos­cu­te cele ce aveau să fie și bune­le ves­tiri de bucu­rie oame­ni­lor spu­nân­du-le. Pen­tru aceas­ta, cu dorin­ță mă gră­besc a‑ți cân­ta ție:

Bucu­ră-te, văză­to­ru­le al lumi­nii celei necu­nos­cu­te;
Bucu­ră-te, păr­ta­șu­le al tai­ne­lor lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, cel ce des­co­peri cele ascun­se ale voin­ței;
Bucu­ră-te, ves­ti­to­ru­le de cele negră­i­te ale lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, că stră­lu­cești cu min­tea în ști­in­ța cea ascun­să;
Bucu­ră-te, că întru aceas­tă ști­in­ță înveți pe față pe oameni;
Bucu­ră-te, slu­ji­to­ru­le al bune­lor ves­tiri dum­ne­ze­iești;
Bucu­ră-te, ves­ti­to­rul lucru­ri­lor celor îmbu­cu­ră­toa­re;
Bucu­ră-te, ară­ta­rea mul­tor nești­in­țe;
Bucu­ră-te, că mai îna­in­te ai cunos­cut cele ce aveau să fie;
Bucu­ră-te, prin care în lume s‑a adus bucu­ria;
Bucu­ră-te, prin care întris­ta­rea a fost înde­păr­ta­tă afa­ră;
Bucu­ră-te, Gavri­i­le, înge­re al daru­lui!

Con­dac 3:
P

roo­ro­cu­lui Daniel mai mult decât tutu­ror pro­o­ro­ci­lor ai ară­tat tai­na cea stră­i­nă a veni­rii celei înfri­co­șătoa­re a lui Hris­tos și a ico­no­mi­ei, prea­ma­re Gavri­i­le; și pe el l‑ai înțe­lep­țit a cân­ta cu bucu­rie lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 3:
A

vând numi­rea de pute­re de la Dum­ne­zeu, Miha­i­le, cu dum­ne­ze­ias­că min­te puter­nic în răz­bo­a­ie puru­rea te-ai ară­tat; și pe Iacov în lup­tă l‑ai întă­rit ca să biru­ias­că nea­mu­ri­le stră­i­ne; pen­tru ace­ea mărim pute­rea ta, zicând:

Bucu­ră-te, cel ce ești mai puter­nic decât focul;
Bucu­ră-te, cel ce ești mai ascuțit decât văpa­ia;
Bucu­ră-te, cel ce ai îne­cat oști­le egip­te­ni­lor;
Bucu­ră-te, cel ce ai învins cete­le cana­a­ne­ni­lor;
Bucu­ră-te, că pe Moi­se și Aaron i‑ai întă­rit;
Bucu­ră-te, că pe Isus al lui Navi îndrăz­neț l‑ai făcut;
Bucu­ră-te, cel ce deo­da­tă oști­rea asi­rie­ni­lor ai tăi­at;
Bucu­ră-te, cel ce pe Simion al amo­re­i­lor l‑ai lovit;
Bucu­ră-te, pier­za­rea lui Og, împă­ra­tul Vasa­nu­lui;
Bucu­ră-te, pază a mare­lui Moi­se;
Bucu­ră-te, prin care se pierd cei rău-cre­din­cioși;
Bucu­ră-te, prin care drep­t­cre­din­cio­șii se îna­l­ță;
Bucu­ră-te, Miha­i­le, slu­ji­to­ru­le al Legii!

Con­dac 4:
M

iha­i­le, căpe­te­nie a înge­ri­lor, roa­gă, cu soli­ri­le tale, pe Dum­ne­zeu pen­tru noi care pre­a­lă­u­da­tul tău praz­nic cu dra­gos­te îl cin­stim, ca zile­le noas­tre în fap­te bune să le petre­cem și ne învred­ni­ceș­te ca, via­ța cea mai bună dobân­dind, lui Dum­ne­zeu împre­u­nă cu tine să‑I cân­tăm: Ali­lu­ia!

Icos 4:
V

enit-ai de la Cel Prea­î­na­lt, Gavri­i­le, min­te dum­ne­ze­ias­că, adu­când Anei și lui Ioa­chim bune­le ves­tiri de bucu­rie, cu dez­le­ga­rea ster­pă­ciu­nii lor; pen­tru care, bucu­rân­du-ne, ție cu cre­din­ță îți gră­im:

Bucu­ră-te, adu­că­to­ru­le al ști­ri­lor fru­moa­se;
Bucu­ră-te, cel care celor dori­toa­re de prunci le aduci bucu­rie;
Bucu­ră-te, cel ce ești rodi­re dată de Dum­ne­zeu celor nero­di­tori;
Bucu­ră-te, naș­te­re plă­cu­tă lui Dum­ne­zeu, a celor fără de copii;
Bucu­ră-te, că feri­ci­tu­lui stră­moș i‑ai adus naș­te­re mări­tă;
Bucu­ră-te, că feri­ci­tei stră­moa­șe i‑ai dat odra­slă pân­te­ce­lui;
Bucu­ră-te, cel ce dez­legi legă­tu­ri­le naș­te­rii de prunci;
Bucu­ră-te, cel care povă­țu­iești darul celor ce se nasc;
Bucu­ră-te, lau­dă a mul­tor părinți;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­rea mai­ci­lor celor bune;
Bucu­ră-te, prin care creș­te nea­mul ome­nesc;
Bucu­ră-te, prin care naș­te­rea mai îna­in­te se ves­teș­te;
Bucu­ră-te, Gavri­i­le, înge­re al daru­lui!

Con­dac 5:
M

aria, Năs­că­toa­rea de Dum­ne­zeu și Doam­na lumii venind în bise­ri­ca Dom­nu­lui, tri­mis ai fost, o, Gavri­i­le, să‑i aduci cu îngri­ji­re hra­nă cereas­că și tot­dea­u­na ai deșteptat‑o spre a cân­ta lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia!

Icos 5:
P

e stră­mo­șii cei de demult, care se rugau lui Dum­ne­zeu, i‑ai mân­tu­it din mul­te rele, o, Miha­i­le, iar popo­ru­lui ales puru­rea i‑ai fost îna­in­te­mer­gă­tor; de ace­ea, într-acest fel gră­im ție:

Bucu­ră-te, cel ce pe Isa­ac de jun­ghi­e­re l‑ai scă­pat;
Bucu­ră-te, cel ce pe Avra­am de bucu­rie l‑ai umplut;
Bucu­ră-te, cel ce pe înse­ta­tul Isma­il l‑ai răco­rit;
Bucu­ră-te, stră­i­nă mân­gâi­e­re a Aga­rei celei ce plân­gea;
Bucu­ră-te, stâl­pul cel în chip de foc care pe Isra­el l‑ai con­dus;
Bucu­ră-te, norul cel aurit, care pe Isra­el în cale îl aco­pe­reai;
Bucu­ră-te, că pe cei întâi-năs­cuți ai evre­i­lor i‑ai păzit;
Bucu­ră-te, că pe cei întâi-năs­cuți ai egip­te­ni­lor i‑ai omorât;
Bucu­ră-te, lau­dă stră­lu­ci­tă a evre­i­lor;
Bucu­ră-te, îngră­di­re tare a Legii;
Bucu­ră-te, că pe popor din Egipt ai scos;
Bucu­ră-te, că pe el la pământ bun l‑ai adus;
Bucu­ră-te, Miha­i­le, slu­ji­to­ru­le al Legii!

Con­dac 6:
C

ând S‑a pogorât în mun­te­le Sinai Mare­le Dum­ne­zeu, vrând să dea Lege evre­i­lor, prin slu­ji­rea și mij­lo­ci­rea ta, mare Miha­i­le, pe aceas­ta lui Moi­se o ai des­co­pe­rit și l‑ai învă­țat să cân­te: Ali­lu­ia!

Icos 6:
L

ui Zaha­ria celui sfin­țit care, odi­ni­oa­ră, în loca­șul lui Dum­ne­zeu, cerea scă­pa­re și mân­tu­i­re pen­tru popor, i‑ai ves­tit, o, Gavri­i­le, naș­te­rea dum­ne­ze­ies­cu­lui Îna­in­te­mer­gă­tor. De ace­ea, de bune­le tale ves­tiri spă­i­mân­tân­du-ne, gră­im ție aces­tea:

Bucu­ră-te, cel ce ai ves­tit ome­ni­rii lucruri prea­mi­nu­na­te;
Bucu­ră-te, cel ce pe înge­rul Tată­lui l‑ai ară­tat;
Bucu­ră-te, gră­i­re îmbu­cu­ră­toa­re către Zaha­ria;
Bucu­ră-te, dul­ce auzi­re pen­tru Eli­sa­be­ta;
Bucu­ră-te, că pe Bote­ză­to­rul lui Hris­tos l‑ai bine­ves­tit;
Bucu­ră-te, că pe el, al doi­lea Ilie, mai îna­in­te l‑ai ves­tit;
Bucu­ră-te, cel ce ai pre­ves­tit pe pre­di­ca­to­rul pocă­in­ței;
Bucu­ră-te, trâm­bi­ța cea tare răsu­nă­toa­re a can­de­la­bru­lui lumi­nii;
Bucu­ră-te, ves­ti­to­rul înce­pe­rii Daru­lui;
Bucu­ră-te, ves­ti­rea zori­lor zilei;
Bucu­ră-te, sem­nul mân­tu­i­rii oame­ni­lor;
Bucu­ră-te, teme­lia împă­ră­ți­ei ceru­ri­lor;
Bucu­ră-te, Gavri­i­le, înge­re al daru­lui!

Con­dac 7:
D

umne­zeu Cuvân­tul, vrând mai îna­in­te a Se întru­pa pen­tru noi, tai­na aceas­ta numai ție, o, Gavri­i­le, a încredințat‑o și slu­ji­tor al aces­te­ia te‑a ales pe tine; iar tu, cuge­tând în sineți la minu­nea aceas­ta, cân­tai așa: Ali­lu­ia!

Icos 7:
P

e cei trei tineri de demult, din văpa­ia cup­to­ru­lui i‑ai scă­pat, Miha­i­le arhan­ghe­le, ară­tân­du-te prea­mă­rit și lumi­nat cu chi­pul și ase­mă­na­rea lui Dum­ne­zeu, încât de minu­nea aceas­ta tira­nul s‑a înspă­i­mân­tat; de ace­ea gră­im ție:

Bucu­ră-te, stin­ge­rea focu­lui celui nepo­to­lit;
Bucu­ră-te, ațâ­ța­rea văpă­ii celei puru­rea vii;
Bucu­ră-te, scă­pa­rea tine­ri­lor feciori;
Bucu­ră-te, păzi­re a tru­pu­ri­lor celor neîn­ti­na­te;
Bucu­ră-te, că tu, cu înfă­ți­șa­rea ta, pe tira­nul ai înfri­co­șat foar­te;
Bucu­ră-te, că tu pe Daniel pro­o­ro­cul l‑ai împu­ter­ni­cit;
Bucu­ră-te, cel ce ai răpit pe Ava­cum pro­o­ro­cul;
Bucu­ră-te, că pe el în gra­bă l‑ai dus la Babi­lon;
Bucu­ră-te, învin­ge­rea cea tare a lui Ghe­de­on;
Bucu­ră-te, înfrân­ge­rea cea stră­lu­ci­tă a lui Madi­am;
Bucu­ră-te, prin care se întă­resc cre­din­cio­șii;
Bucu­ră-te, prin care se înfri­co­șea­ză tira­nii;
Bucu­ră-te, Miha­i­le, slu­ji­to­ru­le al Legii!

Con­dac 8:
S

tră­i­nă minu­ne, văzân­du-te pe tine Bala­am vră­ji­to­rul, și în urmă, David pro­o­ro­cul, la tine, o, feri­ci­te Miha­i­le, în gra­bă căzând, s‑au închi­nat: unul de fri­că încre­me­nind, iar celă­lalt lui Dum­ne­zeu gră­ind: Ali­lu­ia!

Icos 8:
C

a un pur­tă­tor de ful­ger atot­stră­lu­cit și ato­tvo­ios ai venit către cea pli­nă de dar, Gavri­i­le, aducându‑i bune­le ves­tiri de bucu­rie. Pen­tru aceas­ta și noi, bucu­rân­du-ne, te feri­cim pe tine, cân­tân­du-ți:

Bucu­ră-te, ves­ti­to­ru­le al bucu­ri­ei celei nesfâr­și­te;
Bucu­ră-te, dez­le­gă­to­ru­le al bles­te­mu­lui celui de demult;
Bucu­ră-te, ridi­ca­rea lui Avra­am celui căzut;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­rea Evei celei întris­ta­te;
Bucu­ră-te, îna­lt des­co­pe­ri­to­ru­le al întru­pă­rii Cuvân­tu­lui;
Bucu­ră-te, mări­te cunos­că­tor al pogorârii lui Dum­ne­zeu;
Bucu­ră-te, cel ce bucu­rân­du-te ai zis celei pli­ne de dar: «Bucu­ră-te»;
Bucu­ră-te, cel ce ai dez­le­gat cu «Bucu­ră-te» toa­tă întris­ta­rea;
Bucu­ră-te, stea care ai ves­tit Soa­re­le;
Bucu­ră-te, lumi­nă­to­ru­le, care ne-ai ară­tat lumi­na cea nea­pro­pi­a­tă;
Bucu­ră-te, prin care lumea s‑a lumi­nat;
Bucu­ră-te, prin care întu­ne­ri­cul s‑a desfi­in­țat;
Bucu­ră-te, Gavri­i­le, înge­re al daru­lui!

Con­dac 9:
N

aște­rea Mân­tu­i­to­ru­lui o ai ves­tit cu bucu­rie păs­to­ri­lor celor ce pri­ve­gheau, Gavri­i­le, bucu­rân­du-te; și la închi­na­rea Lui pe magi, ca o stea lumi­noa­să, i‑ai con­dus și pe toți i‑ai înțe­lep­țit a cân­ta Celui năs­cut așa: Ali­lu­ia!

Icos 9:
R

âvni­tor și puter­nic apă­ră­tor al Tesa­lo­ni­cu­lui celui nou te-ai ară­tat, Miha­i­le, pur­tă­to­ru­le de lumi­nă și aju­tă­tor mare ești puru­rea popoa­re­lor creș­ti­ne, de mul­te nevoi scă­pân­du-le și îndem­nân­du-le a cân­ta ție:

Bucu­ră-te, ceta­tea popo­ru­lui celui nou;
Bucu­ră-te, tăria nea­mu­ri­lor creș­ti­ne;
Bucu­ră-te, cel ce pe apos­toli de mul­te ori i‑ai întă­rit;
Bucu­ră-te, cel ce pe mar­tiri tari i‑ai făcut;
Bucu­ră-te, că pe Petru din legă­turi și din închi­soa­re l‑ai slo­bo­zit;
Bucu­ră-te, că tu pe Irod înda­tă l‑ai omorât;
Bucu­ră-te, al Bise­ri­cii păzi­tor neîn­vins;
Bucu­ră-te, cel ce ești asu­pra ere­ti­ci­lor secu­re cu două ascuți­șuri;
Bucu­ră-te, întă­ri­re puter­ni­că a cuvi­o­și­lor;
Bucu­ră-te, spri­jin lumi­nat al ierar­hi­lor;
Bucu­ră-te, prin care se lățeș­te cre­din­ța;
Bucu­ră-te, prin care se mic­șo­rea­ză rătă­ci­rea;
Bucu­ră-te, Miha­i­le, slu­ji­to­ru­le al Legii!

Con­dac 10:
S

fâr­și­tul a toa­tă lumea când se va face, Miha­i­le, trâm­bi­ța cea mai de pe urmă vei trâm­bi­ța, după care mor­ții din pământ, sculân­du-se, cu fri­că vor sta îna­in­tea jude­că­to­ru­lui nepăr­ti­ni­tor, cân­tând împre­u­nă cu tine cân­ta­rea: Ali­lu­ia!

Icos 10:
T

otdea­u­na nume­le tău, o, Gavri­i­le, pur­tă­to­ru­le de lumi­nă, ara­tă lumi­nat înăl­ți­mea rân­du­ie­lii tale, căci, după che­ma­rea lui Dum­ne­zeu, te-ai ară­tat cu cuvi­in­ță slu­ji­tor vred­nic al Cuvân­tu­lui, Dum­ne­zeu-Omu­lui; de ace­ea, cu lau­de te feri­cim, gră­ind:

Bucu­ră-te, prin care logod­ni­cul în tai­nă s‑a învă­țat;
Bucu­ră-te, prin care Fecioa­ra de dân­sul a fost lua­tă;
Bucu­ră-te, cel ce nume­le lui Iisus mai îna­in­te l‑ai spus;
Bucu­ră-te, cel ce ai ves­tit mân­tu­i­rea lumii;
Bucu­ră-te, că logod­ni­cu­lui Iosif i‑ai des­co­pe­rit tai­na;
Bucu­ră-te, că pe Iisus în Egipt L‑ai scă­pat;
Bucu­ră-te, cel ce pe Hris­tos din Egipt îna­poi L‑ai che­mat;
Bucu­ră-te, cel ce ai ves­tit că El va locui în ceta­tea Naza­ret;
Bucu­ră-te, cel ce pe cre­din­cio­șii magi, tai­na i‑ai învă­țat;
Bucu­ră-te, că pe dân­șii de Irod i‑ai scă­pat;
Bucu­ră-te, prin care Iisus a fost păzit;
Bucu­ră-te, prin care Irod a fost luat în râs;
Bucu­ră-te, Gavri­i­le, înge­re al daru­lui!

Con­dac 11:
D

easu­pra pie­trei mor­mân­tu­lui celui pri­mi­tor de Via­ță, șezând îmbră­cat în alb și ca ful­ge­rul stră­lu­cind, Gavri­i­le, învie­rea lui Hris­tos ai bine­ves­tit feme­i­lor, zicând lor «nu plân­geți» și cân­tând cân­ta­rea: Ali­lu­ia!

Icos 11:
F

ăclie lumii ești, Miha­i­le arhan­ghe­le, stră­lu­cind min­ți­le cre­din­cio­și­lor și povă­țu­in­du-le către cunoș­tin­ța cea dumneze­iască și către mân­tu­i­re, luminând și mân­tu­ind de rău­tă­ți­le amă­gi­toa­re pe toți care gră­iesc:

Bucu­ră-te, apă­ră­to­ru­le al tutu­ror cre­din­cio­și­lor;
Bucu­ră-te, făcă­to­ru­le al mul­tor feluri de minuni;
Bucu­ră-te, neîm­pu­ți­na­tă tămă­du­i­re a bol­na­vi­lor;
Bucu­ră-te, gra­b­ni­că scă­pa­re a celor din robie;
Bucu­ră-te, cel ce ai apă­rat Mănăs­ti­rea Dochia­ru­lui;
Bucu­ră-te, că pe aceas­ta o ai izbă­vit de năvă­li­rea sara­ci­ni­lor;
Bucu­ră-te, scă­pa­rea tână­ru­lui celui afun­dat;
Bucu­ră-te, ară­ta­rea auru­lui celui ascuns;
Bucu­ră-te, cel ce ai făcut să izvo­ras­că izvor de aghias­mă;
Bucu­ră-te, cel ce pe apă faci minuni;
Bucu­ră-te, înfru­mu­se­ță­to­rul Bise­ri­cii creș­ti­ne;
Bucu­ră-te, aju­tă­to­rul Bise­ri­cii aces­te­ia;
Bucu­ră-te, Miha­i­le, slu­ji­to­ru­le al Legii!

Con­dac 12:
D

ar dum­ne­ze­iesc dăru­ieș­te celor ce ser­bea­ză cu dra­gos­te ziua amin­ti­rii tale, Miha­i­le, și celor ce te chea­mă pe tine la ieși­rea lor din via­ță ara­tă-te aju­tă­tor și mai ales păzeș­te-ne pe noi, cei ce în bise­ri­ca ta cân­tăm: Ali­lu­ia!

Icos 12:
D

e la tine, o, înge­re al daru­lui, învă­țân­du-ne a cân­ta în psalmi lau­de de bucu­rie dum­ne­ze­ieș­tii întru­pări, ție cele de mul­țu­mi­re cu dor cân­tăm și ca unui bun ves­ti­tor, mărin­du-te, așa-ți gră­im:

Bucu­ră-te, bucu­ria celor întris­tați;
Bucu­ră-te, păzi­to­rul celor asu­priți;
Bucu­ră-te, bogă­ția nefu­ra­tă a săra­ci­lor;
Bucu­ră-te, liman de mân­tu­i­re al celor ce înoa­tă;
Bucu­ră-te, armă prea puter­ni­că a cre­din­cio­și­lor;
Bucu­ră-te, lau­dă prea­mă­ri­tă a pre­o­ți­lor evla­vi­oși;
Bucu­ră-te, întă­ri­to­ru­le al mănăs­ti­ri­lor;
Bucu­ră-te, îngri­ji­to­ru­le minu­nat al bise­ri­cii aces­te­ia;
Bucu­ră-te, apă­ră­to­ru­le al celor ce pe tine te măresc;
Bucu­ră-te, prea­bu­nu­le adu­că­to­ru­le de bucu­rie al sufle­te­lor;
Bucu­ră-te, bine­cu­vân­ta­re dum­ne­ze­ias­că a cre­din­cio­și­lor;
Bucu­ră-te, bună povă­țu­i­re a călu­gă­ri­lor;
Bucu­ră-te, Gavri­i­le, înge­re al daru­lui!

Con­dac 13:
O

, dum­ne­ze­ieș­ti­lor căpe­te­nii ale înge­ri­lor, Miha­i­le și Gavri­i­le, care stați aproa­pe de sca­u­nul lui Dum­ne­zeu, lau­de­le aces­tea ale noas­tre, ca banul vădu­vei pri­min­du-le, de ghe­e­nă ne izbă­viți pe noi, ca împre­u­nă cu voi să cân­tăm: Ali­lu­ia! Acest Con­dac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăși Ico­sul întâi: Arhan­ghe­le Miha­i­le, mai-mare­le… și Con­da­cul întâi: Pe căpe­te­ni­i­le înge­ri­lor…; și se face otpus­tul.
Print Friendly, PDF & Email
Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: