Evangelia zilei:

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Slavă Ție, Dum­ne­ze­ul nos­tru, sla­vă Ție.

Împă­ra­te ceresc, Mângâieto­rule, Duhul ade­vă­ru­lui, Care pre­tu­tin­de­nea ești și toa­te le îm­plinești, Vis­ti­e­rul bună­tă­ți­lor și dătă­to­ru­le de via­ță, vino și Te sălă­ș­lu­ieș­te întru noi, și ne cură­țeș­te pe noi de toa­tă înti­nă­ciu­nea și mân­tu­ieș­te, Bunu­le, sufle­te­le noastre.

Sfin­te Dum­ne­ze­u­le, Sfin­te tare, Sfin­te fără de moar­te, milu­ieș­te-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tată­lui și Fiu­lui și Sfân­tu­lui Duh și acum și puru­rea și în vecii veci­lor. Amin.

Preasfân­tă Tre­i­me, milu­ieș­te-ne pe noi. Doam­ne, cură­țeș­te păca­te­le noas­tre. Stă­pâ­ne, iar­tă fără­de­le­gi­le noas­tre. Sfin­te, cer­ce­tea­ză și vin­decă nepu­tin­țe­le noas­tre, pen­tru nume­le Tău.

Doam­ne milu­ieș­te (de trei ori), Sla­vă…, și acum…

Tatăl nos­tru, Care ești în ceruri, sfin­­țeas­că-Se nume­le Tău, vie împă­ră­ția Ta, fie voia Ta, pre­cum în cer așa și pe pă­mânt. Pâi­nea noas­tră cea de toa­te zile­le, dă-ne‑o nouă astăzi și ne iar­tă nouă gre­șe­li­le noas­tre, pre­cum și noi ier­tăm greși­ți­lor noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispi­tă, ci ne izbă­vește de cel rău. Pen­tru rugă­ciu­ni­le Sfin­ți­lor Părin­ți­lor noș­tri, Doam­ne Iisu­se Hris­to­a­se Fiul lui Dum­ne­zeu milu­ieș­te-ne pe noi. Amin

Tro­pa­rul, gla­sul al 4‑lea

Întru tine, Mai­că, cu osâr­die s‑a mân­tu­it cel după chip, că luând Cru­cea, ai urmat lui Hris­tos și lucrând ai învă­țat să nu se uite la trup, căci este tre­că­tor, ci să poar­te gri­jă de suflet, de lucrul cel nemu­ri­tor. Pen­tru aceas­ta și cu înge­rii împre­u­nă se bucu­ră, Cuvi­oa­să Mai­că Paras­che­va, duhul tău.

Con­dac 1:
P

rea­cu­vi­oa­sei noas­tre Maici, mult-milos­ti­vei Paras­che­va, pri­nos de umi­lin­ță îi adu­cem noi nevred­ni­cii păcă­toși pen­tru mij­lo­ci­ri­le sale. Că mari daruri ne-am învred­ni­cit a dobân­di, de la izvo­rul cel puru­rea cur­gă­tor de bună­tăți al Mântuito­rului nos­tru, și să‑i cân­tăm: Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Icos 1:
Î

nge­rii din cer cu lau­de pri­mind duhul tău cel fecio­resc din pămân­teș­ti­le lăca­șuri, de bucu­rie te-au încu­nu­nat pen­tru vred­ni­ci­i­le tale; că feme­iesc trup pur­tând și fire slă­bă­no­a­gă, ai ști­ut a birui toa­te pute­ri­le vră­j­ma­și­lor prin buna înțe­lep­ciu­ne; pen­tru aceas­ta îți cântăm:

Bucu­ră-te, înțe­leap­tă fecioară;
Bucu­ră-te, porum­bi­ță cuvântătoare;
Bucu­ră-te, suflet înge­resc în trup fecioresc;
Bucu­ră-te, vred­ni­că mij­lo­ci­toa­re către Domnul;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­rea oamenilor;
Bucu­ră-te, ali­na­rea de suferință;
Bucu­ră-te, nădej­dea noas­tră cea tare;
Bucu­ră-te, întă­ri­rea credincioșilor;
Bucu­ră-te, liman lin și neînviforat;
Bucu­ră-te, pil­da bunei cucernicii;
Bucu­ră-te, lumi­na­rea celor nepricepuți;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 2:
A

șa Împă­ra­tul tutu­ror răs­plă­teș­te biru­in­țe­le. Așa mâna pro­ni­ei cea nevă­zu­tă întă­reș­te nea­mul ome­nesc, îmbră­țișând cu cre­din­ță cele de dân­sa rân­du­i­te spre mân­tu­i­re. Pen­tru aceas­ta să ne depăr­tăm de nele­giu­iri; până când vom petre­ce în păca­te? Doam­ne, întă­reș­te ini­mi­le noas­tre ca să-Ți cân­tăm în fap­te bune cân­ta­rea înge­reas­că: Aliluia!

Icos 2:
P

rea­cin­sti­tă fecioa­ră, către tine am năzu­it, către tine care de mul­te ori ai luat pe sfinți și pe îngeri în aju­tor la pămân­teș­ti­le ispi­te; fii acum și pen­tru noi gra­b­nic folo­si­toa­re, căci te-ai învred­ni­cit a intra înă­un­trul casei Mire­lui cu can­de­la lumi­noa­să, pre­cum ne‑a povă­țu­it Mân­tu­i­to­rul Hris­tos, și pri­meș­te cân­ta­rea aceasta:

Bucu­ră-te, măr­gă­ri­tar nepre­țu­it al vis­ti­e­ri­ei noastre;
Bucu­ră-te, floa­re neves­te­ji­tă a Bise­ri­cii lui Hristos;
Bucu­ră-te, teme­lie neclin­ti­tă a creștinătății;
Bucu­ră-te, a fecioa­re­lor înzes­tră­toa­re și rugă­toa­re către Mai­ca lui Dumnezeu;
Bucu­ră-te, ascul­tă­toa­re a pre­o­ți­lor cucernici;
Bucu­ră-te, gra­b­ni­că aju­tă­toa­re a străinilor;
Bucu­ră-te, fier­bin­te mân­gâi­e­toa­re a prigoniților;
Bucu­ră-te, milos­ti­vă povă­țu­i­toa­re a văduvelor;
Bucu­ră-te, înving­ă­toa­rea dușmanilor;
Bucu­ră-te, izbă­vi­rea tutu­ror celor ce te chea­mă spre ajutor;
Bucu­ră-te, mare folo­si­toa­re a sufletelor;
Bucu­ră-te, vin­de­că­toa­rea de răni ale trupurilor;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 3:
S

pre tine puru­rea nădăj­duim; de mul­te boli și pri­mej­dii s‑a izbă­vit țara aceas­ta, alinând și pre­fă­când mânia cea cu drep­ta­te por­ni­tă asu­pra noas­tră de la Dum­ne­zeu, în bună și milos­ti­vă îndu­ra­re, prin ale tale rugă­ciuni; dar și acum, îngro­zin­du-ne mari­le neno­ro­ciri, la tine năzuim cu lacri­mi, să ne ajuți, ca să scă­păm din pri­mej­dii și să cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 3:
E

piva­ta, văzând lau­da pămân­tu­lui ei răsă­rind din­tru ale sale, cu bucu­rie te‑a întâm­pi­nat, pre­a­cu­vi­oa­să, măr­tu­ri­sin­du-te cu mare cucer­ni­cie; iar noi, care în urmă ne-am învred­ni­cit a dobân­di moaș­te­le tale, cum vom putea îndes­tul a pro­po­vă­dui minu­ni­le pe care le-ai făcut, de nu cân­tăm acestea:

Bucu­ră-te, lumi­nă­toa­rea Moldovei;
Bucu­ră-te, spri­ji­ni­toa­rea Epivatei;
Bucu­ră-te, învă­ță­toa­rea părin­ți­lor tăi;
Bucu­ră-te, ceea ce n‑ai adu­nat averi pământești;
Bucu­ră-te, adu­nă­toa­rea cereș­ti­lor daruri;
Bucu­ră-te, ceea ce n‑ai pri­mit hai­ne­le cele scumpe;
Bucu­ră-te, cin­sti­toa­rea hai­nei smereniei;
Bucu­ră-te, îndrep­tă­toa­rea mândriei;
Bucu­ră-te, cin­sti­toa­rea fecioriei;
Bucu­ră-te, spri­ji­ni­toa­rea bătrânilor;
Bucu­ră-te, osân­di­toa­rea dușmanilor;
Bucu­ră-te, milu­i­toa­rea săracilor;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 4:
P

rea­cu­ra­tă Fecioa­ră Marie, Mai­ca lui Dum­ne­zeu, pri­meș­te și ale noas­tre dator­ni­ce rugă­ciuni de la noi nevred­ni­cii, pe care prin mij­lo­ci­toa­rea noas­tră sfân­tă ți le adu­cem spre ier­ta­rea păca­te­lor și ne dă nouă pace și mare milă de la Fiul tău, Căru­ia Îi cân­tăm neîn­ce­tat: Aliluia!

Icos 4:
C

elei după vred­ni­cie și cu cre­din­ță urmă­toa­re a cuvân­tu­lui lui Dum­ne­zeu, care pen­tru buna cucer­ni­cie a pri­mit darul vin­de­că­ri­lor și pla­tă cereas­că, prin gla­sul Mân­tu­i­to­ru­lui zicând: slu­gă bună și cre­din­cioa­să, intră întru bucu­ria Dom­nu­lui tău, îți adu­cem cân­ta­rea aceasta:

Bucu­ră-te, sămân­ță nerătăcită;
Bucu­ră-te, trup neobosit;
Bucu­ră-te, hra­nă duhovnicească;
Bucu­ră-te, aur lămurit;
Bucu­ră-te, foc arză­tor plevilor;
Bucu­ră-te, pământ de îndestulare;
Bucu­ră-te, rodul pocăinței;
Bucu­ră-te, îmblân­zi­rea rele­lor cugetări;
Bucu­ră-te, adu­că­toa­re de mană;
Bucu­ră-te, dătă­toa­re de mângâieri;
Bucu­ră-te, mij­lo­ci­toa­rea tutu­ror creș­ti­ni­lor către Domnul;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 5:
O

bosiți de tru­da gân­du­ri­lor lumești ne-am deș­tep­tat acum noi, tică­lo­șii, lăcri­mând, că nu avem înco­tro întin­de nădej­dile după fap­te­le noas­tre spre a ne liniști, nefă­când nici un lucru vred­nic de mân­tu­i­re și temân­du-ne de tăie­re ca smo­chi­nul nero­di­tor, cădem îna­in­tea ta plân­gând, Sfân­tă Paras­che­va, și stri­găm: milu­ieș­te-ne, ca dim­pre­u­nă cu tine să cân­tăm lui Dum­ne­zeu cân­ta­rea de mân­tu­i­re: Aliluia!

Icos 5:
C

ine nu te va ferici pe tine, Cuvi­oa­să, că te-ai învred­ni­cit a potoli prin nevo­in­țe­le tale zbu­r­dăl­ni­cia tru­pu­lui și a dobân­di mân­tu­i­rea sufle­teas­că cu cin­stea cea nelu­a­tă de mâini ome­nești a cereș­tii măriri? Sau cine nu te va ferici că ai stră­bă­tut prin vitea­zul tău cuget împle­ti­tu­ri­le viclea­nu­lui cele amă­gi­toa­re, și l‑ai ruși­nat? Pen­tru aceas­ta, pri­meș­te urmă­toa­rea cântare:

Bucu­ră-te, tur­nul biruinței;
Bucu­ră-te, ușa mântuirii;
Bucu­ră-te, pavă­za credinței;
Bucu­ră-te, lăca­șul statorniciei;
Bucu­ră-te, chi­pul bunătăților;
Bucu­ră-te, apă­ra­rea cin­sti­tei cruci;
Bucu­ră-te, închi­nă­toa­rea ei vrednică;
Bucu­ră-te, că prin al ei aju­tor ai fost izbânditoare;
Bucu­ră-te, că prin­tr-însa te-ai făcut lui Hris­tos următoare;
Bucu­ră-te, a biru­in­ței fru­moa­să stâlpare;
Bucu­ră-te, înving­ă­toa­re a stă­pâ­ni­rii iadului;
Bucu­ră-te, moș­te­ni­toa­rea cereș­tii măriri;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 6:
D

ar cum vom cân­ta mai cu vred­ni­cie sau cu ce cuvin­te vom lău­da mări­rea fap­te­lor tale, noi nevred­ni­cii? Căci nici fap­tele, nici cre­din­ța nu ne apro­pie de pre­a­cin­sti­te­le tale lucrări; dar măr­tu­ri­sind slă­bi­ciu­nea noas­tră, ne rugăm ție a ne aju­ta și a mij­loci către Dum­ne­zeu să pri­meas­că cân­ta­rea: Aliluia!

Icos 6:
N

e‑au cuprins acum dureri de negră­it, nici un aju­tor ome­nesc de la nimeni nu aștep­tăm, toți ne-au pără­sit deo­da­tă, până și plă­ce­ri­le ce odi­ni­oa­ră ne desfă­tau acum se lup­tă cu noi; vai de tică­lo­șia noas­tră, nu avem altă nădej­de decât mila lui Dum­ne­zeu și al tău aju­tor sfânt. Pen­tru aceas­ta, ne rugăm ție a ne aju­ta, vin­de­cân­du-ne, ca să cân­tăm ție:

Bucu­ră-te, lea­cul durerii;
Bucu­ră-te, mâna vindecării;
Bucu­ră-te, casa ocrotirii;
Bucu­ră-te, raza mângâierii;
Bucu­ră-te, cor­tul îndestulării;
Bucu­ră-te, rou­ra­rea fierbințelii;
Bucu­ră-te, mân­tu­i­rea de boli;
Bucu­ră-te, scă­pa­rea celor înspăimântați;
Bucu­ră-te, izgo­ni­toa­rea pagubelor;
Bucu­ră-te, pri­vi­ghe­toa­re neadormită;
Bucu­ră-te, stea luminoasă;
Bucu­ră-te, sca­ră izbăvitoare;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 7:
D

oam­ne, cer­ce­tea­ză și vin­de­că pe robii Tăi cei cuprinși de dure­re, zice Pre­a­cu­vi­oa­sa, rugân­du-se neîn­ce­tat, că nu au rea­zem, nici mân­gâi­e­re. Iar zile­le gre­le sunt, și pen­tru că ne-am mân­tu­it, să ne bucu­răm și să cădem la Dum­nezeu, pocă­in­du-ne și cân­tând: Aliluia!

Icos 7:
N

ele­giu­i­ri­le noas­tre, mul­ți­mea strâm­bă­tă­ți­lor pe care le-am pri­ci­nu­it aproa­pe­lui nos­tru, astăzi ne osân­desc și nu știm ce vom răs­pun­de mer­gând la jude­ca­tă, unde toți ne pri­go­nesc, toți se ridi­că asu­pra noas­tră să ne împi­le­ze; tu însă, o, prea­bu­nă Mai­că, care asculți măr­tu­ri­si­rea noas­tră, mij­lo­ceș­te către Dom­nul să pre­fa­că sta­rea osân­di­rii noas­tre în bună­tăți, scoțând din ini­mi­le vră­j­ma­și­lor noș­tri toa­tă urâ­ciu­nea și te vom prea­mări cu lau­de ca acestea:
Bucu­ră-te, mij­lo­ci­toa­rea celor greșiți;

Bucu­ră-te, folo­si­toa­rea celor asupriți;
Bucu­ră-te, îndrep­tă­toa­rea jude­că­to­ri­lor răi;
Bucu­ră-te, scă­pa­rea celor jude­cați și osândiți;
Bucu­ră-te, con­te­ni­re a patimilor;
Bucu­ră-te, nespri­ji­ni­toa­rea celor ce cau­tă numai folo­sul lor;
Bucu­ră-te, neiz­bân­di­re a mij­lo­ci­to­ri­lor celor vicleni;
Bucu­ră-te, domo­li­re a celor puternici;
Bucu­ră-te, înles­ni­re a slăbănogilor;
Bucu­ră-te, stâr­pi­toa­re a răutăților;
Bucu­ră-te, izvorâ­toa­re a milostivirii;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 8:
A

ces­tea gră­ind, ne liniș­tim, ne vese­lim și ne bucu­răm; sal­tă sufle­te­le noas­tre că nu-și vor râde de noi vră­j­ma­șii noș­tri. Nu ne va pără­si Dum­ne­ze­ul nos­tru până la sfâr­șit, pen­tru rugă­ciu­ni­le tale, Pre­a­cu­vi­oa­să, ci tri­mițând mila Lui asu­pra popo­ru­lui, pre­cum este obiș­nu­it, și noi, nevred­ni­cii, ne vom împăr­tăși cu el de ale Sale bună­tăți, cu care dim­preună vom cân­ta lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 8:
L

a toți vom spu­ne minu­ni­le tale, în glas vom cân­ta prăz­nu­i­rea ta, după dato­ria obș­tii care ți-adu­ce spre mul­țu­mi­re: mări­re lau­dei tale, mări­re înde­lung-răb­dă­rii cu care te-ai încu­nu­nat, nevo­in­du-te prin cre­din­ță, mări­re fap­tei celei cu sta­tor­ni­cie urma­tă după pil­da Iubi­to­ru­lui de oameni; pen­tru aces­tea, gră­im către tine:

Bucu­ră-te, mirea­să duhovnicească;
Bucu­ră-te, cunu­na adevărului;
Bucu­ră-te, toia­gul biruinței;
Bucu­ră-te, mări­rea monahilor;
Bucu­ră-te, povă­țu­i­toa­re a obștii;
Bucu­ră-te, cin­sti­toa­re a cuvioaselor;
Bucu­ră-te, păzi­toa­re a sihaștrilor;
Bucu­ră-te, pome­ni­toa­re a veacurilor;
Bucu­ră-te, pro­po­vă­du­i­toa­re a drep­tei credințe;
Bucu­ră-te, sur­pă­toa­re a eresurilor;
Bucu­ră-te, dobân­di­re a sla­vei dumnezeiești;
Bucu­ră-te, urmă­toa­re a Cuvân­tu­lui ceresc;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 9:
P

e sfân­ta folo­si­toa­re a celor ce sunt întru nevoi, toți cu bucu­rie să o lău­dăm, pe cin­sti­ta Paras­che­va, că aceas­ta via­ță nestri­căcioa­să a luat în veci; pen­tru aceas­ta mări­re a aflat și darul de minuni, cu porun­ca lui Dum­ne­zeu, cân­tând: Aliluia!

Icos 9:
R

ău-cuge­tă­to­rii, prin tine mus­trați fiind, se înspă­i­mân­tă văzând sla­va lui Dum­ne­zeu, cea găti­tă omu­lui depăr­tat de păca­te, în tine luminând, văzând tai­na cea necu­prin­să a chi­pu­lui mări­rii, asu­pra ta, Cuvi­oa­să, că astăzi stră­lu­ceș­te adu­când cre­din­cio­și­lor daruri de vin­de­cări; pen­tru aceas­ta, ei s‑au ruși­nat, pocă­in­du-se și noi ne-am vese­lit, cân­tân­du-ți ție:

Bucu­ră-te, izbă­vi­toa­rea noastră;
Bucu­ră-te, povățuitoare;
Bucu­ră-te, îndreptătoare;
Bucu­ră-te, izgo­ni­toa­re de rele;
Bucu­ră-te, otră­vi­toa­rea jivinelor;
Bucu­ră-te, stâr­pi­toa­rea insectelor;
Bucu­ră-te, feri­rea de năluciri;
Bucu­ră-te, risi­pi­toa­rea de grindină;
Bucu­ră-te, adu­că­toa­rea de ploi mănoase;
Bucu­ră-te, îmbel­șu­gă­toa­rea de roa­de bune;
Bucu­ră-te, vese­li­toa­rea plugarilor;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 10:
N

ici­o­da­tă nu vom înce­ta a ves­ti minu­ni­le tale, Pre­a­cu­vi­oa­să, că de n‑ai fi stat tu, rugân­du-te pen­tru țara aceas­ta pe care o păzești cu pre­a­cu­ra­te­le tale moaș­te, cine ne-ar fi izbă­vit din atâ­tea pri­mej­dii, sau cine ne-ar fi ușu­rat de boli­le care au venit asu­pra noas­tră, pen­tru păca­te­le noas­tre cele mul­te? Deci dim­pre­u­nă cu tine cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 10:
Z

idu­ri­le casei părin­ți­lor tăi n‑au fost puter­ni­ce, nici îndes­tu­lă­toa­re pen­tru a te opri de la mări­mea hotă­rârii ce ai luat, fă­­gă­du­in­du-te a îmbră­ți­șa via­ță mona­hi­ceas­că; pen­tru aceas­ta și depăr­tân­du-te de toa­tă dezmi­er­da­rea și plă­ce­ri­le lumești, hai­na cea scum­pă cu a cer­șe­to­ru­lui, venind de la bise­ri­că, ai schimbat‑o, pără­sin­du-ți părin­ții ce te cer­tau cu mus­trări de la ase­me­nea ple­ca­re. Deci cu sme­re­nie dobân­dind cele prea­î­na­l­te, de la toți auzi:
Bucu­ră-te, tran­da­fir nea­tins de vier­me­le trufiei;

Bucu­ră-te, crin răsă­dit în gră­di­na de sus;
Bucu­ră-te, patul nevinovăției;
Bucu­ră-te, sca­u­nul domniilor;
Bucu­ră-te, scep­trul celor ce conduc;
Bucu­ră-te, ocro­ti­toa­re neobosită;
Bucu­ră-te, apă­ră­toa­re neînfruntată;
Bucu­ră-te, mus­tră­toa­re a celor ce ne ispitesc;
Bucu­ră-te, cin­sti­toa­re a celor ce ne miluiesc;
Bucu­ră-te, întă­ri­toa­re a celor ce ne slujesc;
Bucu­ră-te, lumi­nă­toa­re a celor ce ne mângâie;
Bucu­ră-te, împre­u­nă-lucră­toa­re cu cei ce ne hrănesc;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 11:
S

untem plini de păca­te, Îndu­ra­te Doam­ne, și greu se lup­tă sufle­te­le noas­tre gân­dind la jude­ca­tă, căci ce vom face noi păcă­to­șii, năpă­din­du-ne deo­da­tă nepre­vă­zu­tul sfâr­șit? Milă cerem, Doam­ne, milă Hris­to­a­se al nos­tru, căci nu avem chip de îndrep­ta­re; nu tre­ce cu vede­rea rugă­ciu­ni­le noas­tre și pocă­in­ța, care în tot cea­sul după păca­te ne‑a cuprins și pri­meș­te ca pe o che­ză­șie a bunei noas­tre voin­țe și a teme­rii de Tine, rugă­ciu­nea aceas­ta, pe lân­gă care Ți-adu­cem mij­lo­ci­toa­re și pe Mai­ca noas­tră Paras­che­va, cân­tând cu dân­sa dim­pre­u­nă: Aliluia!

Icos 11:
M

ulți păcă­toși mai îna­in­te de noi și-au dobân­dit mân­tu­i­rea umi­lin­du-se. Cum, dar, noi ne vom depăr­ta de aceas­tă nă­dejde? Către tine însă năzuim, Pre­a­cu­vi­oa­să Mai­că, și nu vom fi ruși­nați, nede­păr­tân­du-te de noi ca de păcă­to­sul ace­la care lân­gă tine a fost înmor­mân­tat fără a i se cunoaș­te nevred­ni­cia sa și pen­tru care ai cerut prin vede­nie să i se mute tru­pul cel stri­cat de lân­gă moaș­te­le tale. Deci ne rugăm, pri­meș­te rugă­ciu­ni­le și lacri­mi­le noas­tre, mij­lo­cind ier­ta­rea păca­te­lor noas­tre pen­tru că îți cântăm:

Bucu­ră-te, sme­re­nie înaltă;
Bucu­ră-te, fecioa­ră neîntinată;
Bucu­ră-te, comoa­ră nedeșertată;
Bucu­ră-te, mai­că prealăudată;
Bucu­ră-te, mân­tu­i­rea cea smerită;
Bucu­ră-te, lau­da celor cinstiți;
Bucu­ră-te, mân­gâi­e­rea celor nenorociți;
Bucu­ră-te, povă­țu­i­toa­rea celor rătăciți;
Bucu­ră-te, buna mea sfătuitoare;
Bucu­ră-te, prea­blân­dă îndreptătoare;
Bucu­ră-te, a sufle­te­lor veselitoare;
Bucu­ră-te, gra­b­ni­că ajutătoare;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 12:
N

espu­să este mân­gâi­e­rea noas­tră, pri­vin­du-te, cu noi petre­când, ca un dar al lui Dum­ne­zeu tri­mis țării aces­te­ia; că de ce boli am fost cuprinși și nu ne-ai vin­de­cat; în care întris­tări și nu ne-ai bucu­rat; de câte ori lip­siți, pri­go­niți și în răz­bo­a­ie și tu ne-ai aju­tat nouă, în totul pli­nind cuvân­tul Mân­tu­i­to­ru­lui din Evan­ghe­lia Sa! Pen­tru aceas­ta, cu sme­renie dobân­dind dreap­ta cea prea­î­na­l­tă la sca­u­nul mări­rii, îți cân­tăm ție: Bucu­ră-te! și lui Dum­ne­zeu lau­da cea ce­rească: Aliluia!

Icos 12:
I

zbă­veș­te-ne pe noi, Mai­că, de lăcus­te, de gân­daci și de toa­tă rău­ta­tea; izbă­veș­te-ne pe noi, Mai­că, de foc, de grin­dină și de ful­ger; izbă­veș­te-ne pe noi, Mai­că, de chi­nul cel de veci și de cea­sul osân­di­rii și ne învred­ni­ceș­te a dobân­di prin rugă­ciu­ni­le tale sta­rea de‑a dreap­ta în ziua jude­că­ții, prin mân­tu­i­rea sufle­te­lor noas­tre, ocro­tin­du-ne și hră­nin­du-ne în pace până la răsu­fla­rea cea mai de pe urmă, ca să-ți cântăm:

Bucu­ră-te, ală­u­tă duhovnicească;
Bucu­ră-te, trâm­bi­ță apostolească;
Bucu­ră-te, făclie luminoasă;
Bucu­ră-te, rază cerească;
Bucu­ră-te, nădej­dea oamenilor;
Bucu­ră-te, izgo­ni­rea demonilor;
Bucu­ră-te, tămă­du­i­rea rănilor;
Bucu­ră-te, feri­toa­rea de răutăți;
Bucu­ră-te, adu­că­toa­rea de bunătăți;
Bucu­ră-te, izbă­vi­toa­rea lui Vasi­le Voie­vod și a altor miluitori;
Bucu­ră-te, spri­ji­ni­toa­rea și a mea, a sme­ri­tu­lui păcătos;
Bucu­ră-te, Sfân­tă Paras­che­va, mult folositoare!

Con­dac 13:
N

e închi­năm lui Dum­ne­zeu și cin­stim sfin­te­le tale moaș­te, Cuvi­oa­să Mai­că Paras­che­va, pro­po­vă­du­ind cu mări­re și cân­tări toa­te minu­ni­le tale pe care prin darul lui Dum­ne­zeu și pen­tru a noas­tră mân­tu­i­re le-am dobân­dit; bine pri­mi­tă fă rugă­ciu­nea noas­tră, sfân­tă, și gră­beș­te tot­dea­u­na a ne aju­ta ca să cân­tăm cu bucu­rie fap­te­le tale și sla­va lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia! (Acest Con­dac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăși Ico­sul întâi: Înge­rii din cer cu lau­de… și Con­da­cul întâi: Pre­a­cu­vi­oa­sei noas­tre Maici…
 
Rugă­ciu­ne către Sfin­ta Cuvi­oa­să Parascheva
D

oam­ne Dum­ne­ze­ul nos­tru, Tu, Cel ce ai zis și s‑a făcut toa­tă făp­tu­ra, nu întoar­ce fața Ta de la noi păcă­to­șii, ca să nu vină asu­pră-ne mânia cea groaz­ni­că și înfri­co­șătoa­re a dure­ri­lor, care este rodul păca­te­lor noas­tre, ce în toa­tă ziua, nenu­mă­ra­te, cu neso­co­tin­ță le săvâr­șim. Noi sun­tem păcă­toși, netre­b­nici și plini de rău­ta­te; iar Tu ești izvo­rul vie­ții și al milos­ti­vi­rii. Nu ne lăsa, Doam­ne! Nu tre­ce rugă­ciu­nea noas­tră, a păcă­to­și­lor, nici ne răs­plăti nouă după nele­giu­i­ri­le noas­tre, ci pen­tru că nu sun­tem vred­nici a câști­ga milos­ti­vi­rea prin sâr­gu­in­ța cea de toa­te zile­le, dă­ru­ieș­te-ne‑o Tu ca un îndu­rat mult-Milostiv.
Doam­ne, pen­tru rugă­ciu­ni­le Cuvi­oa­sei Mai­cii noas­tre Paras­che­va, dăru­ieș­te-ne nouă sănă­ta­te și via­ță feri­tă de toa­tă rău­ta­tea și ne întă­reș­te cu Duhul Tău cel stă­pâ­ni­tor, ca din adân­cul ini­mi­lor, cu bucu­rie să slă­vim preasfânt nume­le Tău în veci. Amin.

Dis­tri­bu­ie:

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: