Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie)

Denia celor 12 Evan­ghe­lii, pri­lej pen­tru cre­ş­tini de a‑L însoţi pe Mân­tu­i­to­rul în dru­mul spre Răstignire

Peri­co­pe­le evan­ghe­li­ce din cadrul Deni­ei celor 12 Evan­ghe­lii alcă­tu­iesc un tablou com­plet al sufe­rinţe­lor Mân­tu­i­to­ru­lui, cul­minând cu răs­tig­ni­rea şi moar­tea Sa pe Cru­ce. Înde­lun­ga răb­da­re a Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos este prea­mă­ri­tă după fie­ca­re din­tre cele 12 Evan­ghe­lii citi­te la Denia din Joia Mare. În cadrul slu­j­bei, după citi­rea Evan­ghe­li­ei a cin­cea, pre­o­tul ia pe umeri Cru­cea Răs­tig­ni­rii, din par­tea de răsă­rit a Sfin­tei Mese, şi ieşind, o adu­ce şi o aşea­ză în mij­lo­cul Bise­ri­cii, la care se vor închi­na credincioşii.
Tot în Joia Mare se pre­gă­teş­te Sfân­ta Împăr­tă­şa­nie pen­tru bol­navi. La Pro­sco­mi­die, care este slu­j­ba de pre­gă­ti­re a Daru­ri­lor pen­tru Litur­ghie, pre­o­ţii au scos încă un agneţ pen­tru împăr­tă­şi­rea bol­na­vi­lor şi a prun­ci­lor din cur­sul între­gu­lui an. Acest agneţ a fost sfinţit în cadrul Litur­ghi­ei, şi el va fi păs­trat până în Marţea Lumi­na­tă când va fi uscat şi sfă­râ­mat după o rân­du­ia­lă specială.
Aceas­tă împăr­tă­şa­nie se păs­trea­ză într-un chi­vot pe Sfân­ta Masă din Altar şi din ea pre­o­tul va împăr­tă­şi, în cur­sul între­gu­lui an, pe bol­na­vii din parohia sa, pre­cum şi pe prun­cii nou botezaţi. 

Tro­pa­rul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie)

“Când mări­ţii uce­nici, la spă­la­rea Cinei s‑au lumi­nat, atunci Iuda cel rău cre­din­cios, cu iubi­re de argint bol­nă­vin­du-se, s‑a întu­ne­cat şi jude­că­to­ri­lor celor fără de lege pe Tine, Jude­că­to­rul cel drept, Te‑a dat. Vezi, iubi­to­ru­le de avu­ţii, pe cel ce pen­tru aceas­ta spân­zu­ra­re şi‑a ago­ni­sit; fugi de sufle­tul nesă­ţi­os, cel ce a îndrăz­nit une­le care aces­tea asu­pra Învă­ţă­to­ru­lui. Cela ce eşti spre toţi bun, Doam­ne, mări­re Ţie”.

Lec­turi din Evanghelie

La utre­nie : Luca 22, 1–39

1 Şi se apro­pia săr­bă­toa­rea Azi­me­lor, care se che­ma Paşti.
2 Şi arhi­e­re­ii şi căr­tu­ra­rii cău­tau cum să‑L omoa­re; căci se temeau de popor.
3 Şi a intrat sata­na în Iuda, cel numit Isca­ri­o­tea­nul, care era din numă­rul celor doi­spre­ze­ce.
4 Şi, ducân­du-se, el a vor­bit cu arhi­e­re­ii şi cu căpe­te­ni­i­le oas­tei, cum să‑L dea în mâi­ni­le lor.
5 Şi ei s‑au bucu­rat şi s‑au învo­it să‑i dea bani.
6 Şi el a pri­mit şi cău­ta pri­lej să‑L dea lor, fără şti­rea mulţi­mii.
7 Şi a sosit ziua Azi­me­lor, în care tre­bu­ia să se jert­feas­că Paş­ti­le.
8 Şi a tri­mis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mer­geţi şi ne pre­gă­ti­ţi Paş­ti­le, ca să mân­căm.
9 Iar ei I‑au zis: Unde voieşti să pre­gă­tim?
10 Iar El le‑a zis: Iată, când veţi intra în ceta­te, vă va întâm­pi­na un om ducând un urcior cu apă; mer­geţi după el în casa în care va intra.
11 Şi spu­neţi stă­pâ­nu­lui casei: Învă­ţă­to­rul îţi zice: Unde este încă­pe­rea în care să mănânc Paş­ti­le cu uce­ni­cii mei?
12 Şi ace­la vă va ară­ta un foişor mare, aşter­nut; aco­lo să pre­gă­ti­ţi.
13 Iar, ei, ducân­du-se, au aflat pre­cum le spu­se­se şi au pre­gă­tit Paş­ti­le.
14 Şi când a fost cea­sul, S‑a aşe­zat la masă, şi apos­to­lii împre­u­nă cu El.
15 Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai îna­in­te de pati­ma Mea,
16 Căci zic vouă că de acum nu‑l voi mai mân­ca, până când nu va fi desă­vârşit în împă­ră­ţia lui Dum­ne­zeu.
17 Şi luând paha­rul, mulţu­mind, a zis: Lua­ţi aces­ta şi împărţiţi‑l între voi;
18 Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împă­ră­ţia lui Dum­ne­zeu.
19 Şi luând pâi­nea, mulţu­mind, a frânt şi le‑a dat lor, zicând: Aces­ta este Tru­pul Meu care se dă pen­tru voi; aceas­ta să faceţi spre pome­ni­rea Mea.
20 Ase­me­nea şi paha­rul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sân­ge­le Meu, care se var­să pen­tru voi.
21 Dar iată, mâna celui ce Mă vin­de este cu Mine la masă.
22 Şi Fiul Omu­lui mer­ge pre­cum a fost orân­du­it, dar vai omu­lui ace­lu­ia prin care este vân­dut!
23 Iar ei au înce­put să se între­be, unul pe altul, cine din­tre ei ar fi ace­la, care avea să facă aceas­ta?
24 Şi s‑a iscat între ei şi neînţe­le­ge­re: cine din­tre ei se pare că e mai mare?
25 Iar El le‑a zis: Regii nea­mu­ri­lor domnesc pes­te ele şi se numesc bine­fă­că­tori.
26 Dar între voi să nu fie ast­fel, ci cel mai mare din­tre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpe­te­nia ca ace­la care slu­jeş­te.
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slu­jeş­te? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mij­lo­cul vos­tru, sunt ca unul ce slu­jeş­te.
28 Şi voi sun­teţi ace­ia care aţi rămas cu Mine în încer­că­ri­le Mele.
29 Şi Eu vă rân­du­iesc vouă împă­ră­ţie, pre­cum Mi‑a rân­du­it Mie Tatăl Meu,
30 Ca să mân­ca­ţi şi să beţi la masa Mea, în împă­ră­ţia Mea şi să şedeţi pe tro­nuri, jude­când cele două­spre­ze­ce seminţii ale lui Isra­el.
31 Şi a zis Dom­nul: Simo­ne, Simo­ne, iată sata­na v‑a cerut să vă cear­nă ca pe grâu;
32 Iar Eu M‑am rugat pen­tru tine să nu pia­ră cre­dinţa ta. Şi tu, oare­când, întorcân­du-te, întă­reş­te pe fra­ţii tăi.
33 Iar el I‑a zis: Doam­ne, cu Tine sunt gata să merg şi în tem­ni­ţă şi la moar­te.
34 Iar Iisus i‑a zis: Zic ţie, Petre, nu va cân­ta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepă­da de Mine, că nu Mă cunoşti.
35 Şi le‑a zis: Când v‑am tri­mis pe voi fără pun­gă, fără trai­stă şi fără încă­lţă­min­te, aţi avut lip­să de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
36 Şi El le‑a zis: Acum însă cel ce are pun­gă să o ia, tot aşa şi trai­sta, şi cel ce nu are sabie să-şi vân­dă hai­na şi să-şi cum­pe­re.
37 Căci vă spun că tre­bu­ie să se împli­neas­că întru Mine Scrip­tu­ra aceas­ta: “Şi cu cei fără de lege s‑a soco­tit”, căci cele des­pre Mine au ajuns la sfârşit.
38 Iar ei au zis: Doam­ne, iată aici două săbii. Zis‑a lor: Sunt de ajuns.
39 Şi, ieşind, s‑a dus după obi­cei în Mun­te­le Măsli­ni­lor, şi uce­ni­cii l‑au urmat.

Alte lec­turi

• La Sfân­ta Litur­ghie: Matei 26, 2–20 ; Ioan 13, 3–17 ; Matei 26, 21–39 ; Luca 22, 43–44 ; Matei 26, 40–75 ; Matei 27, 1–2
• La spă­la­rea picioa­re­lor: Ioan 13, 1–11
• După spă­la­rea picioa­re­lor: Ioan 13, 12–17

Con­dac

Pâi­ne luând în mâini vân­ză­to­rul, pe ascuns ace­lea­şi le‑a tins şi a luat preţul Celui ce a zidit cu mâi­ni­le Sale pe om; şi neîn­drep­tat a rămas Iuda, slu­ga şi înşelătorul.

Icos

Apro­pi­in­du-ne toţi cu fri­că la masa cea de tai­nă, să luăm pâi­nea cu sufle­te cura­te, petre­când împre­u­nă cu Stă­pâ­nul; ca să vedem cum spa­lă picioa­re­le uce­ni­ci­lor şi să facem pre­cum am văzut, ple­cân­du-ne unul altu­ia şi spă­lând picioa­re­le unul altu­ia. Că Hris­tos aşa a porun­cit apos­to­li­lor Săi şi mai îna­in­te le‑a zis: Aşa să faceţi. Dară n‑a ascul­tat Iuda, slu­ga şi înşelătorul. 

Sina­xar

În Sfân­ta şi Marea Joi, dum­ne­ze­ieş­tii Părinţi care au rân­du­it pe toa­te bine, urmând pre­da­ni­i­lor dum­ne­ze­ieş­ti­lor Apos­toli şi Sfin­te­lor Evan­ghe­lii, ne-au pre­dat să prăz­nuim patru lucruri: sfân­ta spă­la­re a picioa­re­lor, Cina cea de tai­nă, adi­că pre­da­rea înfri­coşă­toa­re­lor Tai­ne, rugă­ciu­nea cea mai pre­sus de fire din Ghet­si­mani şi vân­za­rea Domnului.

Tâl­cu­i­re de le pãrin­te­le Teo­fil Pãrãian

După eve­ni­men­te­le pe care le-am pome­nit în pri­me­le trei zile din Săp­tămâ­na Sfin­te­lor Păti­miri, am ajuns să ne gân­dim şi la cele petre­cu­te şi în Joia pre­mer­gă­toa­re păti­mi­ri­lor Dom­nu­lui, şi ne-am bucu­rat de toa­te cele ce au rân­du­it Părinţii cei duhov­ni­ceşti să fie pome­ni­te în Bise­ri­că şi de către toţi cre­din­cioşii. Ne-am oprit cu bucu­ria de a înţe­le­ge măreţia Dom­nu­lui Hris­tos, Cel ce Dum­ne­zeu fiind, a spă­lat picioa­re­le uce­ni­ci­lor Săi. Ne-am minu­nat de Dum­ne­zeu Cel ce spa­lă picioa­re­le omu­lui şi care a rân­du­it ca şi noi să facem la fel. Pen­tru că a zis apoi: “Voi mă numi­ţi pe Mine Învă­ţă­to­rul şi Dom­nul şi bine ziceţi căci sunt. Deci dacă Eu Dom­nul şi Învă­ţă­to­rul v‑am spă­lat vouă picioa­re­le voas­tre, şi voi sun­teţi datori să vă spă­la­ţi picioa­re­le unii alto­ra, pil­dă v‑am dat vouă ca şi voi să faceţi la fel” (Ioan 13, 14). Este o porun­că a Mân­tu­i­to­ru­lui ca să fim unii fată de alţii cin­sti­tori, de a ne smeri unii în fata alto­ra, de a fi cură­ţi­tori ai fra­ţi­lor noş­tri. Pen­tru că duhov­ni­ceş­te asta înseam­nă şi la asta sun­tem che­ma­ţi de către Dom­nul Hristos. 

Am pome­nit apoi Cina cea de tai­nă, ulti­ma cină pe care a avut‑o Dom­nul Hris­tos împre­u­nă cu uce­ni­cii săi îna­in­te de Sfin­te­le Sale Păti­miri, când a rân­du­it ca cele ce le‑a făcut El atunci, aco­lo, să se facă în con­ti­nu­a­re spre pome­ni­rea Lui, căci luând pâi­ne în sfin­te­le, pre­a­cu­ra­te­le şi fără pri­ha­nă mâi­ni­le sale a sfinţit, a bine­cu­vân­tat, a frânt şi a dat uce­ni­ci­lor săi, zicând: “Lua­ţi, mân­ca­ţi, aces­ta este tru­pul Meu care se frân­ge pen­tru voi spre ier­ta­rea păca­te­lor. Ase­me­nea şi paha­rul după cină zicând: Beţi din­tru aces­ta toţi, aces­ta este sân­ge­le Meu al legii celei noi care pen­tru voi şi pen­tru mulţi se var­să spre ier­ta­rea păca­te­lor” (Matei 26, 26–27). În Sfân­ta Evan­ghe­lie de la Luca şi în Epis­to­la I către Corin­te­ni a Sfân­tu­lui Apos­tol Pavel se afir­mă că Dom­nul Hris­tos după ce a spus aces­te cuvin­te a rân­du­it: “Aceas­ta să faceţi întru pome­ni­rea Mea” (Luca 22, 19; I Cor. 11, 25), şi aceas­ta o facem şi noi la fie­ca­re Sfân­tă Litur­ghie, când ne adu­cem amin­te de aceas­tă porun­că mân­tu­i­toa­re şi de toa­te cele ce s‑au făcut pen­tru noi: de cru­ce, de groa­pă, de învi­e­rea cea de a tre­ia zi, de sui­rea la cer şi de şede­rea de‑a dreap­ta Tată­lui, şi de cea de‑a doua slă­vi­tă iară­şi veni­re, adu­cem cin­sti­te­le daruri şi le ofe­rim Mân­tu­i­to­ru­lui, şi le ofe­rim lui Dum­ne­zeu în gene­ral, zicând: “Ale Tale din­tru ale Tale, Ţie adu­cem de toa­te şi pen­tru toa­te”. Aces­tea le facem la fie­ca­re Sfân­tă Litur­ghie, dar le pome­nim în chip deo­se­bit în Joia cea Mare, când pome­nim Cina cea de tai­nă în pome­ni­rea cea de pes­te an. Am făcut şi aceas­ta în Joia cea Mare. 

Noi pome­nim şi am pome­nit în Joia cea Mare şi rugă­ciu­nea din gră­di­na Ghet­si­mani, când Dom­nul Hris­tos L‑a rugat pe Tatăl ceresc să trea­că paha­rul sufe­rinţe­lor de la El dacă este cu putinţă şi a pre­ci­zat că vrea să împli­neas­că voia Părin­te­lui ceresc, pen­tru că a zis: “Nu voia Mea, ci voia Ta să se împli­neas­că” (Matei 26, 39). Este rugă­ciu­nea de care pome­nesc sfinţii evan­ghe­li­şti şi pe care o pome­nim şi noi în Joia cea Mare, şi la care e bine să ne gân­dim şi noi, şi ne gân­dim de fapt, şi când putem să ne oprim la acest eve­ni­ment minu­nat şi pen­tru noi dătă­tor de orien­ta­re, în sen­sul că şi rugă­ciu­nea noas­tră tre­bu­ie să fie o rugă­ciu­ne cât mai adân­că, o rugă­ciu­ne tota­lă. Mai pome­nim şi prin­de­rea Mân­tu­i­to­ru­lui nos­tru Iisus Hris­tos, ares­ta­rea lui în gră­di­na Ghet­si­mani, când Iuda l‑a săru­tat şi i‑a zis” “Bucu­ră-te, Învă­ţă­to­ru­le” (Matei 26, 49), şi când cei care au venit împre­u­nă cu el l‑au prins pe Dom­nul Hris­tos şi l‑au dus la jude­ca­ta lor, şi l‑au dus să‑l chi­nu­ias­că. În fata Sfân­tu­lui Potir cu dum­ne­ze­ieş­ti­le, sfin­te­le, pre­a­cu­ra­te­le, nemu­ri­toa­re­le, cereş­ti­le şi de via­ţă făcă­toa­re­le Tai­ne ale lui Hris­tos, noi spu­nem Mân­tu­i­to­ru­lui: “Nu-ţi voi da săru­ta­re ca Iuda, nu voi spu­ne Tai­na Ta vră­j­ma­şi­lor Tăi; ci, ca tâlha­rul măr­tu­ri­sin­du-mă, strig Ţie: Pome­neş­te-mă, Doam­ne, întru împă­ră­ţia Ta”. 

În aceas­tă Joi minu­na­tă şi vred­ni­că de ţinut min­te, Sfân­ta noas­tră Bise­ri­că ne con­du­ce să vor­bim cu Mân­tu­i­to­rul şi să zicem: 

“Când mări­ţii uce­nici, la spă­la­rea Cinei s‑au lumi­nat, atunci Iuda cel rău cre­din­cios, cu iubi­re de argint bol­nă­vin­du-se, s‑a întu­ne­cat şi jude­că­to­ri­lor celor fără de lege pe Tine, Jude­că­to­rul cel drept, Te‑a dat. Vezi, iubi­to­ru­le de avu­ţii, pe cel ce pen­tru aceas­ta spân­zu­ra­re şi‑a ago­ni­sit; fugi de sufle­tul nesă­ţi­os, cel ce a îndrăz­nit une­le care aces­tea asu­pra Învă­ţă­to­ru­lui. Cela ce eşti spre toţi bun, Doam­ne, mări­re Ţie”. 

Sve­til­na / luminânda

Căma­ra Ta, Mân­tu­i­to­rul meu, o văd împo­do­bi­tă, şi îmbră­că­min­te nu am, ca să intru într-insa. Lumi­nea­ză-mi hai­na sufle­tu­lui meu, dătă­to­ru­le de lumi­nă, şi mă mântuieşte.

Sti­hiri de la stihoavnã

Astăzi s‑a adu­nat sobo­rul cel viclean asu­pra lui Hris­tos şi s‑au sfă­tu­it asu­pra Lui cele deşar­te ca să dea lui Pilat spre moar­te pe Cel nevi­no­vat. Astăzi şi‑a pus asu­pră Iuda sugru­ma­re pen­tru bani şi s‑a lip­sit de amân­do­uă vieţi­le: de aceas­ta tre­că­toa­re şi de cea dum­ne­ze­ias­că. Astăzi Caia­fa a pro­feţit fără de voie, zicând: Mai bine este să pia­ră unul pen­tru popor. Că a venit să păti­meas­că pen­tru păca­te­le noas­tre, ca să ne sca­pe pe noi din robia vră­j­ma­şu­lui; ca un bun şi iubi­tor de oameni.

Năra­vul tău este plin de vicleşug, Iudo fără de lege; că bol­nă­vin­du-te de iubi­rea de argint, ai câş­ti­gat urâ­ciu­ne de oameni. Dar dacă iubeai bogă­ţia, pen­tru ce ai mers la Cel ce înva­ţă pen­tru sără­cie? Iară de‑L iubeai pe Dân­sul, pen­tru ce ai vân­dut pe Cel fără de preţ, dându‑l spre uci­de­re? Spă­i­mân­tea­ză-te, soa­re; sus­pi­nă, pămân­tu­le, şi clă­tinân­du-te, stri­gă: Cela ce nu ţii min­te răul, Doam­ne, sla­vă Ţie.