Acatistul Sfãntului Mare Mucenic Gheorghe

ACATISTUL SFANTULUI MARELUI MUCENIC
GHEORGHE PURTATORUL DE BIRUINTA

Con­da­cul 1
Mult-nevo­i­to­ru­lui al lui Hris­tos Mare­lui Muce­nic Ghe­or­ghe, acum toţi din suflet să‑i cân­tăm, lăudându‑l pe el în sfinţi­te­le loca­şuri, ca pe un preas­tră­lu­cit mare soa­re al muce­ni­ci­lor; şi ca unui apă­ră­tor al cre­din­cioşi­lor şi aju­tă­tor, cu cre­dinţă să‑i cân­tăm: Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Ico­sul 1
Înger întru nevo­inţă cu ade­vă­rat te-ai ară­tat, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă al lui Hris­tos Ghe­or­ghe; că mate­ri­al­nic şi cu trup fiind, vite­jeş­te pen­tru cre­dinţă ca un nema­te­ri­al­nic şi fără de trup te-ai nevo­it; pen­tru aceas­ta gră­im ţie une­le ca acestea:

Bucu­ră-te, că te-ai ară­tat fire mai pre­sus de fire;
Bucu­ră-te, că te-ai ară­tat mate­rie mai pre­sus de materie;
Bucu­ră-te, tână­ru­le, vese­lu­le şi preafrumosule;
Bucu­ră-te, înce­pă­to­ru­le de nevo­inţă al lui Hris­tos preaalesule;
Bucu­ră-te, înger întru­pat, care covârşeşti pe cei muritori;
Bucu­ră-te, lumes­cu­le om, mai pre­sus de lume cu mintea;
Bucu­ră-te, că întru nevo­inţă în chi­pul soa­re­lui te-ai arătat;
Bucu­ră-te, că, după fel, ca un înger te-ai înfăţişat;
Bucu­ră-te, ade­vă­ra­ta lucra­re a darului;
Bucu­ră-te, cura­tă nelu­cra­re a firii;
Bucu­ră-te, prin care cre­dinţa s‑a înălţat;
Bucu­ră-te, prin care rătă­ci­rea s‑a stricat;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 2‑lea

Vede­ri­le minţii avân­du-le cură­ţi­te, ai ales mai mult a pătimi pen­tru Zidi­to­rul şi împre­u­nă a muri cu El, decât a trăi şi a avea vre­mel­ni­că câş­ti­ga­re; căci ai dorit a te încu­nu­na cu cunu­na muce­ni­ci­lor şi a cân­ta Dom­nu­lui: Aliluia!

Ico­sul al 2‑lea

Ghe­or­ghe, de trei feri­ci­te, plu­gar al cin­sti­rii de Dum­ne­zeu te-ai ară­tat după numi­re; iar necin­sti­rii dez­ră­dă­ci­nă­tor, toa­tă înşe­lă­ciu­nea ido­li­lor din rădă­ci­nă smulgând‑o. Pen­tru aceas­ta, vred­nic eşti a auzi de la toţi acestea:
Bucu­ră-te, semă­nă­to­rul copa­ci­lor drep­tei credinţe;
Bucu­ră-te, tăie­to­rul neghi­ne­lor înşelăciunii;
Bucu­ră-te, că ai smuls spi­nii idolilor;
Bucu­ră-te, că ai semă­nat hol­da credinţei;
Bucu­ră-te, că pomi cu vese­li­toa­re roa­de ai adus lui Hristos;
Bucu­ră-te, că pe mulţi ai adus mân­tui­ţi lui Dumnezeu;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de gri­jă al sadu­ri­lor slu­ji­rii Treimii;
Bucu­ră-te, tăie­to­rul rădă­ci­ni­lor cre­dinţei păgâne;
Bucu­ră-te, cel ce ai arat pămân­tul cel neroditor;
Bucu­ră-te, cel ce l‑ai ară­tat lui Dum­ne­zeu roditor;
Bucu­ră-te, prin care nedum­ne­zei­rea s‑a pierdut;
Bucu­ră-te, prin care cunoş­tinţa de Dum­ne­zeu a răsărit;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 3‑lea

Din înă­lţi­me pute­re pri­mind, te-ai ară­tat viteaz oştean, nevo­i­to­ru­le, al nestri­ca­tu­lui Împă­rat Iisus, de stri­căcio­sul împă­rat nete­mîn­du-te, ci, de Dum­ne­zeu lumi­nat fiind, Dom­nu­lui cânţi aşa: Aliluia!

Ico­sul al 3‑lea

Având, o, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, ca o mare pavă­ză cre­dinţa lui Hris­tos în ini­mă, ca un leu râv­nind, în mij­lo­cul nevo­inţei băr­bă­teş­te ai stat cu îndrăz­nea­ţă cuge­ta­re. Pen­tru aceas­ta te bine­cu­vân­tăm, zicând:
Bucu­ră-te, înce­pă­to­ru­le de toa­tă biru­inţa al lui Dumnezeu;
Bucu­ră-te, voie­vo­du­le al lui Hristos;
Bucu­ră-te, lup­tă­to­ru­le nebi­ru­it al credinţei;
Bucu­ră-te, de biru­inţă pur­tă­to­ru­le, mare nevo­i­to­ru­le al Duhului;
Bucu­ră-te, prea tare David, care ai omorât pe Goliat;
Bucu­ră-te, prea vitea­zu­le Sam­son, care ai biru­it pe cei de alt neam;
Bucu­ră-te, al drep­tei cre­dinţe în lup­te biruitorule;
Bucu­ră-te, al relei cre­dinţe puter­nic cioplitorule;
Bucu­ră-te, că eşti îmbo­gă­ţit cu ini­mă de fier;
Bucu­ră-te, că te lauzi cu piept de diamant;
Bucu­ră-te, vitea­zul Cru­cii cel biruitor;
Bucu­ră-te, uri­a­şul cre­din­cioşi­lor cel de cunu­nă purtător;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 4‑lea

Zidi­to­ru­lui cu râv­nă râv­nind, ca Ilie de demult, de sineţi che­mat, întru nevo­inţe ai intrat; că n‑ai sufe­rit a unge capul tău, sfin­te, cu unt­de­lem­nul păcă­toşi­lor. Pen­tru ace­ea, vred­ni­cia de voie­vod o ai arun­cat lor, cân­tând lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 4‑lea

Ale slu­ji­to­ri­lor de idoli defă­i­mă­toa­re porunci cele scri­se împo­tri­va cre­ş­ti­ni­lor şi a lui Hris­tos auzin­du-le, pur­tă­to­ru­le de lup­te, cu sufle­tul te-ai rănit ca un urmă­tor al lui Hris­tos; pen­tru ace­ea lumea şi tru­pul dis­preţu­ind, auzi acestea:
Bucu­ră-te, că pe sctri­căcioa­sa bogă­ţie ai urât;
Bucu­ră-te, că pe aceas­ta săra­ci­lor ai împărţit‑o;
Bucu­ră-te, împo­tri­va îndul­ci­ri­lor pămân­teşti, războitorule;
Bucu­ră-te, decât bună­tă­ţi­le cele mate­ri­al­ni­ce mai înaltule;
Bucu­ră-te, că pe toa­tă lumea cu picioa­re­le ai călcat‑o;
Bucu­ră-te, că mări­rea cea tre­că­toa­re ai dispreţuit‑o;
Bucu­ră-te, că floa­rea cu vede­rea ai trecut‑o;
Bucu­ră-te, că de fru­mu­seţea tru­pu­lui nu te-ai milostivit;
Bucu­ră-te, că via­ţa întru nimic nu ţi-ai cruţat;
Bucu­ră-te, al tru­pu­lui vră­j­maş neîmpăcat;
Bucu­ră-te, că ai avut neîm­pă­ti­mi­rea de către toate;
Bucu­ră-te, că ai luat biru­inţa pes­te pati­mi­le tale;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 5‑lea

Dum­ne­ze­ias­că iubi­re ai avut în ini­ma ta, muce­ni­ce, şi foc al dra­gos­tei celei către Hris­tos; de care, înfi­er­bîn­tîn­du-ţi-se min­tea, îndum­ne­ze­it cu totul şi înfo­cat te-ai făcut; şi pe toa­te aces­tea de faţă ca un vis le-ai soco­tit, cîn­tînd lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 5‑lea

Către închi­nă­to­rul de idoli, Dio­cleţian, zicea nevo­i­to­rul Ghe­or­ghe: Petru ce întâr­zii jude­că­to­ru­le şi nu-mi găteşti în gra­bă toa­te chi­nu­ri­le? căci pe toa­te sunt gata a le pri­mi pen­tru Zidi­to­rul meu! De ace­ea auzi:
Bucu­ră-te, nemă­su­ra­ta iubi­re către Dumnezeu;
Bucu­ră-te, înfo­ca­tă dorinţă către Hristos;
Bucu­ră-te, foc nes­tins al dra­gos­tei celei dumnezeieşti;
Bucu­ră-te, iubi­rea cea neîn­ce­ta­tă a Stăpânului;
Bucu­ră-te, că pe toa­te le-ai dat şi pe Hris­tos L‑ai cumpărat;
Bucu­ră-te, că, pen­tru Dum­ne­zeu, pe toa­te cele dure­roa­se, desfă­tări le-ai socotit;
Bucu­ră-te, că prin dor, dorul tru­pu­lui ai biruit;
Bucu­ră-te, că văpa­ia prin văpa­ie o ai stins;
Bucu­ră-te, pri­mi­to­rul bunei desfătări;
Bucu­ră-te, cel ce duhov­ni­ceş­te iubeai şi împre­u­nă ase­me­nea erai iubit;
Bucu­ră-te, cel ce de sineţi cu totul te-ai înstrăinat;
Bucu­ră-te, că de Hris­tos, cu totul te-ai apropiat;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 6‑lea

Cu totul s‑a spă­i­mân­tat tira­nul de prea­mi­nu­na­ta băr­bă­ţie a ta, muce­ni­ce Ghe­or­ghe, şi de cuvin­te­le tale det­u­nân­du-se, peş­te uimit şi fără de glas s‑a făcut, căci nu avea ce să zică, nici nu ştia să cîn­te Dom­nu­lui: Aliluia!

Ico­sul al 6‑lea

Lumi­nat, o muce­ni­ce, în auzul tutu­ror în mij­lo­cul lup­tei ai stri­gat: Unul este Dum­ne­zeu-Tre­i­mea: Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt; şi Hris­tos este Dum­ne­zeu; pen­tru ace­ea te bine­cu­vân­tăm pe tine zicând:
Bucu­ră-te, stră­lu­ci­te al Tre­i­mii propovăduitorule;
Bucu­ră-te, al cre­dinţei vesel trâmbiţătorule;
Bucu­ră-te, pri­vi­ghe­toa­rea cu dul­ce glas şi mult viersuitoare;
Bucu­ră-te, rân­du­nea cân­tă­toa­re şi răsunătoare;
Bucu­ră-te, buze în cer tună­toa­re a Dum­ne­zei­rii lui Hristos;
Bucu­ră-te, lim­bă de mie­re cur­gă­toa­re a ico­no­mi­ei lui Hristos;
Bucu­ră-te, al cuvân­tă­rii lui Dum­ne­zeu, propovăduitorule;
Bucu­ră-te, ritor al cre­dinţei împodobitorule;
Bucu­ră-te, a Părin­te­lui sire­nă strigătoare;
Bucu­ră-te, psal­ti­re a Duhu­lui bine răsunătoare;
Bucu­ră-te, prin care ade­vă­rul s‑a arătat;
Bucu­ră-te, prin care min­ciu­na s‑a înfruntat;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 7‑lea

Mari, după tot chi­pul, sunt felu­ri­le chi­nu­ri­lor pe care le-ai sufe­rit, muce­ni­ce; căci, numai cuge­tând cine­va la ele, i se frân­ge chiar ini­ma. Dar tu pe aces­tea le-ai sufe­rit, cu bucu­rie cân­tând lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 7‑lea

Tânăr cu vâr­sta, dar bătrân cu min­tea te-ai ară­tat, o muce­ni­ce Ghe­or­ghe; pen­tru ace­ea şi chi­nu­ri­le cu băr­bă­ţie, ca şi cum altul le-ar fi păti­mit, le-ai sufe­rit cu vitea­ză cuge­ta­re; de ace­ea cân­tăm ţie une­le ca acestea:
Bucu­ră-te, că pân­te­ce­le cu ascu­ţi­şul suli­ţei ţi‑a fost împuns;
Bucu­ră-te, că tru­pul cu vine de bou ţi‑a fost lovit;
Bucu­ră-te, că pes­te gură cu mul­te toie­ge ai fost bătut;
Bucu­ră-te, că mâi­ni­le cu lanţuri ţi s‑au legat;
Bucu­ră-te, că pe roa­ta cea cu ascu­ţi­şuri ai fost tras;
Bucu­ră-te, că piep­tul tău cu pie­tre a fost strivit;
Bucu­ră-te, că încă­lţă­min­te înroşi­tă în foc ai purtat;
Bucu­ră-te, că în groa­pa cu var trei zile ai petrecut;
Bucu­ră-te, că înve­ni­nă­toa­re bău­turi ai băut;
Bucu­ră-te, că ade­se­ori în tem­ni­ţă ai locuit;
Bucu­ră-te, că ai fost pus în suli­ţe prea ascuţite;
Bucu­ră-te, că ai luat sfârşi­tul prin sabie;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 8‑lea
Cu totul stră­i­ne şi prea­mă­ri­te sunt toa­te minu­ni­le câte le-ai făcut, muce­ni­ce Ghe­or­ghe, în lup­te­le tale, şi, după sufe­rinţe nenu­mă­ra­te, cu băr­bă­ţie mare şi cu pute­re, dând lau­dă lui Dum­ne­zeu, ai cân­tat: Aliluia!

Ico­sul al 8‑lea
Pur­tă­to­ru­le de chi­nuri, având în piep­tul tău întreg pe Hris­tos, Cel ce este minu­nat între sfinţi, prin Aces­ta lucrai minu­ni­le cele înfri­coşă­toa­re şi mai pre­sus de min­te; de care noi, înspă­i­mân­tân­du-ne, cu mira­re grăim:
Bucu­ră-te, cel ce vâr­fu­ri­le suli­ţe­lor ai nesocotit;
Bucu­ră-te, cel ce chi­nul roţii l‑ai biruit;
Bucu­ră-te, că te-ai ară­tat mai tare decât varul;
Bucu­ră-te, că ai învins pute­rea veninului;
Bucu­ră-te, că pe un mort de demult din mor­mânt l‑ai ridicat;
Bucu­ră-te, că pe boul lui Gli­che­rie l‑ai înviat;
Bucu­ră-te, cel ce ai izbă­vit un copil din Bulgaria;
Bucu­ră-te, cel ce ai scă­pat un copil din Creta;
Bucu­ră-te, prin care copi­lul a biruit;
Bucu­ră-te, de care negu­ţă­to­rii s‑au oprit;
Bucu­ră-te, că stâl­pul vădu­vei l‑ai primit;
Bucu­ră-te, că pe zeii eli­ni­lor i‑ai surpat;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 9‑lea
Pe tine toa­tă firea înge­ri­lor văzân­du-te stând în mij­lo­cul lup­tei, tânăr şi puter­nic prin Hris­tos, sin­gur lup­tân­du-te, ples­nind cu mâi­ni­le te lău­da; şi bucu­rân­du-se, pe Dom­nul slă­vea, cân­tând: Aliluia!

Ico­sul al 9‑lea
Ritor al dog­me­lor cre­dinţei fiind, de trei ori feri­ci­te, şi minuni mul­te săvârşind, pe tine văzân­du-te popoa­re­le pe pământ, către dum­ne­ze­ias­ca cre­dinţă a lui Hris­tos se îndem­nau, şi se bucu­rau cu duhul, gră­ind ţie une­le ca acestea:
Bucu­ră-te, pri­ve­li­ş­tea îngerilor;
Bucu­ră-te, pri­vi­rea oamenilor;
Bucu­ră-te, îndul­ci­rea pute­ri­lor cereşti;
Bucu­ră-te, vese­lia oame­ni­lor pământeşti;
Bucu­ră-te, că te-ai făcut mări­re ceru­lui şi pământului;
Bucu­ră-te, că bucu­rie ai adus înge­ri­lor şi oamenilor;
Bucu­ră-te, desfă­ta­re fru­moa­să a lumii celei de sus;
Bucu­ră-te, lau­dă dum­ne­ze­ias­că a lumii celei de jos;
Bucu­ră-te, dul­ce stră­lu­ci­re a minţilor;
Bucu­ră-te, dul­ce înfru­mu­seţa­re a sufletelor;
Bucu­ră-te, prin care Bise­ri­ca se veseleşte;
Bucu­ră-te, prin care toa­tă lumea dănţuieşte;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 10-lea
Cea­ta demo­n­i­lor, văzân­du-te pe tine, muce­ni­ce, că i‑ai biru­it pe ei prin lup­tă, căde­rea lor cu sus­pin amar o plân­geau şi aces­tea ziceau: Cum pur­tă­to­rul de trup pe cei fără de trup i‑a biru­it şi lui Dum­ne­zeu cân­tă: Aliluia!

Ico­sul al 10-lea

Toiag de biru­inţă mare şi ato­tpu­ter­nic ai ridi­cat asu­pra amă­gi­rii eli­ni­lor; pen­tru aceas­ta şi pur­tă­tor de biru­inţă te numeşti, muce­ni­ce Ghe­or­ghe; de care noi, minu­nân­du-ne spre lau­dă gră­im ţie une­le ca acestea:
Bucu­ră-te, pier­ză­to­rul demonilor;
Bucu­ră-te, sur­pă­to­rul elinilor;
Bucu­ră-te, cel ce ai sfă­râ­mat pe ido­lii cei neînsufleţiţi;
Bucu­ră-te, cel ce ai vădit meş­teşu­gi­ri­le lor;
Bucu­ră-te, că stă­pâ­niri şi înce­pă­to­rii ai înfruntat;
Bucu­ră-te, căci cu văr­sa­rea sân­ge­lui tău pe Levi­a­tan l‑ai înecat;
Bucu­ră-te, cel ce focul amă­gi­rii l‑ai stins;
Bucu­ră-te, cel ce lăţi­rea poli­te­is­mu­lui ai stins;
Bucu­ră-te, înfri­coşă­to­ru­le arză­tor al capiştilor;
Bucu­ră-te, prea puter­ni­cu­le sfă­râ­mă­tor al idolilor;
Bucu­ră-te, prin care sata­na suspină;
Bucu­ră-te, prin care păgâ­nis­mul oftează;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 11-lea
Cete­le tutu­ror sfinţi­lor întâm­pi­nau, o muce­ni­ce, sfânt sufle­tul tău, când se suia la ceruri, şi cu înge­rii cân­ta­re de biru­inţă lui Dum­ne­zeu stri­gau, întru bucu­rie cân­tând împre­u­nă: Aliluia!

Ico­sul al 11-lea
Lumi­na cea nespu­să a Preasfin­tei Tre­imi o vezi nemij­lo­cit, o, Ghe­or­ghe muce­ni­ce, şi te bucuri acum de bucu­ria cea ade­vă­ra­tă, nesfârşi­tă şi negră­i­tă, pen­tru chi­nu­ri­le ce le-ai sufe­rit; pen­tru aceas­ta gră­im ţie:
Bucu­ră-te, că te desfă­tezi în via­ţa cea fără de moarte;
Bucu­ră-te, că te împăr­tă­şeşti de Lumi­na cea negrăită;
Bucu­ră-te, vor­bi­toru­le de nema­te­ri­al­ni­cii îngeri;
Bucu­ră-te, cu toţi sfinţii împreună-petrecătorule;
Bucu­ră-te, că împre­u­nă cu Hris­tos, Cel ce a păti­mit mai îna­in­te, ai pătimit;
Bucu­ră-te, că împre­u­nă cu Cel ce S‑a prea­slă­vit acum te-ai mărit;
Bucu­ră-te, cel ce împă­ră­ţia ceru­ri­lor ai dobândit;
Bucu­ră-te, cel ce de veş­ni­ca mări­re te-ai împărtăşit;
Bucu­ră-te, cel ce porţi cunu­na cea neveştejită;
Bucu­ră-te, cel ce ai luat după har îndumnezeirea;
Bucu­ră-te, neîn­ce­tat-văză­to­ru­le al lui Dumnezeu;
Bucu­ră-te, dum­ne­ze­ies­cu­le împre­u­nă-moş­te­ni­tor al lui Hristos;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 12-lea
Daruri ai luat, muce­ni­cu­le, de la Dum­ne­zeu, a vin­de­ca pati­mi­le sufle­te­lor şi ale tru­pu­ri­lor; pen­tru aceas­ta, dă-le pe aces­tea şi nouă slu­ji­to­ri­lor Bise­ri­cii lui Hris­tos, celor ce de amân­do­uă aces­tea sun­tem lip­si­ţi, dar care cân­tăm lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Ico­sul al 12-lea
Cu cân­tări de psalmi ser­bând amin­ti­rea şi lup­te­le tale, muce­ni­ce, te lău­dăm pe tine şi te bine­cu­vân­tăm din suflet, ca pe un fier­bin­te apă­ră­tor al lumii, şi cu cân­tă­ri­le, ca şi cu buze­le, toţi săru­tân­du-te, gră­im către tine:
Bucu­ră-te, comoa­ra cea nefu­ra­tă a săracilor;
Bucu­ră-te, al vădu­ve­lor mare apărătorule;
Bucu­ră-te, în felu­ri­te împre­ju­rări al cre­din­cioşi­lor binefăcătorule;
Bucu­ră-te, al bol­na­vi­lor fără de pla­tă doctorule;
Bucu­ră-te, că tutu­ror toa­te, pen­tru Hris­tos te faci;
Bucu­ră-te, că pe toa­tă lumea din nevoi o scapi;
Bucu­ră-te, gra­b­nic al celor în nevoi ajutătorule;
Bucu­ră-te, al întris­tă­ri­lor dul­ce mângâietorule;
Bucu­ră-te, izvo­ru­le nese­cat al minunilor;
Bucu­ră-te, cur­ge­re neîn­ce­ta­tă a darurilor;
Bucu­ră-te, minu­nea Bise­ri­cii celei din Lida;
Bucu­ră-te, rugă­to­ru­le şi mij­lo­ci­to­ru­le al tuturor;
Bucu­ră-te, pur­tă­to­ru­le de biru­inţă, mare muce­ni­ce Gheorghe!

Con­da­cul al 13-lea
O, muce­ni­ce Ghe­or­ghe, nume dul­ce şi scump tutu­ror cre­din­cioşi­lor, aceas­tă scur­tă lau­dă, ce o adu­cem ţie, cu blân­deţe primeşte‑o, şi de tot felul de întâm­plări fereş­te pe cei ce cân­tă lui Dum­ne­zeu: Ali­lu­ia! (acest Con­dac se zice de trei ori)

Apoi se zice iară­şi Ico­sul întâi: Înger întru nevo­inţă… şi Con­da­cul întâi: Mult-nevo­i­to­ru­le… şi se face otpustul.