Evangelia zilei:

Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva

Mări­mea textului:
Mic | Mare

 

 

 

Bine­cu­vân­tat este Dum­ne­ze­ul nos­tru… Împă­ra­te ceresc…, Sfin­te Dum­ne­ze­u­le…, Prea Sfân­tă Tre­i­me…, Tatăl nos­tru…, Că a Ta este împă­ră­ția…, Doam­ne milu­ieș­te (de 12 ori) , Sla­vă…, și acum…, Veniți să ne închi­năm…, Psal­mul 142: Doam­ne, auzi rugă­ciu­nea mea…, Dum­ne­zeu este Dom­nul (de trei ori).

Tro­pa­rul Sfin­tei Cuvi­oa­se Parascheva
Tro­pa­rul, gla­sul al 4‑lea

Întru tine, Mai­că, cu osâr­die s‑a mân­tuit cel după chip, că luând Cru­cea, ai urmat lui Hris­tos și lucrând ai în­vă­țat să nu se uite la trup, căci este tre­că­tor, ci să poar­te gri­jă de suflet, de lucrul cel ne­muritor. Pen­tru aceas­ta și cu înge­rii împre­u­nă se bucu­ră, Cuvi­oa­să Mai­că Paras­che­va, duhul tău.

Sla­vă… Tot aces­ta. Și acum…

Nu vom tăcea, Năs­că­toa­re de Dumnezeu…

Apoi:
Psal­mul 50

 

Cân­ta­rea 1:
Gla­sul al 8‑lea;
Irmos: Apa trecând‑o…
 
A

proa­pe de sca­u­nul Ato­t­ți­i­to­ru­lui stând, o, Mai­că, rugă­ciuni pen­tru noi adu Aces­tu­ia, ca să dea tutu­ror ier­ta­re de păcate.

Prea­cu­vi­oa­să Mai­că Paras­che­va, milos­ti­­­veș­te-te și aju­tă la cere­rea robi­lor tăi.

Otra­va șar­pe­lui bând, de ușa iadu­lui m‑am apro­pi­at cu ade­vă­rat, ci tu ceea ce te desfă­tezi de izvo­rul vie­ții, cu rugă­ciu­ni­le tale învi­a­ză-mă, preaslăvită.

Slavă…

Nesta­tor­ni­cia min­ții mele și vifo­re­le ne­cuviincioaselor mele cuge­tări ali­­­nă-le Cuvi­oa­să și mă mân­tu­ieș­te prin ru­găc­iu­nile tale, ca să nu mă duc în adân­cul iadului.

Și acum…

Viața mea toa­tă în dul­ceți și vicle­șu­guri cu ade­vă­rat s‑a înde­le­t­ni­cit, ci tu care ai năs­cut pe Mân­tu­i­to­rul, mai îna­in­te de ieși­rea mea, milu­ieș­te-mă prin rugă­ciu­ni­le tale.

Cân­ta­rea a 3‑a:
Irmos: Doam­ne, Cel ce ai făcut…
V

aluri de tot felul de boli și scâr­be, cu dureri cum­pli­te înăl­țân­du-se, afun­dă tică­lo­sul meu suflet în peș­te­ra iadu­lui, ci tu cu ru­gă­ciunile tale Mai­că întin­de-mi o mână de ajutor.

Prea­cu­vi­oa­să Mai­că Paras­che­va, milos­ti­­­veș­te-te și aju­tă la cere­rea robi­lor tăi.

Pică­tu­ri de lacri­mi a scoa­te din adân­cul ini­mii prin care să-mi spăl necu­ra­te­le patimi ale sufle­tu­lui și ale tru­pu­lui, cu rugă­ciu­ni­le tale dăru­ieș­te-mi Mai­că, puru­rea pomenită.

Slavă…

Cunos­când în mine însumi mul­ți­mea pă­ca­telor mele, fără de pâră și mai îna­in­te de ju­de­cată, jude­cat și osân­dit sunt eu, tică­lo­sul, ci Ție ca Mân­tu­i­to­rul tutu­ror, fie-Ți milă de mine, pen­tru rugă­ciu­ni­le Pre­a­cu­vi­oa­sei Parascheva.

Și acum…

Fecioa­ră pli­nă de dar, ceea ce ai năs­cut bucu­ria care s‑a dat în dar la toa­tă zidi­rea, în­tunericul întris­tă­rii, pe care vră­j­ma­șul îl adu­ce asu­pră-mi ca să mă piar­dă, degra­bă îl risipește.

Mântu­ieș­te din nevoi…

Mântu­ieș­te din ispi­ta vră­j­ma­șu­lui pe robii tăi, că Zidi­to­rul te‑a ară­tat, o, prea fru­moa­să fecioa­ră, apă­ră­toa­rea și păzi­toa­rea tur­mei Sale.

Cerce­tea­ză boli­le noas­tre cu milos­tiv ochiul tău, căci apă­ra­rea ta o avem, Prea Cuvi­oa­să, ade­vă­ra­tă doc­to­rie de mântuire.

Sede­al­na, gla­sul al 2‑lea:

Făcând rugă­ciu­nea ta către Dom­nul, tămă­du­ieș­te boli­le noas­tre cele su­fle­tești și tru­pești, puru­rea pome­ni­tă și de toa­tă pri­mej­dia ne izbă­vește, milu­ind pe cei ce te roa­gă de nevoi și de stri­căciu­nea cea pierzătoare.

Cân­ta­rea a 4‑a:
Irmos: Am auzit, Doamne…
D

e tân­gu­i­rea cea veș­ni­că cu mijlo­ci­rea ta, o prea fru­moa­să fecioa­ră, mân­­­tuiește pe robii tăi, pe cei ce au lucrat fap­te vred­ni­ce de lacrimi.

Prea­cu­vi­oa­să Mai­că Paras­che­va, milo­s­­ti­­­veș­te-te și aju­tă la cere­rea robi­lor tăi.

Ceea ce din toa­tă ini­ma ai iubit pe Dom­nul, pe mine care pen­tru fap­te­le mele cele rele sunt cu totul urgi­sit, prin mij­lo­ci­rea ta, tu ia­răși mă împacă.

Slavă…

Fiind rănit prin cum­pli­te săgeți înve­ni­nate ale potri­v­ni­cu­lui, plâng tică­loa­sa soar­tă a sufle­tu­lui meu, ci Tu, Hris­to­a­se, mântuiește-mă.

Și acum…

Ceea ce ai năs­cut pe doc­to­rul Care a tă­mă­duit rana cea mare a oame­ni­lor, nu tre­ce cu ve­de­rea ini­ma mea cea care este chi­nu­i­tă de boli grele.

Cân­ta­rea a 5‑a:
Irmos: Lumi­nea­ză-ne pe noi…
F

iind căzut în groa­pa stri­căciu­ni­lor și ză­când cum­plit, prin rugă­ciu­ne strig către tine: O, Prea Cuvi­oa­să Mai­că, nu mă lăsa să pier.

Prea­cu­vi­oa­să Mai­că Paras­che­va, milo­s­­ti­­­veș­te-te și aju­tă la cere­rea robi­lor tăi.

Prea fru­moa­să mirea­să a lui Hris­tos cea neîn­ti­na­tă, cu rugă­ciu­ni­le tale, milu­ieș­te-mă pe mine cel rănit cu răni­le pofte­lor, șter­gând gre­șelile mele.

Slavă…

Nu mă lepă­da, Iisu­se, de la fața Ta, pen­tru mări­mea îndu­ră­ri­lor Tale, ci în dar mă mân­tuiește, prin mij­lo­ci­rea Pre­a­cu­vi­oa­sei Tale Parascheva.

Și acum…

Tămă­du­ieș­te, Cura­tă, nepu­tin­ța sufle­tu­lui meu, cer­ce­tă­rii tale învred­ni­ceș­te-mă și-mi dă­ruiește sănă­ta­te cu rugă­ciu­ni­le tale.

Cân­ta­rea a 6‑a:
Irmos: Rugă­ciu­nea mea voi înălța…
T

ică­lo­sul meu suflet s‑a făcut ca pă­-mâ­n­­­tul neplo­u­at, nea­vând pute­re a da roa­de bune, ci picu­rând roua milei Tale, de toa­tă gre­u­ta­tea, Stă­pâ­ne, îl vei izbă­vi pe el prin rugă­ciu­ni­le Pre­a­cu­vi­oa­sei Tale Parascheva.

Prea­cu­vi­oa­să Mai­că Paras­che­va, milos­ti­­­veș­te-te și aju­tă la cere­rea robi­lor tăi.

Întinând, o, sufle­te, veș­mân­tul nun­ții, cum vom cute­za să intrăm împre­u­nă cu che­m­ații cei aleși în căma­ra cea cereas­că a lui Hris­tos? Cum nu vom fi urgi­siți de Dum­ne­zeu? Ci, o, Preacu­­vioasă, cu rugă­ciunile tale mântuiește-ne.

Slavă…

Nu pri­mi, Stă­pâ­ne, a intra la jude­ca­tă slu­ga Ta, căci dacă nimeni vie­țu­ind întru aceas­tă lume nu se va îndrep­ta îna­in­tea Ta, cum mă voi ară­ta eu cel ce am între­cut pe toți în păcate?

Și acum…

Stin­su-s‑a via­ța mea, Stă­pâ­nă, în dureri și anii mei toți în sus­pi­nuri; vir­tu­tea mea, Fe­cioa­ră, de mul­tă lip­să a slă­bit, căci am mâni­at pe Dum­ne­zeu, pe Care cu rugă­ciu­ni­le tale îm­blânzește‑L spre mine.

Mântu­ieș­te din nevoi…

Mântu­ieș­te de ispi­ta vră­j­ma­șu­lui pe robii tăi, căci Zidi­to­rul te‑a ară­tat, o, prea fru­moa­să fecioa­ră, apă­ră­toa­rea și păzi­toa­rea tur­mei Sale.

Cerce­tea­ză boli­le noas­tre cu milos­tiv ochiul tău, căci apă­ra­rea ta avem, Prea Cu­vioa­să, adevă­rată doc­to­rie de mântuire.

Con­da­cul Sfin­tei Cuvi­oa­se Parascheva
Con­da­cul, gla­sul al 2‑lea
Cele de sus căutând…

Cu mul­tă pos­ti­re tru­pul sub­ți­in­du-ți, ți-ai ridi­cat min­tea către Dum­ne­zeu și via­ță netru­peas­că în trup ai vie­țu­it, puru­rea po­me­nită Paras­che­va, lepă­dând mate­ri­al­ni­ca tul­bu­ra­re, pen­tru aceas­ta acum te vese­lești cu ce­tele îngerești.

Prochi­men: Pomeni-voi nume­le Tău întru tot nea­mul și neamul.

Stih: Ascul­tă fii­că și vezi și plea­că ure­chea ta…

Evanghelia

Dia­co­nul: Înțe­lep­ciu­ne drepți…

Din Sfân­ta Evan­ghe­lie de la Mar­cu, citi­re: (XI, 22–26)

Sla­vă, gla­sul al 2‑lea:

Pentru rugă­ciu­ni­le Pre­a­cu­vi­oa­sei Paras­cheva, Milostive…

Și acum…

Pentru rugă­ciu­ni­le Năs­că­toa­rei de Dum­nezeu, Milostive…

Sti­hi­ra, gla­sul al 6‑lea:

Milu­ieș­te-ne, Dum­ne­ze­u­le, după mare mila Ta…

La tine, prea fru­moa­să fecioa­ră Pa­ras­che­va, aduc rugă­ciu­ni­le mele, pe a­cestea ascul­tă-le și le du îna­in­tea Zidi­to­ru­lui, căci toa­tă în­drăz­neala de la mine s‑a depăr­tat, cunos­când rău­tatea necuvi­oaselor mele fap­te și a cum­pli­telor cuge­te și cuvin­te, cu care mile­le Ace­stuia spre mânie le-am întă­râ­tat și acum tre­­bu­in­du-mi tare aju­to­rul Lui, a‑l cere nu în­drăz­nesc, ci tu Prea Cuvi­oa­să fii mijlocitoare.

Cân­ta­rea a 7‑a:
Irmos: Tine­rii cei ce au mers…
C

u sta­tor­ni­cie de gând s‑a soco­tit de tine, Mai­că, aurul ca guno­i­ul, pen­tru aceas­ta plea­că ini­ma mea cu rugă­ciu­ni­le tale la cura­tă măr­tu­ri­sire către Dum­ne­zeu, ca să nu cad în cum­pli­tul adânc al lăcomiei.

Prea­cu­vi­oa­să Mai­că Paras­che­va, milos­ti­­­veș­te-te și aju­tă la cere­rea robi­lor tăi.

Cu fri­ca Dom­nu­lui îngră­deș­te, Mai­că, por­­nirile tru­pu­lui meu, care năzu­iesc fără de cale ca să sur­pe tică­lo­sul meu suflet în adân­cu­rile iadului.

Slavă…

Cine mă va izbă­vi de focul ghe­e­nei și de în­tunericul nelu­mi­nos, pe mine cel ce am pă­că­tuit, vred­nic de toa­tă pedeap­sa, fără numai tu, apă­ră­toa­rea mea, milu­ieș­te sufle­tul meu cel amă­rât, Cuvi­oa­sa lui Hristos.

Și acum…

Cu pute­rea ta, Fecioa­ră, sufle­tul meu păcă­tos cel mult slă­bă­no­git întărește‑l, căci m‑a lăsat vir­tu­tea mea, nemai­po­vă­țu­in­du-mă la căi­le Domnului.

Cân­ta­rea a 8‑a:
Irmos: Pe Împă­ra­tul ceresc…
C

ela ce înfru­mu­se­țezi cete­le cu­vio­șilor cu stră­luciri înge­rești, Mân­tui­to­rul meu, pri­meș­te ru­gă­ciunile aces­to­ra care se aduc Ție pen­tru noi.

Prea­cu­vi­oa­să Mai­că Paras­che­va, milo­s­­ti­­­veș­te-te și aju­tă la cere­rea robi­lor tăi.

Sufle­tul meu cel cuprins de spi­nii pof­te­lor umple‑l, Prea Cuvi­oa­să, de dorul Stă­pânului și‑l ara­tă pe dân­sul adu­că­tor de roadă.
Bine­cu­vân­tăm pe Tatăl…

De rea-cre­din­ța ere­ti­ci­lor și de mânia vrăj­ma­șilor care ne asu­presc, păzeș­te pe robii tăi cu rugă­ciu­ni­le tale, Pre­a­cu­vi­oa­să Parascheva.
Și acum…

Gri­ji­le cele deșar­te depăr­tea­ză-le de la sufle­tul meu tot­dea­u­na, Fecioa­ră, pen­tru ca să laud pe Fiul tău cu osârdie.

Cân­ta­rea a 9‑a:
Irmos: Cu ade­vă­rat, Năs­că­toa­re de Dumnezeu…
G

reșit-am, Mân­tu­i­to­rul meu, și cu fă­ră­delegi toa­tă petre­ce­rea vie­ții am chel­tu­it, măr­tu­ri­sind, Hris­to­a­se: Fie-Ți milă de robii Tăi, cu mij­lo­ci­ri­le Prea Cuvi­oa­sei Tale.

Pe apă­ră­to­rii cre­din­ței, împă­ra­ții și domni­to­rii noș­tri, pe cunu­na pre­o­ți­lor și pe tot popo­rul, Pre­a­cu­vi­oa­să Paras­che­va, în pace îi păzește.

Slavă…

Cei ce ne închi­năm ție cu cre­din­ță, Sfân­tă Tre­i­me, în sin­gu­ră fiin­ța Dum­ne­zei­rii, cu des­părțirea Fețe­lor, toți să ne mântuim.

Și acum…

Ceea ce ai năs­cut pe Mân­tu­i­to­rul, mân­­tu­ieș­te-mă Fecioa­ră, pe mine, care am vie­țu­it în fap­te rele și nu am afa­ră de tine altă nădej­de de mântuire.

Cuvi­ne-se cu ade­vă­rat…, Sfin­te Dum­ne­ze­u­le…, Prea Sfân­tă Tre­i­me…, Tatăl nos­tru…, Tro­pa­re­le: Milu­ieș­te-ne pe noi…, Sla­vă…, Doam­ne milu­ieș­te-ne pe noi…, Si acum…, Ușa milos­ti­vi­rii…, Ecte­nia în care se pome­nesc cei ce fac Para­cli­sul și apolisul.
 

Dis­tri­bu­ie:

Un rãspuns la Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva

Lasã un Rãspuns:

Lasă un Răspuns: